Decizia nr. 4115/2010 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 133/2010 a Curții de Apel Timișoara

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 133/PI din 27 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost respinsă, în temeiul prevederilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.P.G. împotriva Ordonanței nr. 27/VI 11/1/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petentul A.P. a solicitat desființarea Ordonanței nr. 27/VII 1/1/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, motivând că în mod nelegal i-a fost respinsă cererea de recuzare a organelor de cercetare penală.

Examinând actele dosarului, instanța a constatat că prin ordonanța a cărei desființare s-a solicitat s-a dispus declinarea competenței soluționării plângerii în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, competența aparținând prim-procurorului acestui parchet. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., astfel de ordonanțe nu sunt supuse analizei controlului judecătoresc, astfel că plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul. Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este nefondat. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, se constată că, în mod corect, prima instanță a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Or, în cauză, obiectul plângerii a fost ordonanța prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii formulate de petiționar, act al procurorului care nu se numără printre cele expres și limitativ prevăzute de textul de lege și nu poate fi supus unei căi de atac.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar A.P.G. împotriva Sentinței penale nr. 133/PI din 27 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar A.P.G. împotriva Sentinței penale nr. 133/PI din 27 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2010.