ÎCCJ, decizie (scj.ro #82652)

Revendicarea, de către un cult religios, a

imobilului naționalizat în baza Decretului nr.176/1948. Act normativ aplicabil

și la instanța competentă

Acțiunea fiind înregistrată după intrarea în vigoare a O.U.G. nr.94/2000 -

aprobată prin Legea nr.501/2002, erau aplicabile dispozițiile acestui act

normativ, privitoare la o anume procedură de restituire a imobilelor care au

aparținut cultelor religioase și s-au preluat  în mod abuziv de stat, de

organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6

martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Secția

civilă, decizia nr.2437 din 5 iunie

2003

Parohia Romano

Catolică Sf. Mihai a chemat în judecată Statul Român prin Consiliul local al

municipiului Cluj Napoca și Casa municipală de cultură Cluj pentru a se

constata nulitatea actului de preluare în favoarea statului a imobilului situat

în Cluj Napoca str.Maramureșului nr.187 înscris în C.F. nr.22670 Cluj Napoca cu

nr.top.

19547-19549/II.

În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că imobilul a fost preluat de stat

în baza Decretului nr.176/1948 privind naționalizarea bunurilor școlare.

Dar, potrivit actului normativ menționat, erau supuse naționalizării „bunurile

mobile și imobile ce au aparținut bisericilor, congregațiilor, comunităților

religioase, asociațiilor particulare, cu sau fără scop lucrativ și în general

particularilor, persoanelor fizice sau juridice, și au servit funcționării

școlilor de învățământ trecute, conf. art.35 din legea învățământului public la

stat”.

Or, imobilul în litigiu nu a fost niciodată destinat vreunui scop didactic, el

făcând parte dintr-un ansamblu de clădiri cu destinație  clericală romano

catolică, împrejurare ce rezultă cu evidență din cercetarea cărților

funciare.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr.3171/11.IX.2001 a admis

acțiunea.

S-a dispus rectificarea C.F. în sensul radierii dreptului de proprietate al

statului, înscris sub  B1 în C.F. nr.22670 Cluj Napoca cu

nr.top19547-19549/II și al reînscrierii dreptului de proprietate al reclamantei

Parohia romano-catolică Sf.Mihai Cluj Napoca.

Instanța a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu

valabil întrucât nu a fost inclus în anexa la Decretul nr.176/1948 și nu se

încadra  nici  în  categoria  imobilelor  menționate

în art.2 din decret ca fiind naționalizate in rem, neavînd niciodată destinația

de școală sau vreo altă destinație conexă, nefiind folosit în scop didactic, ci

ca loc de întîlnire, recreere și desfășurare a unor activități culturale în

special de enoriașii bisericii romano-catolice.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr.5/16.I.2002, a respins ca

nefondate apelurile declarate de Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și

Casa municipală de cultură Cluj Napoca.

În contra acestei decizii a declarat recurs Consiliul local al municipiului

Cluj Napoca susținând, în esență, că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea

statului cu titlu valabil, respectiv art.1 și 2 din Decretul nr.176/1948 care

prevedeau naționalizarea unor categorii de unități de învățământ ca grădinițe,

licee industriale, colegii, deci toate formele de învățământ, atât

preuniversitar, cât și universitar.

S-a pus în discuție incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr.94/19.06.2000

privind retrocedarea unor bunuri mobile care au aparținut cultelor religioase

din România, respectiv temeiul juridic în virtutea căruia reclamanta își poate

îndrepta pretențiile împotriva pârâților și susține acțiunea.

Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Reclamanta Parohia Romano-Catolică Sf.Mihai a investit instanțele judecătorești

cu soluționarea unei acțiuni având trei capete de cerere. Primul viza

constatarea nulității actului de preluare de către stat a imobilului situat în

Cluj Napoca  str. Maramureșului nr.187 înscris  în C.F. nr.22670 Cluj

Napoca cu nr. top. 19547-19549/II invocîndu-se aplicarea eronată a

dispozițiilor Decretului nr.176/1948 pentru trecerea în proprietatea statului a

bunurilor bisericilor congregațiilor, comunităților sau particularilor, ce au

servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general,

tehnic  sau profesional. Al doilea viza radierea înscrierilor efectuate în

baza încheierii de C.F. nr.1167/30.V.1951 din C.F. nr.22070 Cluj Napoca. Al

treilea solicita alipirea corpului funciar înscris în C.F. nr.22669 Cluj Napoca

nr.ser A+2, nr.top 19547-19549/III în favoarea reclamantei.

Prin scopul urmărit de reclamantă, respectiv redobândirea în proprietate a

imobilului înscris în C.F. nr.22670 Cluj Napoca acțiunea este una reală

imobiliară și  petitorie.

Potrivit art.1 din O.U.G. nr.94/29.06.2000 (publicată în M. OF., Partea I

nr.308/4.07.2000) astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.501/11.07.2002,

imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate

în mod abuziv, cu sau fără titlu, de  Statul Român, de organizațiile

cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada  6.03.1945 –

22.XII.1989, altele decât  lăcașele de cult, compuse din construcții,

împreună cu terenul aferent, existente în natură, se retrocedează foștilor proprietari,

în condițiile ordonanței. Conform art.3 alin.1 din ordonanță, cererile de

retrocedare a imobilelor prevăzute de art.1 se pot depune la comisia specială

de retrocedare, iar potrivit art.4 alin.6 din acest act normativ, deciziile

Comisiei Speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la

instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat

imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora.

Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor

de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr.29/1990.

În speță, acțiunea a fost promovată direct la instanța de judecată la

31.I.2001, după intrarea în vigoare a menționatei ordonanțe (4.07.2000).

Pe cale de consecință și în raport de obiectul cererii în justiție,

instanța  avea  obligația  de  a  judeca

litigiul  în  cadrul legal corespunzător pretențiilor formulate,

chiar dacă în cuprinsul acțiunii s-au invocat alte temeiuri juridice.

În acest scop, era necesar să se pună în discuția părților temeiul juridic care

poate duce la dezlegarea pricinii, respectiv incidența dispozițiilor O.U.G.

nr.94/2000 având în vedere că acțiunea a fost promovată  posterior

intrării ei în vigoare.

Astfel fiind, recursul a fost admis, s-au casat hotărârile pronunțate în

cauză și s-a trimis dosarul pentru rejudecare.