ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1694/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 10 din 20 ianuarie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de M.T.M., reprezentat de D.F., Primarul M.T.M. și de M.C., secretar al C.L. al M.T.M., în numele și pe seama C.L. al M.T.M. împotriva C.S.R. a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, București și a anulat Decizia nr. 505 din 16 mai 2005 emisă de pârâtă. Pentru a pronunța această sentință, prima Instanță a reținut că prin Decizia nr. 505 din 16 mai 2005, C.S.R.

a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a admis cererea formulată de Fundația C. și a dispus retrocedarea nudei proprietăți a imobilului compus din construcții și terenul aferent, situat în M.T.M., înscris în C.F., cu păstrarea destinației imobilului timp de 5 ani și celelalte dispoziții obligatorii prevăzute de lege în această situație. Analizând condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000 art. 1, pe care și-a întemeiat Comisia decizia de restituire a imobilului, Instanța a constatat că acestea nu sunt îndeplinite, întrucât în C.F. se menționează ca proprietar comunitatea B.I., astfel încât aceasta era îndreptățită a solicita restituirea și nu Fundația C., iar în al doilea rând, cererea de retrocedare trebuia să se depună prin centrul eparhial sau după caz, centrul de cult, la C.S.R.

a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase, or cererea a fost înregistrată direct la C.S.R. a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România. A mai reținut Instanța de Fond că Fundația C. a fost constituită în urma apariției O.U.G. nr. 21/1997, acordându-i-se personalitate juridică prin Decizia nr. 60/ CA din 5 martie 1998 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, potrivit acestei ordonanțe, fundația având atribuțiile prevăzute în art. 2 și un drept de administrare a bunurilor. Cum din textul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, rezultă că imobilele se pot retroceda numai foștilor proprietari, cu condiția ca și aceștia să fie cult religios, iar din C.F.

rezultă că fostul proprietar este B.I., numai aceasta prin centrul eparhial sau centrul de cult, putea să solicite restituirea imobilului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen C.S.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând în esență că în mod greșit Instanța a apreciat că Fundația C. nu are calitate de persoană îndreptățită la restituire, restituirea imobilului putând fi solicitată numai de B.I. prin centrul eparhial de cult, tot în mod greșit apreciindu-se și faptul că cererea de retrocedare a fost depusă fără a fi respectată procedura prevăzută de art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000. Se precizează că Fundația C. a fost înființată prin Decizia civilă nr. 60/ CA din 5 martie 1998 a Curții de Apel București, fiind de fapt unica fundație înființată de F.C.E.R.

și O.M.E.R.B. , potrivit art. 3 lit. b) din Actul de constituire al acesteia, scopul său constituindu-l „dobândirea în proprietate, precum și revendicarea, deținerea, protejarea, administrarea și valorificarea bunurilor imobiliare evreiești, care vor fi restituite de către autoritățile publice competente române F.C.E.R. și/ sau Fundației, conform legilor române și altor acte normative”. Susține recurenta că dacă inițial, toate actele normative ce au ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților evreiești din România, au prevăzut restituirea acestora în favoarea F.C.E.R., ulterior, prin modificarea O.U.G. nr. 21/1997, s-a înlocuit sintagma F.C.E. cu sintagma „unei fundații înființate de către F.C.E.R.

și O.M.E. pentru restituirea bunurilor”, astfel încât restituirea bunurilor se poate face și unei fundații cum este cea din speța de față Fundația C. Recurenta concluzionează, în sensul că dată fiind legătura dintre cultul mozaic, F.C.E.R. și Fundația C., nu se poate susține că cererile de retrocedare au fost formulate de către o persoană care nu avea calitatea de a proceda în acest sens. Primarul M.T.M. și M.T.M. reprezentat prin primar au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. La data de 5 decembrie 2006, Fundația C. a depus cerere de intervenție în interesul recurentei, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii introductive.

În susținerea cererii de intervenție, intervenienta precizează că această entitate juridică nu a figurat ca parte în litigiu pentru ca hotărârea pronunțată să-i fie opozabilă, iar Instanța de Fond numai printr-o analiză formală a situației de fapt, a ajuns la concluzia că Fundația C. nu avea calitatea de a solicita restituirea imobilului în litigiu, pentru că în realitate prin actul constitutiv i s-a conferit și prerogativa de a revendica bunurile imobiliare evreiești ce au aparținut F.C.E. ca fiind de fapt reprezentanta acestei federații, care la rândul ei reprezenta interesele unui cult (mozaic) și nu a unei minorități naționale. Se susține că au fost respectate prevederile O.U.G. nr. 94/2000 modificată și completată prin Legea nr. 501/2002 și că retrocedarea imobilului foștilor proprietari nu reprezintă de fapt o înstrăinare propriu - zisă, în sensul dreptului comun, acest act normativ conținând dispoziții derogatorii de la prevederile dreptului comun.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Obiectul acțiunii de față îl constituie anularea Deciziei nr. 505 din 16 mai 2005 emisă de către C.S.R. a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, prin care s-a retrocedat Fundației C. nuda proprietate a imobilului compus din construcții și teren, situat în M.T.M., înscris în C.F. a localității Târgu Mureș, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 501/2002. Analizând conținutul art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, articol care instituie anumite condiții ce trebuie îndeplinite pentru retrocedarea imobilelor, Instanța de Fond în mod corect a stabilit că în speța de față aceste condiții nu sunt întrunite.

