ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6405/2008

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 2033 din 20 mai 2005 contestatorul C.T. a solicitat anularea dispoziției nr. 4036 din 7 martie 2005 emisă de Primăria municipiului București și restituirea terenului situat în str. C. nr. 3, în suprafață de 300 mp. În motivarea contestației s-a arătat că terenul solicitat a fost cumpărat de părinții săi prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 37047 din 18 noiembrie 1935, însă prin dispoziția atacată în mod nejustificat i s-a respins cererea, deoarece actele depuse atestă faptul că este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în discuție.

Prin sentința civilă nr. 1040 din 28 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la dosarul întocmit la Primăria municipiului București nu au fost atașate dovezi din care să rezulte calitatea de moștenitor a lui C.T. de pe urma lui C.M., că certificatul de moștenitor nr. 316 din 17 februarie 1995 a fost depus ca anexă a contestației cu depășirea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 70/2001, termen prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001, O.U.G. nr. 45/2001, O.U.G. nr. 184/2002, O.U.G. nr. 10/2003 până la data de 1 iulie 2003, prin O.U.G.

nr. 10/2002 stipulându-se în mod expres că actele depuse după expirarea acestui termen nu pot fi admise ca probe pentru soluționarea cauzei, tribunalul reținând că deși aceste prevederi au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, acestea nu sunt aplicabile speței, fiind legiferate după soluționarea notificării. Pe de altă parte, s-a reținut că la dosar ul primăriei nu există nicio dovadă cu privire la identificarea terenului în cauză. Contestatorul a declarat apel împotriva acestei sentințe, susținând că dosarul format ca urmare a notificării adresate a conținut toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului ce a fost preluat de stat, inclusiv certificatul de moștenitor.

În faza apelului s-au administrat probe cu acte și expertiză tehnică. Prin decizia civilă nr. 313 A din 13 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a admis apelul și s-a schimbat sentința în sensul că a fost admisă contestația, s-a anulat dispoziția nr. 4036 din 7 martie 2005 emisă de Primarul General al Municipiului București și s-a dispus restituirea în natură, în deplină proprietate și posesie, către apelant, a suprafeței de 181 mp teren, identificată prin raportul de expertiză ca aflându-se actual în municipiul București, cu coordonatele P1-H3-H4-P2-P3-H1; a fost obligată intimata să emită dispoziție prin care să propună contestatorului măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 116 mp, care nu poate fi restituită în natură.

În motivarea acestei decizii s-a reținut, în esență, că tribunalul a făcut o greșită aplicare în cauză a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, contestatorul făcând dovada atât a dreptului de proprietate al autorului său, cât și a calității sale de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, depunerea certificatului de moștenitor în faza judecării contestației fiind în acord cu dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/005, norma având caracter procedural, de imediată aplicabilitate. S-a mai reținut că prin expertiza efectuată în apel s-a identificat terenul ce a avut inițial suprafața-reală de 237 mp, din care în prezent 181 mp sunt neafectați vreunor rețele edilitare.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs Municipiul București, prin Primarul general, care a invocat drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezbaterea motivelor de recurs se susține că instanța de apel a analizat în mod greșit probatoriul administrat în cauză și a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 21.1 și 23 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, potrivit cărora actele doveditoare ale dreptului de proprietate și ale calității de moștenitor, unde este cazul, pot fi depuse în condițiile legii, concluzionându-se că instanța de apel trebuia să aibă în vederea înscrisurile depuse la dosarul ce a stat la baza emiterii dispoziției și printre care nu se regăsesc acte doveditoare.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. Recursul declarat în cauză este nefondat, în sensul considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, în forma inițială, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la notificare odată cu aceasta sau în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a legii, termen prelungit succesiv până la data de 1 iulie 2003. Acest termen însă nu era unul de decădere, un asemenea regim având doar termenul pentru depunerea notificării. În acest sens sunt și modificările aduse acestui articol prin Legea nr. 247/2005, actualmente art. 23, precizându-se expres că actele respective pot fi depuse până la data soluționării notificării, avându-se în vedere soluționarea finală a acesteia, deci inclusiv în faza judecătorească.

Ca atare, nu poate fi vorba de nesocotirea prevederilor art. 21-23 din Legea nr. 10/2001 sau a Normelor aprobate prin H.G. nr. 498/2003, cum se susține prin motivele de recurs, legea în materie fiind modificată și completată cu dispoziții mai favorabile notificatorului, iar pe de altă parte trebuie avută în vedere și împrejurarea că în materia Legii nr. 10/2001, lege cu caracter reparatoriu, prevalează principiul realizării dreptului în raport cu cel al respectării procedurii.

În contextul considerentelor expuse, nu poate fi primită critica recurentului potrivit căreia instanța de apel trebuia să aibă în vedere numai înscrisurile depuse la dosarul ce a stat la baza emiterii dispoziției, o asemenea manieră de abordare a problematicii fiind contrară dispozițiilor legale aplicabile, astfel cum au fost modificate și spiritului Legii nr. 10/2001, act normativ cu caracter reparator, astfel că se va dispune respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 313 A din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2008.