ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7168/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1217 din 16

octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost

admisă contestația formulată de contestatoarea T.E., a fost anulată dispoziția

nr. 2113 din 16 decembrie 2003, emisă de Primăria Municipiului București și a

fost obligată pârâta să emită în favoarea contestatoarei, o nouă dispoziție

motivată privind notificarea nr. 4394/2001, în sensul restituirii în natură sau

prin echivalent, a imobilului situat în București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că a fost făcută dovada de către contestatoare a calității de

moștenitoare a foștilor proprietari și a dreptului de proprietate al acestora

asupra imobilului trecut abuziv în proprietatea statului.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 261 din 18

aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva susmenționatei decizii a

declarat recurs municipiul București, prin primarul general, încadrându-l în

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că nu a fost

făcută de către contestatoare dovada calității de persoană îndreptățită la

măsuri reparatorii și că preluarea imobilului în baza Decretului nr. 223/1974,

cu plată, nu a avut caracter abuziv.

Recursul este nefondat.

Prin dispoziția nr. 2113 din 16

decembrie 2003, emisă de Primarul General al Municipiului București a fost

respinsă notificarea prin care petenta T.E. a solicitat restituirea imobilului

situat în București, cu motivarea că nu a fost făcută dovada dreptului de

proprietate și a calității de moștenitor, motivare contrazisă de probele

administrate în cauză.

Prin certificatul de moștenitor din

23 septembrie 1955, emis de Notariatul de stat al raionului Nicolae Bălcescu

s-a constatat că de pe urma defunctului P.M. a rămas ca masă succesorală cota

indiviză de ½ din imobilul situat în București, cumpărat de acesta și

soția sa C.P., moștenitorii săi fiind soția supraviețuitoare și copiii acestora

P.S. și contestatoarea.

Din certificatul de naștere al

contestatoarei, fila 33 din dosarul tribunalului, rezultă că este fiica

numiților P.M. și P.C.

La fila 52 din dosarul primei

instanțe se află copie de pe certificatul de deces al mamei contestatoarei

P.C., iar P.S. a renunțat la succesiunea ambilor părinți (fila 6 dosar fond),

contestatoarea rămânând astfel unica succesoare a foștilor proprietari.

Atât corpul A al imobilului, cât și

corpul B au fost trecute în proprietatea statului, în baza Decretului nr.

223/1974, prin deciziile nr. 518 și 520 din 31 martie 1976 emise de Comitetul

executiv al fostului Consiliu popular al Municipiului București, situație în

care se constată că imobilul a fost preluat abuziv, conform art. 2 alin. (1)

lit. h) din Legea nr. 10/2001.

Așa fiind, se constată că instanța

de apel, confirmând soluția instanței de fond a făcut o corectă aplicare a

prevederilor Legii nr. 10/2001, atât în ceea ce privește dovedirea dreptului de

proprietate asupra imobilului, cât și a calității de moștenitor legal în

privința contestatoarei.

În consecință, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

La cererea contestatoarei, conform

art. 274 C. proc. civ., recurentul urmează a fi obligat la plata sumei de 2380

lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul municipiul București, prin primar general împotriva

deciziei nr. 261 din 18 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Obligă pe recurent la plata sumei de

2380 lei cheltuieli de judecată către contestatoarea T.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie

2007.