ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 216/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 203/PI din 20 septembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiționarului A.P.G. și a menținut ordonanța din 30 iulie 2010 din Dosar nr. 928/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin ordonanța din 30 iulie 2010 din Dosar nr. 928/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, împotriva căreia petiționarul a formulat plângere, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiționarului împotriva rezoluției nr. 323/VIII/1/2010 din 23 iunie 2010 emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin prin care s-a respins o cerere de recuzare.

Instanța de fond a mai reținut că plângerea petiționarului este inadmisibilă întrucât rezoluția prin care s-a respins cererea de recuzare nu reprezintă o soluție de netrimitere în judecată așa cum prevăd dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. Împotriva sentinței penale nr. 203/PI din 20 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a declarat recurs petiționarul A.P.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 928/59/2010. În cererea de recurs petiționarul a reiterat nemulțumirea sa față de soluția pronunțată în ordonanța procurorului și față de soluția pronunțată de instanța de fond criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul inculpatului este nefondat. Plângerile care au ca temei dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. vizează expres și limitativ soluțiile de netrimitere în judecată, respectiv neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, precum și actele procedurale, respectiv rezoluția, ordonanța sau rechizitoriul emise de procuror, în raport cu soluțiile de netrimitere în judecată menționate.

Or, în cauză prin ordonanța din 30 iulie 2010 din Dosar nr. 928/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, împotriva căreia petiționarul a formulat plângere, s-a respins ca inadmisibilă plângerea petiționarului împotriva rezoluției nr. 323/VIII/1/2010 din 23 iunie 2010 emisă de prim procurorul parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin prin care s-a respins o cerere de recuzare. În raport cu cele menționate, Înalta Curte constată plângerea petiționarului A.P.G. întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen.

împotriva unei rezoluții prin care s-a respins ca inadmisibilă plângerea petiționarului care avea ca obiect o cerere de recuzare, a fost exercitată cu nerespectarea cerințelor legale deoarece prin actul procedural arătat nu a fost dispusă nici una din soluțiile de netrimitere în judecată prevăzute de lege, în mod expres și limitativ în norma indicată, așa încât în mod corect instanța de fond a sancționat plângerea petiționarului cu inadmisibilitatea. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de petiționarul A.P.G. împotriva sentinței penale nr. 203/PI din 20 septembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.P.G. împotriva sentinței penale nr. 203/PI din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 ianuarie 2011.