ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8113/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1019/2005 pe rolul Tribunalului București, s ecția a IV-a civilă, reclamanții T.W. și A.D., au solicitat în contradictoriu cu PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, prin PRIMARUL GENERAL, ca prin hotărârea ce se va pronunțata sa se dispună anularea dispoziției nr. 1786 din 19 noiembrie 2003, emisă de către intimata, prin care li s-a respins cererea de restituire in natura a imobilului- teren in suprafața de 223 mp, situat în București, sectorul 3. Totodată reclamanții au solicitat obligarea intimatei de a lasă in deplina proprietate și posesie imobilul sus menționat, precum și acordarea de despăgubiri pentru construcția demolata după naționalizare, cerere ce a format obiectul notificării nr. 2776/2001 înregistrata la Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, din cadrul Primăriei Municipiului București, sub nr. 869/2001.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 și art. 481 C. civ. În motivarea cererii reclamanții au arătat ca prin notificarea nr. 2776/2001 înregistrată la Primăria Municipiului București sub nr. 869/2001 au solicitat restituirea in natura a imobilului-teren in suprafața de 223 mp, situat in București, sectorul 3, precum si acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată după naționalizare, imobil ce a aparținut bunicilor acestora, fiind dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 169 din 16 februarie 1872 de către Tribunalul Ilfov, Secția Notariat, acesta fiind naționalizat prin Decretul nr. 92/1950. S-a mai arătat că prin Dispoziția nr. 1786 din 19 noiembrie 2003, s-a respins notificarea reclamanților cu motivarea ca aceștia nu au făcut dovada dreptului de proprietate și nici a calității de moștenitor.

Prin sentința civila nr. 732 din 2 iunie 2006 Tribunalul București, secția a IV a civilă, a admis contestația formulata de reclamanții T.W. si A.D. împotriva dispoziției nr. 1786 din 19 noiembrie 2003 emisa de Primarul General al Municipiului București în baza Legii nr. 10/2001; a anulat dispoziția menționata si a obligat pe pârât să emită o noua dispoziție privind restituirea in natura a terenului în suprafața de 223 mp situat în București, sector 3 și despăgubiri pentru construcția demolată. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu a aparținut autorului comun al reclamanților, acesta fiind naționalizat abuziv prin Decretul nr. 92/1950, la poziția nr. 8333 de la Z.N., tatăl reclamantelor.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel Municipiul București susținând ca reclamanții nu au făcut dovada de persoane îndreptățite la restituirea bunurilor solicitate; nu au depus actele de proprietate si certificatul de moștenitor în termenul prevăzut de lege, aceste înscrisuri nemaiputând fi primite de instanța, deoarece ele se depus într-un anumit termen, prevăzut de lege, la unitatea deținătoare.

Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, prin decizia nr. 306 din 3 mai 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul București, cu motivarea că reclamantele au depus la dosar acte din care rezulta ca îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru a beneficia de masuri reparatorii pentru bunul trecut în proprietatea statului, iar termenul prevăzut de lege pentru depunerea actelor este aplicabil numai fazei administrative a litigiului, însă legea nu prevede nici o limitare în ceea ce privește depunerea actelor în fata instanței, iar instanța însăși, în baza art. 129 alin. (5) C. proc. civ. poate cere pârtilor administrarea oricărei probe necesare pentru soluționarea corecta si legala a cauzei.

În contra acestei din urmă decizii a declarat recurs Municipiul București, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând aspectul că instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 21 pct. 1 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, considerând că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul în litigiu și a calității de persoane îndreptățite. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce succed. Din întreg materialul probator rezultă că reclamantele au făcut cu certitudine dovada că sunt moștenitoarele defunctului Z.N.

solicitând, în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului in suprafața de 223 mp situat in București, sectorul 3 și despăgubiri pentru construcția demolata, întregul imobilul fiind preluat in mod abuziv in proprietatea statului potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, pe numele autorului lor. Astfel, nu poate fi primită critica formulată în recurs de către pârâtul Municipiul București, motiv pentru care recursul de față urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., cu menținerea ca temeinică și legală a deciziei pronunțată în apel.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 306 din 3 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2007.