ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 275/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 51/ PI din

26 mai 2005, Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea formulată de

petiționarul Ș.V. împotriva rezoluției din data de 7 martie 2005 dispusă de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 203/II/2/2005 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

A reținut instanța de fond că,

împotriva aceleiași rezoluții petiționarul a mai formulat o plângere care a

fost soluționată prin sentința penală nr. 33/PI/2005, pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara în dosarul nr. 3116/P/2005, sentință împotriva căreia

petiționarul a declarat recurs, dosarul fiind înaintat la Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Cum în cauză a fost pronunțată o

hotărâre, între aceleași părți, pentru același obiect, prezenta plângere a fost

respinsă, neputând fi pronunțată o a doua hotărâre.

Împotriva sentinței sus-menționate,

petiționarul Ș.V. a declarat recurs reiterând motivele invocate în plângerea

inițială, și anume că făptuitorii M.A. și B.I. au săvârșit infracțiunile de

înșelăciune, fals, uz de fals, abuz de încredere, astfel că rezoluția

pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din 7 martie 2005

în dosarul nr. 203/II/272005 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale

este neîntemeiată.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 5112 din 12

septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 3128/2005, s-a respins, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul Ș.V. împotriva sentinței penale nr. 33/ PI din 20

aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara.

Or, prin sentința penală

sus-menționată fusese respinsă plângerea petiționarului împotriva aceleiași

rezoluții.

Ca atare, fiind îndeplinite condițiile

prevăzute de lege pentru tripla identitate, respectiv obiect, cauză și părți, hotărârea

pronunțată are autoritate de lucru judecat, împiedicând astfel rejudecarea

dosarului.

Față de considerentele arătate, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul Ș.V. împotriva sentinței penale nr. 51/ PI din 26 mai

2005 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 ianuarie 2006.