ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3234/2010

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 136/PI din 31 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea petentului A.P.G.,împotriva adresei nr. 385/VIII/1/2010 din 16 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Petentul a solicitat desființarea adresei nr. 385/VIII/1/2010 din 16 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și declinarea competenței în favoarea parchetului ierarhic superior al Curții de Apel Timișoara pentru soluționarea plângerii împotriva ordonanței.

În motivarea plângerii, petentul arată că prin adresa amintită, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara i-a trimis ilegal, spre soluționare, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin plângerea împotriva ordonanței, procurorul adjunct fiind incompatibil iar prim-procurorul abținându-se de la soluționarea unor cereri de recuzare.

Examinând plângerea dedusă judecății în raport de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., cât și de conținutul adresei nr. 385/VIII/1/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin care petentului i se comunică soluția de respingere, ca inadmisibilă, a plângerii împotriva ordonanței nr. 123/VIII/1/2010, prima instanță a constatat că nu se atacă una din soluțiile arătate de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., situație în care plângerea este inadmisibilă și s-a procedat la respingerea ei.

În termen legal, împotriva acestei soluții a declarat recurs petentul, care nu a fost motivat în scris și deși legal citat, nu s-a prezentat nici pentru susținerea orală a motivelor de recurs.

În aceste condiții, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile art. 385

6

C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată pentru considerentele ce urmează, că recursul este nefondat.

Este de necontestat, în raport de susținerile petentului și actele cauzei, că acesta a înțeles să atace o adresă prin care parchetul îi comunica soluția de respingere a unei cereri și nu o soluție de netrimitere în judecată dispusă de procuror, așa cum cer expres, limitativ și imperativ dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Desigur, exercitând un demers procesual, în alte condiții decât cele arătate în norma procesual penală, de strictă interpretare și aplicare, sancțiunea este inadmisibilitatea lui, așa cum corect a procedat instanța de fond.

Drept urmare, neconstatându-se motive de casare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul A.P.G. împotriva Sentinței penale nr. 136/PI din 31 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 septembrie 2010.