ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6405/2008

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 2033 din 20 mai 2005

contestatorul C.T. a solicitat anularea dispoziției nr. 4036 din 7 martie 2005

emisă de Primăria municipiului București și restituirea terenului situat în

str. C. nr. 3, în suprafață de 300 mp.

În motivarea contestației s-a arătat

că terenul solicitat a fost cumpărat de părinții săi prin actul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 37047 din 18 noiembrie 1935, însă prin

dispoziția atacată în mod nejustificat i s-a respins cererea, deoarece actele

depuse atestă faptul că este titularul dreptului de proprietate asupra

terenului în discuție.

Prin sentința civilă nr. 1040 din 28

septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă,

contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că la dosarul întocmit la Primăria municipiului București nu au fost

atașate dovezi din care să rezulte calitatea de moștenitor a lui C.T. de pe urma

lui C.M., că certificatul de moștenitor nr. 316 din 17 februarie 1995 a fost

depus ca anexă a contestației cu depășirea termenului prevăzut de art. 22 din

Legea nr. 70/2001, termen prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001, O.U.G.

nr. 45/2001, O.U.G. nr. 184/2002, O.U.G. nr. 10/2003 până la data de 1 iulie

2003, prin O.U.G. nr. 10/2002 stipulându-se în mod expres că actele depuse după

expirarea acestui termen nu pot fi admise ca probe pentru soluționarea cauzei,

tribunalul reținând că deși aceste prevederi au fost modificate prin Legea nr.

247/2005, acestea nu sunt aplicabile speței, fiind legiferate după soluționarea

notificării.

Pe de altă parte, s-a reținut că la

dosar ul primăriei nu există nicio dovadă cu privire la identificarea terenului

în cauză.

Contestatorul a declarat apel

împotriva acestei sentințe, susținând că dosarul format ca urmare a notificării

adresate a conținut toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate

asupra terenului ce a fost preluat de stat, inclusiv certificatul de moștenitor.

În faza apelului s-au administrat

probe cu acte și expertiză tehnică.

Prin decizia civilă nr. 313 A din 13 decembrie 2007 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, s-a admis apelul și s-a schimbat sentința în sensul că a fost

admisă contestația, s-a anulat dispoziția nr. 4036 din 7 martie 2005 emisă de

Primarul General al Municipiului București și s-a dispus restituirea în natură,

în deplină proprietate și posesie, către apelant, a suprafeței de 181 mp teren,

identificată prin raportul de expertiză ca aflându-se actual în municipiul

București, cu coordonatele P1-H3-H4-P2-P3-H1; a fost obligată intimata să emită

dispoziție prin care să propună contestatorului măsuri reparatorii prin

echivalent pentru suprafața de 116 mp, care nu poate fi restituită în natură.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut, în esență, că tribunalul a făcut o greșită aplicare în cauză a

dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, contestatorul făcând dovada atât a

dreptului de proprietate al autorului său, cât și a calității sale de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii, depunerea certificatului de moștenitor în

faza judecării contestației fiind în acord cu dispozițiile art. 23 din Legea

nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/005, norma având

caracter procedural, de imediată aplicabilitate.

S-a mai reținut că prin expertiza

efectuată în apel s-a identificat terenul ce a avut inițial suprafața-reală de

237 mp, din care în prezent 181 mp sunt neafectați vreunor rețele edilitare.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel a declarat recurs Municipiul București, prin Primarul general, care a

invocat drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezbaterea motivelor de recurs se

susține că instanța de apel a analizat în mod greșit probatoriul administrat în

cauză și a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 21.1 și 23 alin. (1) din

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora actele

doveditoare ale dreptului de proprietate și ale calității de moștenitor, unde

este cazul, pot fi depuse în condițiile legii, concluzionându-se că instanța de

apel trebuia să aibă în vederea înscrisurile depuse la dosarul ce a stat la

baza emiterii dispoziției și printre care nu se regăsesc acte doveditoare.

Intimatul a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului.

Recursul declarat în cauză este

nefondat, în sensul considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 22 din

Legea nr. 10/2001, în forma inițială, actele doveditoare ale dreptului de

proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această

calitate, vor fi depuse ca anexe la notificare odată cu aceasta sau în termen

de 18 luni de la data intrării în vigoare a legii, termen prelungit succesiv

până la data de 1 iulie 2003.

Acest termen însă nu era unul de

decădere, un asemenea regim având doar termenul pentru depunerea notificării.

În acest sens sunt și modificările

aduse acestui articol prin Legea nr. 247/2005, actualmente art. 23,

precizându-se expres că actele respective pot fi depuse până la data

soluționării notificării, avându-se în vedere soluționarea finală a acesteia,

deci inclusiv în faza judecătorească.

Ca atare, nu poate fi vorba de

nesocotirea prevederilor art. 21-23 din Legea nr. 10/2001 sau a Normelor

aprobate prin H.G. nr. 498/2003, cum se susține prin motivele de recurs, legea

în materie fiind modificată și completată cu dispoziții mai favorabile

notificatorului, iar pe de altă parte trebuie avută în vedere și împrejurarea

că în materia Legii nr. 10/2001, lege cu caracter reparatoriu, prevalează

principiul realizării dreptului în raport cu cel al respectării procedurii.

În contextul considerentelor expuse,

nu poate fi primită critica recurentului potrivit căreia instanța de apel

trebuia să aibă în vedere numai înscrisurile depuse la dosarul ce a stat la

baza emiterii dispoziției, o asemenea manieră de abordare a problematicii fiind

contrară dispozițiilor legale aplicabile, astfel cum au fost modificate și spiritului

Legii nr. 10/2001, act normativ cu caracter reparator, astfel că se va dispune

respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat, în conformitate cu

prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva

deciziei nr. 313 A din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a

IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 30 octombrie 2008.