ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 216/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 216/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
sentința penală nr. 203/PI din 20 septembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara,
secția penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiționarului A.P.G. și a
menținut ordonanța din 30 iulie 2010 din Dosar nr. 928/P/2010 a Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că
prin ordonanța din 30 iulie 2010 din Dosar nr. 928/P/2010 a Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Timișoara, împotriva căreia petiționarul a formulat
plângere, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiționarului împotriva
rezoluției nr. 323/VIII/1/2010 din 23 iunie 2010 emisă de prim procurorul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin prin care s-a respins o cerere
de recuzare.
Instanța de fond a mai reținut că plângerea
petiționarului este inadmisibilă întrucât rezoluția prin care s-a respins
cererea de recuzare nu reprezintă o soluție de netrimitere în judecată așa cum
prevăd dispozițiile art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva sentinței penale nr. 203/PI din 20
septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a
declarat recurs petiționarul A.P.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei
Curți de Casație și Justiție sub nr. 928/59/2010.
În cererea de recurs petiționarul a reiterat
nemulțumirea sa față de soluția pronunțată în ordonanța procurorului și față de
soluția pronunțată de instanța de fond criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinice.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma
criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 385
6
alin. (3)
C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este
legală și temeinică, iar recursul inculpatului este nefondat.
Plângerile care au ca temei dispozițiile art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen. vizează expres și limitativ soluțiile de netrimitere în
judecată, respectiv neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire
penală, încetarea urmăririi penale, precum și actele procedurale, respectiv
rezoluția, ordonanța sau rechizitoriul emise de procuror, în raport cu
soluțiile de netrimitere în judecată menționate.
Or, în cauză prin ordonanța din 30 iulie 2010 din
Dosar nr. 928/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,
împotriva căreia petiționarul a formulat plângere, s-a respins ca inadmisibilă
plângerea petiționarului împotriva rezoluției nr. 323/VIII/1/2010 din 23 iunie 2010
emisă de prim procurorul parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin prin
care s-a respins o cerere de recuzare.
În raport cu cele menționate, Înalta Curte constată
plângerea petiționarului A.P.G. întemeiată pe dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen. împotriva unei rezoluții prin care s-a respins ca inadmisibilă
plângerea petiționarului care avea ca obiect o cerere de recuzare, a fost
exercitată cu nerespectarea cerințelor legale deoarece prin actul procedural
arătat nu a fost dispusă nici una din soluțiile de netrimitere în judecată
prevăzute de lege, în mod expres și limitativ în norma indicată, așa încât în
mod corect instanța de fond a sancționat plângerea petiționarului cu
inadmisibilitatea.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge,
ca nefondat recursul declarat de petiționarul A.P.G. împotriva sentinței penale
nr. 203/PI din 20 septembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga
petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului
prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
petiționarul A.P.G. împotriva sentinței penale nr. 203/PI din 20 septembrie 2010
a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2011.