ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4115/2010

Asupra recursului de

față

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 133/PI din 27 mai

2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost respinsă, în temeiul

prevederilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.P.G. împotriva Ordonanței

nr. 27/VI 11/1/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

S-au reținut, în

esență, următoarele:

Prin plângerea

întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., petentul A.P. a

solicitat desființarea Ordonanței nr. 27/VII 1/1/2010 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara, motivând că în mod nelegal i-a fost respinsă cererea

de recuzare a organelor de cercetare penală.

Examinând actele

dosarului, instanța a constatat că prin ordonanța a cărei desființare s-a

solicitat s-a dispus declinarea competenței soluționării plângerii în favoarea

Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, competența aparținând

prim-procurorului acestui parchet. Potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., astfel de ordonanțe nu sunt supuse analizei controlului

judecătoresc, astfel că plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petiționarul.

Recursul declarat de

petiționar împotriva sentinței este nefondat.

Din examinarea

lucrărilor și actelor dosarului, se constată că, în mod corect, prima instanță

a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca inadmisibilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) din C. proc. pen., împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte

persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la

judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță.

Or, în cauză,

obiectul plângerii a fost ordonanța prin care s-a dispus declinarea competenței

de soluționare a plângerii formulate de petiționar, act al procurorului care nu

se numără printre cele expres și limitativ prevăzute de textul de lege și nu

poate fi supus unei căi de atac.

În raport de

considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică

și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul

petiționar A.P.G. împotriva Sentinței penale nr. 133/PI din 27 mai 2010 a

Curții de Apel Timișoara, secția penală, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar A.P.G. împotriva Sentinței

penale nr. 133/PI din 27 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 noiembrie 2010.