ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 762/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul Cristian Aurel a chemat în judecată

Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile – Garda Națională de Mediu –

Comisariatul General, solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta, pe

cale de ordonanță președințială, să dispună suspendarea executării Deciziei nr.

32 din 14 ianuarie 2008 și suspendarea procedurii de organizare a concursului

pentru ocuparea postului de comisar-șef.

Curtea de Apel Galați,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 36/ F

din 18 martie 2008 a dispus anularea acțiunii formulată de reclamant ca

insuficient timbrată obligând reclamantul la plata sumei de 2080 lei,

cheltuieli de judecată către pârât.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul C.A., susținând că soluția este netemeinică și

nelegală, instanța de fond încălcând prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr.

146/1997 prin aceea că pentru termenul din 10 martie 2008 a fost citat fără

mențiunea de a timbra cu diferența respectivă.

Recursul este întemeiat.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că pentru primul termen de judecată – 26 februarie 2008,

recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea să depună taxa judiciară de

timbru de 8 lei și 0,30 lei timbru judiciar, cererea fiind timbrată deja cu o

taxă judiciară de timbru de 2 lei.

La ședința din data de 18

februarie 2008 recurentul-reclamant a lipsit, instanța constatând că acesta

datora o taxă judiciară de timbru de 6 lei și timbru judiciar de 0,30 lei,

termen la care recurentul-reclamant formulase cerere de amânare pentru

angajarea unui avocat.

Pentru termenul următor

stabilit – 18 martie 2008, instanța a emis o citație prin care i-a pus în

vedere recurentului-reclamant să timbreze cu 6 lei taxă judiciară de timbru și

0,30 lei timbru judiciar, precum și o altă citație în care nu se mai face nici o

mențiune în legătură cu această obligație, procedura fiind realizată prin

afișare (filele 27 - 28), iar la termenul din data de 18 martie 2008

recurentul-reclamant a fost lipsă.

Potrivit art.

20

alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost

plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii,

instanța este datoare să pună în vedere petentului să achite suma pe care o

considera ca fiind datorată.

Or, în cauză, instanța de

fond a emis o citație prin care, pentru primul termen, recurentul-reclamant a

fost anunțat că datorează o taxă judiciară de timbru de 8 lei și timbru

judiciar de 0,30 lei, iar pentru termenul următor a emis două citații cu

conținut contradictoriu, așa cum s-a arătat mai sus, ceea ce impune concluzia

că nu se poate reține, cu temei legal, că instanța de fond s-a conformat

prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.

De asemenea, jurisprudența

constantă a secției

de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, este aceea că litigiile având ca obiect funcționarii publici sunt

scutite de plata taxei de timbru, fiind aplicabile prevederile art. 15 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 146/1997, raporturile de funcție fiind echivalente cu

raporturile de muncă, o soluție contrară având ca efect discriminarea

funcționarilor publici în raport cu ceilalți salariați.

În concluzie, în temeiul art.

312 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, modificată și completată, recursul va fi admis, sentința atacată va

fi casată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe, care

urmează să soluționeze în fond cauza, constatând că acțiunea formulată este

scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.A. împotriva sentinței civile nr. 36/F din 18 martie 2008 a Curții de Apel

Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 februarie 2009.