ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1805/2007

Asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 2023/2005, contestatoarea B.S. a solicitat în contradictoriu cu intimatul primarul general al municipiului București, anularea Dispoziției nr. 4013 din 7 martie 2005 emisă de către acesta prin care a fost respinsă notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, ca nedovedită, și pe cale de consecință să se dispună restituirea în natură a cotei de 3/8 din imobilul situat în București, compus din teren în suprafață de 170,45 mp și construcție. Tribunalul București prin sentința civilă 1206 din 21 octombrie 2005 a admis contestația formulată de contestatoarea B.S. și a anulat Dispoziția nr. 4013 din 7 martie 2005 emisă de Primăria municipiului București.

Totodată a fost obligat primarul general al municipiului București să emită dispoziție motivată de acordare a măsurilor reparatorii de restituire în natură corespunzătoare cotei reclamantei-contestatoare de 3/8 din imobilul situat în București, compus din teren în suprafață de 170,45 mp și construcție. Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că B.S. a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat a fi restituit în natură prin notificarea nr. 335 din 29 august 2001, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 25198/1947 și că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 213 A din 28 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a III a civilă, a fost respins apelul declarat de primarul municipiului București, cu motivarea că în privința termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 instituit pentru a fi depuse actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori calității de moștenitor, în mod corect instanța de fond a reținut incidența prevederilor Legii nr. 247/2005 a cărei rațiune este tocmai aceea de a fi soluționate cererile având ca obiect proprietatea asupra imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs municipiul București prin primarul general, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., critica vizând aspectul că instanțele nu au avut în vedere faptul că reclamanta, în tot timpul acordat de lege completării dosarului, nu a depus la dispoziția comisiei acte din care să reiasă cu certitudine calitatea de persoană îndreptățită asupra imobilului revendicat, în sensul depunerii actului de proprietate. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de critici le formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Este adevărat că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 și republicată, persoana îndreptățită are obligația de a depune actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și orice înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire, până la data soluționării notificării.

Totodată, unitatea deținătoare are obligația de a lua în considerare toate actele depuse până la data emiterii deciziei sau dispoziției motivate. Cu toate acestea, critica recurentului-pârât nu poate fi primită ținând seama că dispozițiile legale în materie prevăd că în cazul în care unitatea notificată apreciază că actele depuse sunt insuficiente, aceasta are obligația să comunice în scris faptul că fundamentarea și emiterea dispoziției de restituire sunt condiționate de completarea materialului probator. Or, această obligație a fost nesocotită de către Primăria municipiului București. Față de cele ce preced, susținerile formulate prin motivele de recurs se privesc ca nefondate, recursul urmând a fi respins ca atare, în baza art.. 312 alin. (1) C. proc.

civ., cu consecința păstrării hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul municipiul București prin primarul general împotriva deciziei nr. 213 A din 28 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a III a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2007.