ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1775/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 4

octombrie 2005, reclamantul L.V. a chemat în judecată Autoritatea Națională a

Vămilor, solicitând anularea Ordinului nr. 6855 din 23 septembrie 2005, prin

care a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 5%, pe o perioadă

de 3 luni, conform art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, privind

Statutul funcționarilor publici.

În motivarea cererii, reclamantul a

susținut că ordinul este nelegal, întrucât abaterea reținută în sarcina sa nu

se regăsește în prevederile art. 65. În plus, cercetarea administrativă s-a

făcut în absența sa.

Prin sentința civilă nr. 1894 din 16

noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis acțiunea și a anulat ordinul contestat.

S-a reținut că în cauză nu s-a făcut

dovada îndeplinirii cerințelor legale pentru angajarea răspunderii

disciplinare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor, întemeiat în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că în mod

greșit instanța fondului nu a ținut cont de prevederile Legii nr. 141/1997

privind Codul vamal al României și de O.G. nr. 10/2004, privind Statutul

personalului vamal, în conformitate cu care, indiferent de funcția avută,

personalul vamal este obligat să cunoască dispozițiile legale referitoare la

regimul informațiilor clasificate și să păstreze confidențialitatea datelor și

operațiunilor efectuate.

Încălcând aceste dispoziții,

reclamantul a înregistrat discuțiile purtate în ședința de lucru din 9 mai

2006, fără a avea autorizație în acest sens.

Recursul este nefondat.

Sancțiunea aplicată reclamantului

s-a întemeiat pe dispozițiile art. 65 alin. (2) lit. f) Legea nr. 188/1999,

care se referă la „nerespectarea secretului profesional sau confidențialitatea

lucrărilor cu acest caracter.”

Fapta săvârșită de reclamant și

reținută ca abatere disciplinară în sensul dispozițiilor legale enunțate, a

constat în înregistrarea discuțiilor purtate în cadrul ședinței din 9 mai 2005,

fără ca, însă, să se fi putut demonstra cum prin această operațiune s-a

încălcat confidențialitatea lucrărilor ședinței.

În atare situație, legal și

temeinic, instanța de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada legăturii de

cauzalitate între faptă și abaterea disciplinară reținută.

De altfel, comisia de disciplină

care a realizat cercetarea administrativă și a întocmit raportul cu propunerea

de sancționare, a și fost desființată, ordinul Autorității Naționale a Vămilor

în baza căruia s-a constituit, fiind anulat prin hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă.

Astfel fiind și văzând dispozițiile art.

312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 1894 din 16

noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 mai 2006.