ÎCCJ, decizie (scj.ro #82652)

Revendicarea, de către un cult religios, a imobilului naționalizat în baza Decretului nr.176/1948. Act normativ aplicabil și la instanța competentă Acțiunea fiind înregistrată după intrarea în vigoare a O.U.G. nr.94/2000 - aprobată prin Legea nr.501/2002, erau aplicabile dispozițiile acestui act normativ, privitoare la o anume procedură de restituire a imobilelor care au aparținut cultelor religioase și s-au preluat în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Secția civilă, decizia nr.2437 din 5 iunie 2003 Parohia Romano Catolică Sf. Mihai a chemat în judecată Statul Român prin Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și Casa municipală de cultură Cluj pentru a se constata nulitatea actului de preluare în favoarea statului a imobilului situat în Cluj Napoca str.Maramureșului nr.187 înscris în C.F.

nr.22670 Cluj Napoca cu nr.top. 19547-19549/II. În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr.176/1948 privind naționalizarea bunurilor școlare. Dar, potrivit actului normativ menționat, erau supuse naționalizării „bunurile mobile și imobile ce au aparținut bisericilor, congregațiilor, comunităților religioase, asociațiilor particulare, cu sau fără scop lucrativ și în general particularilor, persoanelor fizice sau juridice, și au servit funcționării școlilor de învățământ trecute, conf. art.35 din legea învățământului public la stat”. Or, imobilul în litigiu nu a fost niciodată destinat vreunui scop didactic, el făcând parte dintr-un ansamblu de clădiri cu destinație clericală romano catolică, împrejurare ce rezultă cu evidență din cercetarea cărților funciare.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr.3171/11.IX.2001 a admis acțiunea. S-a dispus rectificarea C.F. în sensul radierii dreptului de proprietate al statului, înscris sub B1 în C.F. nr.22670 Cluj Napoca cu nr.top19547-19549/II și al reînscrierii dreptului de proprietate al reclamantei Parohia romano-catolică Sf.Mihai Cluj Napoca. Instanța a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil întrucât nu a fost inclus în anexa la Decretul nr.176/1948 și nu se încadra nici în categoria imobilelor menționate în art.2 din decret ca fiind naționalizate in rem, neavînd niciodată destinația de școală sau vreo altă destinație conexă, nefiind folosit în scop didactic, ci ca loc de întîlnire, recreere și desfășurare a unor activități culturale în special de enoriașii bisericii romano-catolice.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr.5/16.I.2002, a respins ca nefondate apelurile declarate de Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și Casa municipală de cultură Cluj Napoca. În contra acestei decizii a declarat recurs Consiliul local al municipiului Cluj Napoca susținând, în esență, că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, respectiv art.1 și 2 din Decretul nr.176/1948 care prevedeau naționalizarea unor categorii de unități de învățământ ca grădinițe, licee industriale, colegii, deci toate formele de învățământ, atât preuniversitar, cât și universitar. S-a pus în discuție incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr.94/19.06.2000 privind retrocedarea unor bunuri mobile care au aparținut cultelor religioase din România, respectiv temeiul juridic în virtutea căruia reclamanta își poate îndrepta pretențiile împotriva pârâților și susține acțiunea.

Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Reclamanta Parohia Romano-Catolică Sf.Mihai a investit instanțele judecătorești cu soluționarea unei acțiuni având trei capete de cerere. Primul viza constatarea nulității actului de preluare de către stat a imobilului situat în Cluj Napoca str. Maramureșului nr.187 înscris în C.F. nr.22670 Cluj Napoca cu nr. top. 19547-19549/II invocîndu-se aplicarea eronată a dispozițiilor Decretului nr.176/1948 pentru trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor congregațiilor, comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional. Al doilea viza radierea înscrierilor efectuate în baza încheierii de C.F.

nr.1167/30.V.1951 din C.F. nr.22070 Cluj Napoca. Al treilea solicita alipirea corpului funciar înscris în C.F. nr.22669 Cluj Napoca nr.ser A+2, nr.top 19547-19549/III în favoarea reclamantei. Prin scopul urmărit de reclamantă, respectiv redobândirea în proprietate a imobilului înscris în C.F. nr.22670 Cluj Napoca acțiunea este una reală imobiliară și petitorie. Potrivit art.1 din O.U.G. nr.94/29.06.2000 (publicată în M. OF., Partea I nr.308/4.07.2000) astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.501/11.07.2002, imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6.03.1945 – 22.XII.1989, altele decât lăcașele de cult, compuse din construcții, împreună cu terenul aferent, existente în natură, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile ordonanței.

Conform art.3 alin.1 din ordonanță, cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute de art.1 se pot depune la comisia specială de retrocedare, iar potrivit art.4 alin.6 din acest act normativ, deciziile Comisiei Speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr.29/1990. În speță, acțiunea a fost promovată direct la instanța de judecată la 31.I.2001, după intrarea în vigoare a menționatei ordonanțe (4.07.2000).

Pe cale de consecință și în raport de obiectul cererii în justiție, instanța avea obligația de a judeca litigiul în cadrul legal corespunzător pretențiilor formulate, chiar dacă în cuprinsul acțiunii s-au invocat alte temeiuri juridice. În acest scop, era necesar să se pună în discuția părților temeiul juridic care poate duce la dezlegarea pricinii, respectiv incidența dispozițiilor O.U.G. nr.94/2000 având în vedere că acțiunea a fost promovată posterior intrării ei în vigoare. Astfel fiind, recursul a fost admis, s-au casat hotărârile pronunțate în cauză și s-a trimis dosarul pentru rejudecare.