ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4827/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 47/ PI din 19 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 4007/P/2005, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul R.P. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 142/P/2002. În temeiul prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 300.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 1059/2004 petentul R.P.

a solicitat infirmarea rezoluției pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 142/P/2002. În motivarea plângerii s-a precizat că notarul public V.A. a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, astfel că neînceperea urmăririi penale față de acesta constituie o soluție netemeinică. Prin sentința penală nr. 92/ PI din 01 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 1059/P/2004, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petentul criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit plângerea a fost respinsă. Prin decizia penală nr. 1813 din 15 martie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 5957/2004, sentința penală nr. 92/ PI din 01 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost casată iar cauza a fost trimisă la instanța de fond pentru rejudecare.

În motivarea deciziei s-a reținut că în cauză deși pronunțarea soluției a fost amânată de la data de 23 septembrie 2004 la data de 01 octombrie 2004, la dosar nu există încheierea de amânare a pronunțării. În fond după casare cu trimitere pentru rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 4007/2005. A fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 142/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din care a rezultat următoarele: Prin plângerea formulată la data de 25 septembrie 2002 de către petentul R.P. și adresată A.N.I.C., filiala Arad s-a solicitat efectuarea cercetărilor împotriva notarului V.A. și a numiților A.A., C.N., C.F., B.S., întrucât deși a avut înțelegerea cu intimații A.A., C.N., C.F.

și B.S. că încheie cu aceștia un contract de întreținere, notarul public V.A. a redactat și autentificat un contract de vânzare-cumpărare a imobilului situat în localitatea Mândruloc, ceea ce nu corespunde realității. Prin adresa nr. 23/2/30 septembrie 2002, plângerea a fost înaintată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care la rândul lui l-a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru cercetări. De asemenea, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad a fost depusă plângere penală de către petent împotriva acelorași persoane, pentru aceeași faptă. La dosarul de urmărire penală nr. 142/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara se află în copie xerox, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între R.P.

în calitate de vânzător al imobilului înscris în CF nr. 2526-Mândruloc nr. top 17/b, sat Mândruloc, județul Arad compus din casă și teren în suprafață de 1485 m 2 și C.N., C.F.A. în calitate de cumpărători ai aceluiași imobil, contract autentificat de notarul public V.A. Cu privire la acest contract petentul nu a contestat semnătura sa de la rubrica „vânzător” ci numai conținutul său, precizând că înțelegerea a avut ca obiect contract de întreținere și nu de vânzare-cumpărare. Petentul a mai precizat că înțelegerea a fost făcută în raport cu cumpărătorii, fără a preciza dacă acea înțelegere s-a purtat în fața notarului public V.A., față de care în mod corect rezoluția procurorului reține că nu a săvârșit fapte penale.

Prin aceeași rezoluție, față de cumpărători cercetările au fost disjunse pentru a se stabili dacă petentul vânzător nu a fost indus în eroare cu prilejul discuțiilor pe care părțile le-au purtat anterior semnării contractului autentic de vânzare-cumpărare. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs petiționarul R.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că la judecarea dosarului nr. 4007/P/2005 a avut angajat pe domnul avocat G.A., iar la data de 19 mai 2005 la momentul intrării completului de judecată atât el cât și apărătorul său se aflau în sală, dar acesta l-a rugat să iasă pe hol, dându-i acte în copie xerox pe care să le lase la birou pentru completarea dosarului după care i-a spus că poate să plece acasă, neparticipând la judecarea cauzei, nerezultând că ar fi fost apărat de avocatul său.

De asemenea, recurentul a arătat că poate dovedi prezența, arătând și date privind ciclul procesual anterior al cauzei, nu au fost audiați la parchet doi martori cheie, deține o casetă înregistrată audio, a fost la notarul V.A. la 25 aprilie 2002 pentru rezilierea contractului cu întreținere cu familia U., solicitând trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bihor, apreciind că la Timișoara s-a făcut o cercetare superficială. Petiționarul în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului și tragerea la răspundere a notarului în urma cercetărilor ce vor fi efectuate. Examinând recursul declarat de petiționarul R.P. împotriva sentinței instanței de fond, atât în raport cu motivele invocate cât și din oficiu potrivit art. 385 6 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază recursul petiționarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și temeinic motivat prima instanță a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiționarului R.P. Înalta Curte consideră că în cauză a fost făcută o evaluare justă asupra actelor efectuate de procuror care au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de notarul V.A., față de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen.

Așa cum rezultă în cauză au fost examinate criticile formulate de petiționar, în raport cu persoana și fapta pretins a fi săvârșită de către acesta, constatându-se că nu pot fi reținute, nerezultând elemente de vinovăție în sarcina notarului V.A., deoarece există toate actele necesare, petiționarul semnând la rubrica „vânzător”, contractul de vânzare-cumpărare, semnătură, pe care, de altfel nu a contestat-o, astfel că acesta nu a comis acte de natură a fi calificate drept o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu. Totodată nu poate fi avută în vedere nici critica recurentului cu privire la lipsa de apărare sau prezența sa la judecarea cauzei, deoarece la dosarul instanței de fond, după casare, nu se află depusă nici o delegație a apărătorului menționat și nici o altă cerere de imposibilitate de prezentare a apărătorului sau a petiționarului, ceea ce a condus la consemnarea lipsei părților în practicaua sentinței.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o corectă și obiectivă evaluare a materialului probator administrat, astfel că rezoluția dată de către parchet este legală și temeinică, în cauză nefiind săvârșită infracțiunea menționată, de către notarul public V.A. În consecință, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de fond a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul R.P. împotriva sentinței penale nr. 47/ PI din 19 mai 2005 a Curții de Apel Timișoara. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.P. împotriva sentinței penale nr. 47/ PI din 19 mai 2005 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 60 lei (600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 august 2005.