ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5112/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 33/ PI din 20 aprilie 2005, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată, plângerea formulată de Ș.V., cu privire la soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 294/P/2004. Petiționarul a sesizat parchetul cu privire la infracțiunile de fals, uz de fals și înșelăciune, comise de M.A. și B.I., notari publici, cu ocazia încheierii unor acte notariale. Astfel, a susținut că actul notarial nr. 11126 din 12 iunie 1984, prin care tatăl său Ș.V. ar fi donat imobilul fiicei sale B.S., nu corespunde realității, fiind întocmit în fals de notarul M.A.

De asemenea, a susținut că notarul public B.I. a încheiat două acte de vânzare-cumpărare false, tatăl sau Ș.V., nerecunoscând faptul că ar fi vândut imobilul în litigiu. Prin rezoluția criticată, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, constatând că faptele nu există. Plângerea împotriva soluției a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin rezoluția nr. 203/II/2 din 7 martie 2005. Constatând temeinică și legală soluția procurorului, Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea petiționarului Ș.V. Împotriva sentinței acesta a declarat recurs, susținând că faptele există, iar autorii infracțiunii trebuie trași la răspundere penală. A susținut în recursul său, pe actul de donație nu este semnătura tatălui său, ceea ce atestă nerealitatea acestuia, aspect însă infirmat de probele administrate în cauză.

Este evident că defunctul Ș.V. a donat imobilul fiicei sale, a semnat actul incriminat, aspect dovedit de împrejurări că ulterior a revenit asupra donației, la 17 august 2001. La data de 24 septembrie 2001, același imobil a fost vândut de Ș.V. prin act autentic, nepoatei sale de fiică U.D.L. și soțului acesteia, neconstatându-se irealitatea vânzării și nici a actului autentic încheiat de notar. Ca atare, sentința pronunțată de Curtea de Apel Timișoara este temeinică și legală, iar recursul petiționarului Ș.V. va fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Petiționarul va fi obligat la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul Ș.V. împotriva sentinței penale nr. 33/ PI din 20 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurentul petiționar să plătească suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2005.