ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8113/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8113/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ.

asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub

nr. 1019/2005 pe rolul Tribunalului București, s

ecția a IV-a civilă, reclamanții

T.W. și A.D., au solicitat în contradictoriu cu PRIMĂRIA MUNICIPIULUI

BUCUREȘTI, prin PRIMARUL GENERAL, ca prin hotărârea ce se va pronunțata sa se

dispună anularea dispoziției nr. 1786 din 19 noiembrie 2003, emisă de

către intimata, prin care li s-a respins cererea

de restituire in natura a imobilului-

teren

in suprafața de 223 mp, situat în București, sectorul 3.

Totodată reclamanții au solicitat obligarea intimatei

de a lasă in deplina proprietate și posesie imobilul sus menționat, precum și

acordarea de

despăgubiri pentru construcția

demolata după naționalizare, cerere ce a format

obiectul notificării nr. 2776/2001 înregistrata la Comisia de aplicare

a Legii nr.

10/2001, din cadrul

Primăriei Municipiului București, sub nr. 869/2001.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 și

art. 481 C. civ.

În motivarea cererii reclamanții au arătat ca prin

notificarea nr. 2776/2001 înregistrată la Primăria Municipiului București sub

nr. 869/2001 au

solicitat restituirea in

natura a imobilului-teren in suprafața de 223 mp, situat in București, sectorul

3, precum si acordarea de despăgubiri pentru

construcția demolată după naționalizare, imobil ce a aparținut

bunicilor acestora,

fiind dobândit prin actul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 169 din 16 februarie 1872 de către Tribunalul Ilfov,

Secția Notariat, acesta fiind naționalizat prin Decretul nr. 92/1950.

S-a mai arătat că prin Dispoziția nr. 1786 din 19

noiembrie 2003, s-a respins

notificarea

reclamanților cu motivarea ca aceștia nu au făcut dovada dreptului de

proprietate

și nici a calității de moștenitor.

Prin sentința civila nr. 732 din

2 iunie 2006 Tribunalul București, secția a IV

a civilă, a

admis contestația formulata de reclamanții T.W. si A.D. împotriva dispoziției

nr. 1786 din 19 noiembrie 2003 emisa de Primarul General al

Municipiului

București în baza Legii nr. 10/2001; a anulat dispoziția menționata si a

obligat

pe pârât să emită o noua dispoziție privind restituirea in natura a terenului

în

suprafața de 223 mp situat în București, sector 3 și despăgubiri

pentru construcția demolată.

Pentru a se pronunța astfel

instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu a aparținut autorului comun

al reclamanților, acesta fiind naționalizat abuziv prin Decretul nr. 92/1950,

la poziția nr. 8333 de la Z.N., tatăl reclamantelor.

Împotriva sentinței instanței de

fond a declarat apel Municipiul București

susținând ca reclamanții nu au făcut

dovada de persoane îndreptățite la

restituirea

bunurilor solicitate; nu au depus actele de proprietate si certificatul de

moștenitor în termenul prevăzut de lege, aceste

înscrisuri nemaiputând fi primite

de instanța, deoarece ele se depus

într-un anumit termen, prevăzut de lege, la unitatea deținătoare.

Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, prin

decizia nr. 306 din 3 mai 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de

Municipiul București, cu

motivarea că

reclamantele au depus la dosar acte din care rezulta ca îndeplinesc

condițiile

prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru a beneficia de masuri reparatorii pentru

bunul trecut în proprietatea statului, iar termenul prevăzut de

lege pentru depunerea actelor este aplicabil

numai fazei administrative a litigiului,

însă legea nu prevede nici o limitare în ceea ce privește depunerea

actelor în fata instanței, iar instanța însăși, în baza art. 129 alin. (5) C.

proc. civ. poate cere

pârtilor

administrarea oricărei probe necesare pentru soluționarea corecta si legala

a

cauzei.

În contra acestei din urmă

decizii a declarat recurs Municipiul București,

invocând

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând aspectul că

instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 21 pct. 1 din

normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, considerând că

reclamanții

au făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la

imobilul în litigiu și a calității

de persoane îndreptățite.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport

de criticile formulate,

Curtea constată că

recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele

ce

succed.

Din întreg materialul probator rezultă că reclamantele

au făcut cu

certitudine dovada că sunt

moștenitoarele defunctului Z.N. solicitând, în temeiul art. 21 din Legea nr.

10/2001, restituirea în natură a terenului in suprafața

de 223 mp situat in București, sectorul 3 și

despăgubiri pentru

construcția demolata, întregul imobilul fiind preluat

in mod abuziv in

proprietatea statului

potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, pe numele

autorului

lor.

Astfel, nu poate fi primită critica formulată în recurs de

către pârâtul

Municipiul București, motiv

pentru care recursul de față urmează a fi respins în

baza art. 312 C. proc. civ., cu menținerea ca

temeinică și legală a

deciziei pronunțată în apel.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul

Municipiul București prin Primar

General împotriva deciziei nr. 306 din 3 mai 2007 a Curții

de Apel București, secția a IV a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

29 noiembrie 2007.