ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 123/2011

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin plângerea

formulată la 30 martie 2010 petiționarul A.I. a

solicitat tragerea la răspundere penală a magistraților L.C., judecător

în cadrul Tribunalului Arad și U.A.D.,

procuror la Parchetul de pe lângă

Tribunalul

Arad pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.,

art. 264 C. pen., art. 289 C. pen., art. 271 și

art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. constând în aceea că la

soluționarea dosarului nr. 921/108 din 17

februarie 2010 al Tribunalului Arad, magistrații nu au ținut seama de

sentința

penală nr. 1632/2007 a Judecătoriei Arad.

Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin rezoluția nr.

119/11/2010 din 3 mai 2010 a dispus în baza art. 228 C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea

urmăririi penale față de

cei doi

magistrați, constatând că faptele reclamate prevăzute de art. 246 C. pen.

, art. 264 C. pen., art. 289 C. pen., art. 271 C.

pen. și art. 20 C. pen.

raportat la

art. 174 C. pen. nu există în materialitatea lor.

Astfel s-a reținut că petiționarul a sesizat

Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad sub nr. 593/VI 11/1/2007 susținând că

asupra sa au fost comise mai multe

tentative

de omor, iar petiția a fost tratată conform art. 10 din Ordonanța nr.

27/2000 fiind clasată și că prin sentința penală

nr. 79 din 9 martie 2010 pronunțată

în

dosarul nr. 921/108/2010 al Tribunalului Arad, de către magistratul judecător

L.C. cu concluziile magistratului procuror U.A.D.

plângerea împotriva ordonanței de

clasare a fost respinsă întrucât nu se încadra în

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale petiționarul A.I.

a formulat

plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 527/11/2/2010 din 1

iunie 2010 a procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara

cu motivarea că soluția atacată este legală și temeinică.

În contra rezoluției de netrimitere în judecată

petiționarul A.I. a

formulat plângere

în baza art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. care a

fost respinsă prin sentința penală nr. 201/PI din

20 septembrie 2010 a Curții de

Apel Timișoara.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut

că faptele reclamate de

petiționar nu

există în materialitatea lor și că soluția procurorului de netrimitere în

judecată

este corectă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în

termen legal petiționarul

A.I. care a

susținut că faptele reclamate există, că au fost săvârșite cu

vinovăție

de intimați și a solicitat rejudecarea cauzei.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor dosarului se constată că

prin sentința penală nr. 79

din 9

martie 2010 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr.

921/108/2010

de magistratul judecător L.C. cu concluziile

magistratului

procuror U.A.D. a fost respinsă plângerea petiționarului

A.I. împotriva ordonanței nr. 593/VI H/2007 a

Parchetului de pe lângă

Tribunalul Arad de clasare administrativă a unei

petiții cu caracter repetitiv formulate de petiționar, cu motivarea că actul

atacat nu face parte dintre cele

arătate în

art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., pot fi cenzurate în

justiție.

Intimații magistrați prin hotărârea pronunțată au

respectat dispozițiile textului

arătat,

așa cum a fost interpretat prin decizia nr. 57 din 24 septembrie 2007 a Î

naltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile

Unite, nu se poate susține că în cauză

intimații ar fi comis

infracțiunile reclamate.

Așa fiind soluția procurorului de neîncepere a

urmăririi penale pentru

inexistența

faptelor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen., art. 289

C. pen., art. 271 C. pen. și art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 C. pen.

a fost în mod justificat menținută de prima

instanță.

În consecință, constatând neîntemeiate criticile

recurentului, Curtea, în baza

art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.și a art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de

petiționarul A.I., cu obligarea acestuia la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

petiționarul A.I.

împotriva sentinței

penale nr. 201/PI din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel

Timișoara, secția

penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200

lei cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie

2011.