ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 957/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 7

ianuarie 2005, Fundația P.M. a solicitat ca, în contradictoriu cu C.N.C.D., să

se dispună anularea hotărârii nr. 351 din 9 decembrie 2004, emisă de Colegiul

director al autorității publice pârâte, ca nelegală.

Pe cale de consecință, reclamanta a

cerut exonerarea sa de plata amenzii contravenționale în sumă de 5.000.000 lei,

aplicată conform ar.2 alin. (1), coroborat cu art. 6 lit. b) și g) din O.G. nr.

137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,

aprobată și modificată ulterior.

În speță, reclamanta și-a motivat

acțiunea, arătând că actul administrativ sancționator se bazează pe

interpretarea eronată a stării de fapt reale, a înscrisurilor puse în discuție,

a celorlalte documente prezentate de angajator, dar și a normelor legale

incidente.

Pe de altă parte, din punctul de

vedere formal, hotărârea se întemeiază pe un fals intelectual, deoarece, deși

în preambulul său sunt enumerați toți cei 7 membri care alcătuiesc Colegiul

director al C.N.C.D., în partea finală se regăsesc semnăturile a numai 5

membri, ceea ce, în opinia reclamantei, este de natură a atrage sancțiunea

nulității absolute a actului administrativ supus controlului jurisdicțional.

În cauză, A.J. a formulat la data de

1 martie 2005, o cerere de intervenție în interesul pârâtului, solicitând

menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii nr. 351/2004.

Prin sentința civilă nr. 554 din 29

martie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea, ca neîntemeiată și a admis cererea de intervenție

accesorie formulată de A.J.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că în mod corect autoritatea publică pârâtă a

apreciat că fapta sesizată de intervenientă, privind modalitatea de evaluare

periodică a performanțelor sale profesionale, constituie un act de

discriminare, în sensul art. 2 alin. (3), coroborat cu art. 6 lit. b) și g) din

O.G. nr. 137/2000.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamanta Fundația P.M.

Recurenta a susținut că prima

instanță a analizat și reținut în considerentele hotărârii, numai o parte din

înscrisurile anexate în dosar, anume decizia nr. 245 din 5 iunie 2003,

Regulamentul de ordine interioară al fundației, rapoartele angajaților pe anii

2004 - 2005 și hotărârea atacată în justiție.

De asemenea, Curtea nu s-a pronunțat

asupra unui înscris hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, respectiv

„organigrama” angajatorului, din care rezultă că salariata A.J. era angajată pe

postul de manager de programe, care era unic, de acest fel, în structura de

personal a fundației.

Sub aspect formal, s-a ignorat

împrejurarea că actul sancționator este nul de drept, întrucât poartă

semnăturile a numai 5 din cei 7 membri care formează Colegiul director al

C.N.C.D.

Recursul este fondat, în sensul și

pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Prin H.G. nr. 1194/2001, a fost

reglementată organizarea și funcționarea C.N.C.D., ca organ de specialitate al

administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea

Guvernului.

Potrivit art. 3 alin. (1) și (2) din

acest act normativ, Consiliul este condus de Colegiul director, organ

deliberativ, alcătuit din președinte și 6 membri.

În conformitate cu dispozițiile art.

7 alin. (2), Colegiul respectiv lucrează valabil în prezenta a cel puțin 4

membri. El adoptă hotărâri, instrucțiuni și regulamente cu votul favorabil a

cel puțin 4 membri.

Prin H.G. nr. 1514/2004, textul

alin. (2) al art. 7, mai sus enunțat a fost, însă, reformulat, în sensul că

membrii Colegiului director adoptă hotărâri, instrucțiuni și regulamente în

domeniul constatării și sancționării faptelor de discriminare.

Rezultă, deci, că în temeiul

reglementării legale ulterioare, Colegiul director, ca organ colegial deliberativ

al C.N.C.D. nu mai poate adopta unele acte juridice, cum sunt hotărârile,

instrucțiunile și regulamentele în domeniul constatării și sancționării

faptelor de discriminare, decât în prezența și cu votul valabil al tuturor

celor 7 membrii care intră în compunerea sa.

Condiția de cvorum vizează,

indiscutabil, valabilitatea hotărârii, care trebuia să exprime voința tuturor

membrilor ce alcătuiesc organul colegial.

Ori, în speță, se confirmă faptul

invocat de reclamantă, dar ignorat de prima instanță, că, deși în preambulul

hotărârii nr. 351 din 9 decembrie 2004, figurează toți cei 7 membri ai

Colegiului director, în partea finală a actului au semnat doar 5 membrii,

împrejurare de natură a atrage sancțiunea nulității hotărârii.

O asemenea constatare justifică,

așadar, soluția de admitere a recursului declarat de reclamantă și de

modificare a sentinței, în sensul admiterii acțiunii principale, astfel cum a

fost formulată.

Totodată, se va respinge, ca

neîntemeiată, cererea de intervenție accesorie formulată de A.J.

Ținând seama de această rezolvare,

devine inutilă examinarea celorlalte critici aduse sentinței, vizând fondul

litigiului și care vizează temeinicia măsurii de sancționare contravențională a

recurentei.

Văzând și dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta Fundația P.M. împotriva sentinței civile nr. 554 din 29 martie 2005

a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul

că admite acțiunea formulată de reclamanta Fundația P.M.

Anulează hotărârea nr. 351 din 9

decembrie 2004, emisă de C.N.C.D. - Colegiul director, ca nelegală.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 martie 2006.