ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1457/2007

Deliberând asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1416 din 7 februarie 2005 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis contestația formulată de reclamantul B.G. în contradictoriu cu pârâții Primarul general al municipiului București și Municipiul București prin primar, a anulat dispoziția Primarului general nr. 3802 din 2 februarie 2005 și a dispus restituirea în natură către reclamant a imobilului situat în str. C. nr. 12 A și a terenului în suprafață de 265 mp situat în str. C. nr. 12 B, sector 4, București. Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarea situație de fapt: B.O. a formulat notificarea nr.3802 din 2 februarie 2005 pentru restituirea în natură a imobilelor de la nr. 12 A și 12 B, situate în str. C., sectorul 4, București, notificare care a fost respinsă pe considerentul că nu s-a făcut dovada calității de moștenitor și a dreptului de proprietate.

Imobilul situat în București str. C. nr.12, compus din construcție și teren în suprafață de 265 mp a fost preluat de stat, fără plată, în baza Decretului nr. 223/1974, prin decizia nr. 319 din 26 februarie 1988, de la B.I., căsătorit cu B.O. La data de 7 iunie 2004 s-a înregistrat decesul numitei B.O., care a fost moștenitoarea lui B.I. Contestatorul este moștenitorul numitei B.O., în calitate de fiu, așa încât motivele pentru care s-a respins notificarea nu mai subzistă. Prin decizia civilă nr. 275 din 21 iunie 2006 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul general, a schimbat în tot sentința tribunalului și a respins contestația ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut următoarele: Chiar dacă imobilul a fost preluat de stat pe numele autorului contestatorului, acesta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, deoarece la dosar nu s-a depus decât o declarație de impunere de la Administrația Financiară din anul 1958, care vizează un imobil situat în str. C. nr. 14, cumpărat cu chitanță de B.I. Ulterior, în anul 11962 B.I. s-a înscris la Administrația Financiară și cu o construcție situată pe terenul din str. C. nr. 14. În anul 1988 s-a preluat de la B.I. imobilului din str. C. nr. 12 sector 4, construcție și teren în suprafață de 265 mp. Curtea de apel mai reține că tribunalul a dispus restituirea în natură a imobilelor de la numerele poștale 12 A și 12 B, fără a fi identificate exact printr-o expertiză de specialitate și fără a se depune la dosar un istoric de adresă poștală.

De asemenea, reclamantul a solicitat pronunțarea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale cu privire la numărul poștal al imobilului, care i-a fost respinsă irevocabil. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Recurentul susține că instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în lipsa unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de proprietate sunt cele prevăzute în actul de expropriere, în speță fiind cele din Dispoziția nr. 319 din 26 februarie 1988. Totodată, s-a mai depus la dosar și contractul de vânzare-cumpărare din 30 iulie 1959 pentru imobilul din str. C. nr. 14, din care reiese că acest imobil nu a aparținut niciodată lui B.I.

Greșeala s-a produs la Administrația Financiară, care a scris la ambele familii aceeași adresă. Imobilul care a aparținut autorului reclamantului, situat la nr. 12, se află actualmente în proprietatea statului, A.F.I., putând fi restituit în natură. Recurentul a depus la dosar și o completare a motivelor de recurs, care nu pot fi avute în vedere deoarece, în ceea ce le privește, nu a fost respectat termenul de 15 zile de la comunicarea deciziei atacate, prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare. Recursul este fondat și va fi admis, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pct. 10 al aceluiași articol fiind deja abrogat la data pronunțării deciziei recurate.

Într-adevăr, instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005. Potrivit acestui text de lege, în favoarea autorului reclamantului operează prezumția potrivit căreia imobilul care în anul 1988 se afla situat în str. C. nr. 12, sector 4 București, compus din teren în suprafață de 265 mp și construcție, era la acea dată proprietatea sa. Aceasta deoarece actul de preluare a imobilului de către stat, respectiv decizia administrativă emisă în temeiul Decretului nr. 223/1974, cuprinde aceste mențiuni și a fost emisă pe numele autorului reclamantului, B.I. În speță nu s-a reținut că s-ar fi făcut dovada contrară, în sensul că la acea dată imobilul aparținea unei alte persoane sau că, printr-o modalitate sau alta, ieșise deja din patrimoniul autorului reclamantului.

Câtă vreme autorului reclamantului i s-a preluat fără plată un imobil, de către stat, în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, reclamantului, în calitate de moștenitor, i se cuvin măsuri reparatorii în temeiul acestui act normativ pentru imobilul preluat abuziv. Ceea ce nu s-a lămurit însă pe deplin în cauză este la ce număr poștal se află actualmente imobilul și care este situația juridică a acestuia, aspecte care puteau fi lămurite, așa cum a reținut și curtea de apel, cu înscrisuri, istoric de adresă poștală și, eventual, expertiză de specialitate, probe a căror necesitate nu a pus-o însă în discuția părților. De asemenea, nu s-a lămurit dacă a existat sau nu vreo eroare în evidențele Administrației Financiare, în sensul înregistrării greșite a două imobile diferite ca având același număr poștal, așa cum a susținut reclamantul.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.3 04 pct. 9 și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel, în vederea lămuririi pe deplin a situației de fapt, pe aspectele anterior menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei nr. 275 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași Curte de Apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2007.