ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1457/2007

Deliberând asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1416 din 7

februarie 2005 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis contestația

formulată de reclamantul B.G. în contradictoriu cu pârâții Primarul general al

municipiului București și Municipiul București prin primar, a anulat dispoziția

Primarului general nr. 3802 din 2 februarie 2005 și a dispus restituirea în

natură către reclamant a imobilului situat în str. C. nr. 12 A și a terenului

în suprafață de 265 mp situat în str. C. nr. 12 B, sector 4, București.

Pentru a pronunța această hotărâre

tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

B.O. a formulat notificarea nr.3802

din 2 februarie 2005 pentru restituirea în natură a imobilelor de la nr. 12 A

și 12 B, situate în str. C., sectorul 4, București, notificare care a fost

respinsă pe considerentul că nu s-a făcut dovada calității de moștenitor și a

dreptului de proprietate.

Imobilul situat în București str. C.

nr.12, compus din construcție și teren în suprafață de 265 mp a fost preluat de

stat, fără plată, în baza Decretului nr. 223/1974, prin decizia nr. 319 din 26

februarie 1988, de la B.I., căsătorit cu B.O.

La data de 7 iunie 2004 s-a

înregistrat decesul numitei B.O., care a fost moștenitoarea lui B.I.

Contestatorul este moștenitorul

numitei B.O., în calitate de fiu, așa încât motivele pentru care s-a respins

notificarea nu mai subzistă.

Prin decizia civilă nr. 275 din 21

iunie 2006 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul

declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul general, a schimbat în

tot sentința tribunalului și a respins contestația ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel a reținut următoarele:

Chiar dacă imobilul a fost preluat

de stat pe numele autorului contestatorului, acesta nu a făcut dovada calității

de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu,

deoarece la dosar nu s-a depus decât o declarație de impunere de la

Administrația Financiară din anul 1958, care vizează un imobil situat în str.

C. nr. 14, cumpărat cu chitanță de B.I.

Ulterior, în anul 11962 B.I. s-a

înscris la Administrația Financiară și cu o construcție situată pe terenul din

str. C. nr. 14.

În anul 1988 s-a preluat de la B.I.

imobilului din str. C. nr. 12 sector 4, construcție și teren în suprafață de

265 mp.

Curtea de apel mai reține că

tribunalul a dispus restituirea în natură a imobilelor de la numerele poștale

12 A și 12 B, fără a fi identificate exact printr-o expertiză de specialitate

și fără a se depune la dosar un istoric de adresă poștală.

De asemenea, reclamantul a solicitat

pronunțarea unei încheieri de îndreptare a erorii materiale cu privire la

numărul poștal al imobilului, care i-a fost respinsă irevocabil.

Împotriva deciziei a declarat recurs

reclamantul, invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ.

Recurentul susține că instanța de

apel a ignorat dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în

lipsa unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de proprietate

sunt cele prevăzute în actul de expropriere, în speță fiind cele din Dispoziția

nr. 319 din 26 februarie 1988.

Totodată, s-a mai depus la dosar și

contractul de vânzare-cumpărare din 30 iulie 1959 pentru imobilul din str. C. nr.

14, din care reiese că acest imobil nu a aparținut niciodată lui B.I.

Greșeala s-a produs la Administrația

Financiară, care a scris la ambele familii aceeași adresă.

Imobilul care a aparținut autorului

reclamantului, situat la nr. 12, se află actualmente în proprietatea statului,

A.F.I., putând fi restituit în natură.

Recurentul a depus la dosar și o

completare a motivelor de recurs, care nu pot fi avute în vedere deoarece, în

ceea ce le privește, nu a fost respectat termenul de 15 zile de la comunicarea

deciziei atacate, prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Intimatul nu a depus la dosar

întâmpinare.

Recursul este fondat și va fi admis,

în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pct. 10 al aceluiași articol fiind

deja abrogat la data pronunțării deciziei recurate.

Într-adevăr, instanța de apel a ignorat

dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin

Legea nr. 247/2005.

Potrivit acestui text de lege, în

favoarea autorului reclamantului operează prezumția potrivit căreia imobilul

care în anul 1988 se afla situat în str. C. nr. 12, sector 4 București, compus

din teren în suprafață de 265 mp și construcție, era la acea dată proprietatea

sa.

Aceasta deoarece actul de preluare a

imobilului de către stat, respectiv decizia administrativă emisă în temeiul

Decretului nr. 223/1974, cuprinde aceste mențiuni și a fost emisă pe numele

autorului reclamantului, B.I.

În speță nu s-a reținut că s-ar fi

făcut dovada contrară, în sensul că la acea dată imobilul aparținea unei alte

persoane sau că, printr-o modalitate sau alta, ieșise deja din patrimoniul

autorului reclamantului.

Câtă vreme autorului reclamantului i

s-a preluat fără plată un imobil, de către stat, în perioada de referință a

Legii nr. 10/2001, reclamantului, în calitate de moștenitor, i se cuvin măsuri

reparatorii în temeiul acestui act normativ pentru imobilul preluat abuziv.

Ceea ce nu s-a lămurit însă pe

deplin în cauză este la ce număr poștal se află actualmente imobilul și care

este situația juridică a acestuia, aspecte care puteau fi lămurite, așa cum a

reținut și curtea de apel, cu înscrisuri, istoric de adresă poștală și,

eventual, expertiză de specialitate, probe a căror necesitate nu a pus-o însă

în discuția părților.

De asemenea, nu s-a lămurit dacă a

existat sau nu vreo eroare în evidențele Administrației Financiare, în sensul

înregistrării greșite a două imobile diferite ca având același număr poștal,

așa cum a susținut reclamantul.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art.3 04 pct. 9 și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte

de apel, în vederea lămuririi pe deplin a situației de fapt, pe aspectele

anterior menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul

B.G. împotriva deciziei nr. 275 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel București,

secția a IV a civilă.

Casează decizia și trimite cauza

spre rejudecare la aceeași Curte de Apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie

2007.