ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2086/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2086/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunile care au format
obiectul dosarelor nr. 7492/2003 și nr. 7539/2003 ale Curții de Apel Cluj,
reclamanții SC F.M. SRL Cluj-Napoca și Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca
au solicitat anularea deciziei nr. 93 din 10 octombrie 2003, a Guvernului
României - Comisia specială de retrocedare a imobilelor ce au aparținut
cultelor religioase, privind retrocedarea a nouă apartamente în favoarea
Eparhiei Reformate din Ardeal.
Cauzele au fost conexate de către
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, în
conformitate cu dispozițiile art. 164 C. proc. civ.
Reclamanta SC F.M. SRL Cluj Napoca a
susținut că deține două apartamente în baza contractului de închiriere nr. 1711/1999,
încheiat cu Consiliul Local Cluj Napoca, apartamente la care a efectuat
îmbunătățiri, care reprezintă 30% din valoarea actuală de circulație, iar în
baza Legii nr. 550/2002 are posibilitatea cumpărării acestor spații.
Reclamantul Consiliul Local Cluj
Napoca a arătat că imobilul a fost construit în 1905 și a fost sediul Băncii
Maghiare din Ardeal, ceea ce exprimă finanțarea din fonduri publice și ca urmare
a fost preluat de stat, în anul 1918; că Eparhia și-a înscris dreptul de
proprietate în anul 1938, fără să existe actul de comasare nr. 3640 din 8
martie 1938; că în baza Decretului nr. 176/1948, imobilul a fost preluat de
stat; că prin decizia nr. 230/2003, a Curții Supreme de Justiție, s-a respins
irevocabilă, cererea Eparhiei, de înscriere a dreptului de proprietate.
Eparhia Reformată din Ardeal a
formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea
acțiunii, întrucât Eparhia a dobândit imobilul, prin cumpărare, în anul 1929 și
l-a înscris în cartea funciară, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile Legii
nr. 501/2002, de retrocedare în natură a imobilelor. A mai precizat că decizia
contestată are în vedere numai apartamente nevândute chiriașilor.
Prin sentința civilă nr. 365/2004, a
Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,
acțiunile conexe au fost respinse ca neîntemeiate și s-a admis cererea de
intervenție în interes propriu.
Instanța a reținut că la data
trecerii bunurilor bisericești în proprietatea statului, prin Decretul nr. 176/1948,
calitatea de proprietar o avea Eparhia Reformată din Ardeal, astfel încât
decizia contestată este conformă dispozițiilor Legii nr. 501/2002; că prin
această decizie nu s-au retrocedat decât apartamentele nr. 1, 2, 5, 9, 10, 33,
34, 35, 36 din imobilul situat în Cluj Napoca, cu teren de 1805 mp și cu părțile
indivize comune aferente, apartamente care nu au fost vândute chiriașilor,
astfel cum rezultă din decizia nr. 196/2001 a Curții de Apel Cluj, secția
civilă, irevocabilă prin decizia nr. 230/2003, a Curții Supreme de Justiție, secția
civilă.
Împotriva acestei sentințe au
declarat recursuri în termen, reclamanții.
În recursul formulat de SC F.M. SRL
s-a arătat că prin cererea care formează obiectul dosarului nr. 1393/2004, al
Tribunalului Cluj, petenta a solicitat rectificarea cărții funciare, pentru
cele două apartamente, astfel încât cauza de față trebuie suspendată până la
soluționarea acelui dosar; că potrivit Legii nr. 550/2002, are posibilitatea să
cumpere acele apartamente și că, dacă autoritatea competentă ar fi dispus în
acest sens fără întârziere, apartamentele respective nu ar mai fi fost cuprinse
în decizia nr. 93/2003 a Guvernului României.
În recursul declarat de Consiliul Local
al municipiului Cluj Napoca s-a solicitat suspendarea cauzei, până la
soluționarea dosarului nr. 1393/2004, al Tribunalului Cluj, iar pe fondul
pricinii au fost reiterate motivele acțiunii.
Verificând cauza, în funcție de
motivarea recursurilor, în lumina dispozițiilor art. 304
1
C. proc.
civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.
Referitor la solicitarea de
suspendare a cauzei, Curtea reține că dosarul nr. 1393/2004 al Tribunalului
Cluj, secția civilă, a fost soluționat prin respingerea acțiunii formulate de SC
F.M. SRL, conform sentinței civile nr. 1068/2004, soluție definitivă prin
nedeclararea apelului.
În ce privește celelalte critici
formulate de recurente, Curtea le apreciază ca nefondate.
Nu poate fi primită susținerea
referitoare la aplicabilitatea Legii nr. 550/2002, în favoarea SC F.M. SRL,
deoarece dispozițiile legale în domeniu prevăd că se interzice înstrăinarea
imobilelor care au aparținut cultelor religioase, până la adoptarea legii
speciale de retrocedare. În acest sens este art. 8 alin. (2) teza a II-a din
Legea nr. 10/2001, care statuează că până la adoptarea reglementărilor speciale
de retrocedare a imobilelor care au aparținut cultelor religioase, este
interzisă înstrăinarea imobilelor în cauză sau schimbarea destinației acestora.
Legea nr. 501/2002, pentru aprobarea
O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor imobile care au aparținut cultelor
religioase, a apărut la data de 31 iulie 2002, în M. Of. nr. 561/31.07.2002,
iar Legea nr. 550/2002 este ulterioară.
De altfel, și în cuprinsul Legii nr.
550/2002 privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului
și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea Consiliilor
județene sau locale sau în patrimoniul regiilor autonome de interes local, în art.
3 și 24 sunt cuprinse norme identice cu cele din Legea nr. 10/2001 mai sus
amintite.
În ce privește dreptul de
proprietate al Eparhiei, se constată că instanța de fond a apreciat corect că
acesta a fost dovedit prin probele administrate în cauză. Imobilul din Cluj
Napoca a fost proprietatea Eparhiei la data aplicării Decretului nr. 176/1948,
de trecere a bunurilor bisericești, în proprietatea statului, astfel cum
rezultă din evidențele funciare imobiliare. Imobilul a fost cumpărat de
intervenientă, în anul 1929 și înscris în cartea funciară. Cele 9 apartamente
retrocedate Eparhiei nu sunt din cele care au fost vândute chiriașilor, în baza
Legii nr. 112/1995, retrocedarea celor înstrăinate în baza acestei legi fiind
interzisă de dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele expuse,
recursurile vor fi respinse ca nefondate, în cauză neexistând motive de recurs
care să poată fi analizate din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2)
C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de SC
F.M. SRL Cluj Napoca și Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, împotriva
sentinței civile nr. 365 din 9 martie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția
comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 29 martie 2005.