ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 123/2011

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin plângerea formulată la 30 martie 2010 petiționarul A.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraților L.C., judecător în cadrul Tribunalului Arad și U.A.D., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen., art. 289 C. pen., art. 271 și art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. constând în aceea că la soluționarea dosarului nr. 921/108 din 17 februarie 2010 al Tribunalului Arad, magistrații nu au ținut seama de sentința penală nr. 1632/2007 a Judecătoriei Arad. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin rezoluția nr. 119/11/2010 din 3 mai 2010 a dispus în baza art. 228 C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de cei doi magistrați, constatând că faptele reclamate prevăzute de art. 246 C. pen. , art. 264 C. pen., art. 289 C. pen., art. 271 C. pen. și art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. nu există în materialitatea lor. Astfel s-a reținut că petiționarul a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad sub nr. 593/VI 11/1/2007 susținând că asupra sa au fost comise mai multe tentative de omor, iar petiția a fost tratată conform art. 10 din Ordonanța nr. 27/2000 fiind clasată și că prin sentința penală nr. 79 din 9 martie 2010 pronunțată în dosarul nr. 921/108/2010 al Tribunalului Arad, de către magistratul judecător L.C.

cu concluziile magistratului procuror U.A.D. plângerea împotriva ordonanței de clasare a fost respinsă întrucât nu se încadra în dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale petiționarul A.I. a formulat plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 527/11/2/2010 din 1 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu motivarea că soluția atacată este legală și temeinică. În contra rezoluției de netrimitere în judecată petiționarul A.I. a formulat plângere în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. care a fost respinsă prin sentința penală nr. 201/PI din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că faptele reclamate de petiționar nu există în materialitatea lor și că soluția procurorului de netrimitere în judecată este corectă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal petiționarul A.I. care a susținut că faptele reclamate există, că au fost săvârșite cu vinovăție de intimați și a solicitat rejudecarea cauzei. Recursul declarat nu este întemeiat. Din examinarea actelor dosarului se constată că prin sentința penală nr. 79 din 9 martie 2010 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr. 921/108/2010 de magistratul judecător L.C. cu concluziile magistratului procuror U.A.D. a fost respinsă plângerea petiționarului A.I. împotriva ordonanței nr. 593/VI H/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad de clasare administrativă a unei petiții cu caracter repetitiv formulate de petiționar, cu motivarea că actul atacat nu face parte dintre cele arătate în art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., pot fi cenzurate în justiție. Intimații magistrați prin hotărârea pronunțată au respectat dispozițiile textului arătat, așa cum a fost interpretat prin decizia nr. 57 din 24 septembrie 2007 a Î naltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, nu se poate susține că în cauză intimații ar fi comis infracțiunile reclamate. Așa fiind soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale pentru inexistența faptelor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen., art. 289 C. pen., art. 271 C. pen. și art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. a fost în mod justificat menținută de prima instanță. În consecință, constatând neîntemeiate criticile recurentului, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. , urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul A.I., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul A.I. împotriva sentinței penale nr. 201/PI din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2011.