ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1865/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1879 din 15 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.F., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor și a dispus anularea Ordinului nr. 935 din 26 mai 2005, emis de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor. În motivarea sentinței se reține că prin Ordinul nr. 935 din 26 mai 2005, reclamantul a fost sancționat cu mustrare scrisă pentru nerespectarea Ordinului circular nr. 7 din 7 decembrie 2002, cu privire la obligativitatea declarării și consemnării sumelor de bani de către personalul vamal.

Instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată, deoarece din Registrul de sume și valori completat la data de 10 mai 2005, coroborat cu Ordinul circular nr. 7, nu rezultă ce anume trebuie completat în situația în care personalul vamal de control și vămuire nu deține sume de bani asupra sa, iar această situație a fost sesizată de însăși Administrația Națională a Vămilor care, prin Ordinul nr. 6733 din 1 septembrie 2005, la pct. 6, a arătat expres că în situația în care lucrătorul vamal nu deține sume de bani asupra sa, urmează să bareze și să semneze la rubrica respectivă. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, arătând că hotărârea atacată este nelegală, neținând seama de prevederile Ordinului circular nr. 7 din 7 decembrie 2002, emis de Direcția Generală a Vămilor.

Recurenta precizează că potrivit art. 1 din ordin, întregul personal încadrat în birourile vamale de control și vămuire are obligația să declare la intrarea în serviciu, sumele în lei și în valută deținute asupra sa. Recursul este întemeiat. Potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, „încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici, a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege, constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora”. În speță, reclamantul a omis cu bună-știință să completeze rubrica corespunzătoare din Registrul de sume și valori, în ziua de 10 mai 2005, fapt ce s-a descoperit cu ocazia unui control operativ desfășurat în acea zi.

Ordinul circular care instituia această obligație, nu prevedea vreo situație exceptată, cum este cea invocată de reclamant, care a motivat că în acea zi își uitase portofelul acasă și nu deținea sume sau valori. Această regulă de conduită a fost prevăzută, tocmai pentru ca la intrarea în serviciu, situația fiecărui lucrător vamal să fie clară din punctul de vedere al valorilor pe care le are asupra sa, iar lăsarea necompletată a rubricii echivalează cu un refuz de declarare, nepermis de actul normativ, nici în situația în care sumele sunt inexistente.

Faptul că un ordin ulterior a prevăzut modul de completare a registrului și în situația în care lucrătorul nu deține asupra sa nici o sumă de bani, nu anulează obligația de completare, instituită cu caracter general, de Ordinul circular nr. 7 din 7 decembrie 2002. Pentru considerentele menționate, Curtea apreciază că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, iar în temeiul art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, cu modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii contestației, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 1879 din 15 noiembrie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2006.