ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7548/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15

aprilie 2009, astfel cum a fost precizată, reclamanții R.I., R.L., R.M. și R.D.

au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Timișoara prin Primar și Consiliul

Local al Municipiului Timișoara, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o

va pronunța să dispună anularea Dispoziției nr. 780 din 31 martie 2009 emisă de

Primarul Municipiului Timișoara și restituirea în natură a întregului imobil

situat în Timișoara, str. Gh.R., înscris în CF a. Timișoara, nr. cadastral b.

și, în subsidiar, acordarea de despăgubiri pentru partea din imobil ce nu poate

face obiectul restituirii în natură.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că au dobândit, cu titlu de cumpărare, în cota

de ¼ fiecare, în anul 1972, imobilul descris mai sus, iar în anul 1978

au emigrat împreună cu părinții R.I. și R.E. (în prezent L.I. și L.E.) în SUA.

Statul Român a emis Decizia 1326 din 04 iunie 1978 prin care a dispus trecerea

imobilului în proprietate în temeiul Legii nr. 4/1973, cu toate că acest imobil

a constituit proprietatea părinților. La 20 iulie 1978 Statul Român și-a

întabulat dreptul de proprietate asupra acestui imobil în temeiul Decretului

nr. 223/1974.

S-a mai învederat de

către reclamanți că în SUA și-au schimbat numele și că acest lucru a fost

dovedit cu actele pe care le-au anexat în dosarul administrativ.

Ca motive de anulare

a Dispoziției 780 din 31 martie 2009 reclamanții au invocat faptul că prin

notificarea 138 din 09 iulie 2001 au solicitat restituirea în natură a unui

apartament din imobil și despăgubiri bănești pentru apartamentul nr. 2 vândut

în temeiul Legii nr. 112/1995, astfel încât pârâtul, prin dispoziția contestată

trebuia să se pronunțe atât asupra cererii de restituire în natură cât și

asupra cererii de acordare de despăgubiri.

Reclamanții au mai

arătat că au depus toate actele doveditoare ale dreptului lor de proprietate și

au calitatea de foști proprietari deposedați abuziv, însă pârâtul a refuzat

soluționarea cererii.

Cererea de chemare în

judecată nu a fost motivată în drept.

Prin Sentința civilă

nr. 540/PI din 26 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția

civilă, - în Dosarul nr. 2319/30/2009 a fost respinsă contestația formulată de

reclamanții R.I., R.L., R.M. și R.D., în contradictoriu cu pârâții Municipiul

Timișoara prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, astfel cum

a fost precizată.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut că prin notificarea expediată prin

B.E.J. M.D. cu nr. 138 din 09 iulie 2001 reclamanții au solicitat restituirea

în natură a imobilului din Timișoara, str. R. înscris în CF a. Timișoara,

constând în casă, curte și gradină, iar în subsidiar acordarea unor despăgubiri

bănești pentru apartamentul nr. 2 care a fost vândut chiriașei P.M.

Notificarea a fost

semnată de avocat V.-K.C.

Prin Dispoziția 780

din 31 martie 2009 Primarul Municipiului Timișoara a respins notificarea

anterior menționată întrucât notificatorii nu au făcut dovada calității de

persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate invocat.

Pe parcursul

judecății, reclamanții au depus la dosar înscrisuri în dovedirea identității de

persoane între R.I. și I.B., R.L. și T.C.L., R.I. și L.I., R.E. și L.E. precum

și declarație de identitate de persoane.

Cu toate acestea,

deși le-au fost solicitate în mod expres, notificatorii-reclamanți nu au depus

nici pe parcursul soluționării procedurii administrative și nici în fața

instanței procura acordată avocatului V.-K.C. pentru formularea notificării,

iar actele emise în străinătate nu au fost apostilate conform Convenției de la

Haga, situație față de care prima instanță a respins contestația

notificatorilor.

Prin Decizia nr. 463

A din 25 noiembrie 2010 Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis apelul

declarat de reclamanți, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre

rejudecare la prima instanță.

Instanța de apel a

reținut în esență, următoarele:

Din considerentele Sentinței civile nr. 540

din 26 februarie 2010, rezultă că motivul pentru care a fost respinsă

contestația reclamanților R.I. (R.B.), R.L. (C.L.T.), R.M. și R.D. (D.B.) a fost

faptul că aceștia

"

nici pe parcursul soluționării procedurii administrative

și nici în fața instanței de judecată nu au depus procura acordată avocatului

V.K.C., pentru formularea notificării, iar actele emise în străinătate nu au

fost apostilate conform Convenției de la Haga

"

.

Aceste deficiențe

sesizate de prima instanță au fost remediate pe parcursul soluționării apelului

în sensul că la dosarul cauzei au fost depuse actele de stare civilă prin care

reclamanții și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite să beneficieze de

prevederile Legii nr. 10/2001 dar și contractul de asistență juridică din 02

iulie 2001 încheiat între mandatara notificatorilor, numita B.L., și avocat

V.K.C. conform Legii nr. 51/1995.

