ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 741/2012

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Timișoara, petentul A.l. a solicitat desființarea

Rezoluției nr. 279/P/2011 din 24 iunie 2011, a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara și trimiterea dosarului la procuror în vederea începerii

urmăririi penale și sancționării persoanelor vinovate.

În motivarea

plângerii petentul a arătat că plângerea a fost soluționată de procuror cu

încălcarea art. 10, art. 49, art. 62 și art. 277 C. proc. pen. deoarece

refuzând cercetarea tentativelor de omor dovedite cu probe materiale și acte

probatorii acesta a devenit complice la tentativele de omor și s-a asociat

grupului infracțional pentru crimă organizată împotriva petentului și a soției

acestuia.

Prin Sentința

penală nr. 310/ PI din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent și a fost menținută

rezoluția atacată.

Din analiza

materialului probator, Curtea a reținut următoarele:

Prin rezoluția

din 26 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de magistrații C.B.M., T.D. și F.V.,

judecători în cadrul Tribunalului Arad, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

de complicitate la tentativă de omor, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la

art. 20, rap. la art. 174 din C. pen.

În motivare s-a

reținut în esență că faptele imputate nu pot fi reținute deoarece nu există

nici un indiciu de comitere a unei astfel de infracțiuni iar, a admite că

judecătorul răspunde penal pentru hotărârea dată, ori pentru modul de

interpretare și aplicare a legii, ar echivala cu încălcarea principiilor care

guvernează justiția și activitatea judecătorilor, respectiv independența și

imparțialitatea judecătorilor și autoritatea de lucru judecat.

Această

rezoluție a fost menținută prin Rezoluția nr. 893/11/2/2011 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara.

S-a reținut că

așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate cei trei magistrați în

calitate de judecători au soluționat contestația în anulare formulată de către

contestatorul A.l. și au respins cererea ca inadmisibilă în conformitate cu art.

391 alin. (1) C. proc. pen., această soluție neconstituind o faptă de natură a

întruni elementul material al laturii obiective a infracțiunii de complicitate

la tentativă de omor.

S-a mai

constatat că nu se poate reține în sarcina intimaților în prezenta cauză

săvârșirea infracțiunii invocate prin plângere, întrucât acesta s-a pronunțat

în limitele competențelor stabilite prin lege cu privire la cauza dedusă

judecății.

În mod corect

s-a reținut prin rezoluția contestată faptul că în baza întregului material

probator s-a constatat absența oricăror indicii temeinice de săvârșire de către

intimați a infracțiunii imputate prin plângere.

Împotriva

acestei din urmă sentințe, petiționarul a formulat recursul de față.

Recursul este

inadmisibil.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale

sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane pot face

plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o poate respinge ca

nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278

1

alin. (10)

C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. 18 pct. 39 din

Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător

potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că

sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării.

Așa fiind, Înalta

Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul

A.l.

În temeiul art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul A.l. împotriva sentinței penale nr.

310/ PI din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 14 martie 2012.