Astfel, art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, statuează că: „imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice, din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență”. Potrivit textului de lege citat, se instituie două condiții fundamentale, pentru a putea opera măsurile reparatorii instituite de lege: 1) imobilul să fi aparținut unui cult religios din România; 2) restituirea să aibă loc către foștii proprietari.

Se mai instituie și o a treia condiție de procedură, aceea ca cererile de retrocedare să fie depuse prin centrul eparhial sau, după caz, prin centrul de cult (art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000). Or, din analiza probelor existente la dosar, extrasele de carte funciară, rezultă că proprietar al imobilului din Târgu Mureș, a fost comunitatea B.I., proprietarul făcând parte din categoria unui cult religios și nu a unei comunități a cetățenilor aparținând minorităților naționale, așa cum susține recurenta, de vreme ce chiar decizia emisă de comisie a încadrat cererea de retrocedare în prevederile O.U.G. nr. 94/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002. În situația în care s-ar fi interpretat că fostul proprietar ar face parte din categoria unei comunități a cetățenilor aparținând minorităților naționale (evreiești), ar fi trebuit a fi aplicate în cauză dispozițiile O.U.G.

nr. 21/1997 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților evreiești din România și nu dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, care se referă în mod expres la imobile care au aparținut cultelor religioase. Cum legea prevede în mod expres că retrocedarea se face către foștii proprietari, este cert că titularul acțiunii nu putea fi decât cultul religios izraelit, care, potrivit art. 28 din Decretul nr. 177/1948 modificat prin Legea nr. 178/2002, are personalitate juridică și nu Fundația C. care nu are nici calitatea de fost proprietar al imobilului și nici pe cea de succesor al acestuia.

Fundația C. (organizație non - profit) a fost înființată prin Hotărâre a Instanței judecătorești, decizia civilă nr. 60/ CA din 5 martie 1998 a Curții de Apel București, iar potrivit art. 3 din Actul de constituire, scopul fundației este: a) formularea cererilor de retrocedare a bunurilor imobile comunitare evreiești, inclusiv a celor deținute în trecut de comunitățile și organizațiile evreiești și de instituțiile evreiești și b) dobândirea în proprietate, precum și revendicarea și deținerea … în numele Federației, ca reprezentantă a tuturor comunităților evreiești din România. Rezultă astfel, în mod neechivoc, că Fundația C. reprezintă interesele comunității evreiești și nu a unui cult religios, astfel încât să fie îndreptățită a i se recunoaște un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu și ca o consecință, să beneficieze de dreptul de a-i fi retrocedat, potrivit O.U.G.

nr. 94/2000, cu modificările ulterioare. Afirmațiile recurentei, în sensul că Fundația C. era îndreptățită la restituirea imobilului în litigiu, dat fiind că centrul de cult al comunităților evreiești este reprezentat de F.C.E.R., iar acestei Fundații, prin actul constitutiv și prin statut i s-a atribuit dreptul recuperării bunurilor imobiliare evreiești preluate în mod abuziv de către stat, nu sunt convingătoare și nu pot fi reținute de Instanța de control judiciar, câtă vreme în speță, așa cum s-a precizat, este vorba de un imobil ce a aparținut unui cult religios, iar Fundația nu a dovedit calitatea de fost proprietar al imobilului. Condițiile impuse de O.U.G. nr. 94/2000, pentru restituirea unor imobile, nu pot fi înlăturate prin actul de constituire și statutul unei fundații, chiar dacă aceasta a căpătat personalitate juridică printr-o hotărâre a Instanței de judecată.

Dar, înainte de toate, așa cum s-a arătat, Fundația C. nu reprezintă decât o comunitate, cea evreiască, situație în care, pentru restituirea unor imobile, sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 21/1997, modificată prin O.G. nr. 111/1998 și aprobată prin Legea nr. 140/1997 sau O.U.G nr. 83/1999, republicată, privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România. Cât privește cea de-a treia condiție necesară pentru legalitatea unei cereri de retrocedare, aceea de a fi depusă prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, într-adevăr, așa cum corect a constatat și Instanța de Fond, procedura instituită de lege a fost încălcată, pentru că cererea a fost depusă de Fundația C. direct la C.S.R.

a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România. Nu a fost astfel îndeplinită condiția specială, aceea ca cererea de retrocedare să fie depusă de un cult religios prin centru eparhial sau centru de cult, în speță, cultul mozaic sau B.I. Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea Instanței de Fond prin care s-a anulat Decizia nr. 505 din 16 mai 2005 a C.S.R. a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, este legală și temeinică, și în baza art. 312 C. proc. civ., recursul formulat se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare. Pe cale de consecință, va fi respinsă și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Fundația C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României – C.S.R. a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, împotriva sentinței civile nr. 10 din 20 ianuarie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Fundația C. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2007.