La dosar există de

asemenea procura specială din 18 octombrie 2001 prin care notificatorii R.I.,

R.L., R.M.și R.D. o împuternicesc pe R.E. în vederea obținerii unor măsurii

reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru imobilul înscris în CF a.

Timișoara, mandatara putând să formuleze în numele notificatorilor orice cereri

sau declarații și să semneze în numele acestora toate actele necesare

valorificării drepturilor prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Nu trebuie omis nici

faptul că reclamanții notificatori s-a mai adresat instanțelor judecătorești cu

o cerere având ca obiect obligarea pârâtului Primarul Municipiului Timișoara să

soluționeze Notificarea din 09 iulie 2001 privind imobilul situat în Timișoara,

str. G.R., și să emită dispoziție motivată în acest sens, cererea fiind

soluționată favorabil prin Sentința civilă nr. 684/2005 a Tribunalului Timiș,

rămasă definitivă prin Decizia nr. 1638 din 8 septembrie 2005 a Curții de Apel

Timișoara și irevocabilă prin Decizia nr. 1865 din 17 februarie 2006,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție București în Dosarul nr.

28391/2005.

Apoi, motivul respingerii notificării, prin

Dispoziția nr. 780 din 31 martie 2009, l-a constituit faptul că notificatorii

nu au făcut

"

dovada calității de

persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate invocat

"

, iar contestația

vizează acest aspect.

Întrucât prima

instanță a soluționat contestația în temeiul unei excepții nepusă în discuția

părților iar instanța nu a intrat în cercetarea fondului, în temeiul art. 297

C. proc. civ. a fost admis apelul declarat de către reclamanții R.I. (R.B.),

R.L. (C.L.T.), R.M. și R.D. (D.B.) împotriva Sentinței civile nr. 540 din 26

februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș care a fost desființată iar

cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Timiș.

Împotriva

sus-menționatei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Timișoara prin

Primar, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a susținut că deși reclamanților le incumbă

obligația de a face dovada proprietății și a deținerii acesteia la momentul

deposedării abuzive, nu și-au îndeplinit această obligație prevăzută de Legea

nr. 10/2001 și nu s-au conformat nici solicitărilor entității administrative

implicată în soluționarea notificării formulate în același sens, de a depune

copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la

proprietate și la calitatea lor de moștenitor.

Reclamanții nu au

făcut dovada mandatului acordat reprezentantului avocat V.K.C. în vederea

formulării notificării și nici nu au depus actele de identitate apostilate în

conformitate cu dispozițiile Convenției de la Haga, cerință pretinsă de Legea

nr. 10/2001 pentru constatarea valabilității acestor înscrisuri.

Au solicitat

admiterea recursului, modificarea deciziei curții de apel și în urma

rejudecării cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Recursul nu este

fondat.

Într-adevăr, potrivit pct. 23.2 din H.G. nr.

250/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001, în dovedirea dreptului de proprietate

"

se admit numai copii

legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate

și la calitatea de moștenitor". Însă în îndeplinirea acestei cerințe se

constată că, legal, curtea de apel a reținut că aceasta a fost realizată,

părțile reclamante conformându-se dispozițiilor legii speciale.

Se constată astfel

că, în cursul procedurii reclamanții au depus actele de proprietate privind

imobilul solicitat și de stare civilă în copie certificate și apostilate în

conformitate cu prevederile Convenției de la Haga.

De asemenea, cu

procura specială autentificată din 18 octombrie 2001 și contractul de asistență

juridică din 2 iulie 2001 s-a făcut dovada mandatului dat numitei R.E.,

respectiv avocatului V.K.C. pentru valorificarea dreptului de a obține măsuri

reparatorii în baza legii speciale pentru imobilul preluat abuziv de stat - din

Timișoara, str. G.R. - începând cu declanșarea procedurii administrative prin

formularea notificării și continuând cu procedura judiciară.

În acest context, dar

și raportat la conduita pârâtei de a refuza realizarea dreptului prevăzut de

Legea nr. 10/2001, în condițiile în care anterior fusese sancționată pentru

nesoluționarea aceleiași notificări dincolo de termenul prevăzut de legea

specială, se constată ca legale dispozițiile curții de apel care a dispus în

sensul soluționării fondului pretențiilor deduse judecății, trimițând cauza

spre rejudecare primei instanțe.

Toate acestea denotă

caracterul exclusiv formal al criticilor invocate prin recurs, actele de

probațiune pretinse de legea specială fiind depuse la dosarul cauzei iar

dreptul solicitat nu a fost niciodată contestat, motiv pentru care, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecății urmează să fie

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Timișoara prin Primar

împotriva Deciziei nr. 463/A din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 octombrie 2011.