ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2406/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2406/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 226 din 4 noiembrie
2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis
excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul
Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani și a respins acțiunea față
de acest pârât și de asemenea a respins, ca nefondată, acțiunea față de
autoritatea pârâtă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Împotriva hotărârii
instanței de fond reclamanta SC M. SRL Vrancea a declarat recurs, criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 788
din 10 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios,
a anulat recursul ca netimbrat.
Înalta Curte a constatat
că deși recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară
de timbru în valoare de 0,2 RON și timbru judiciar 0,15 RON, conform dovezii anexate
la dosar, aceasta nu și-a îndeplinit această obligație legală.
În conformitate cu prevederile
art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și
cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se
timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar.
Aceste taxe se depun la
dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată,
astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva deciziei
nr. 788 din data de 10 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare SC M.
SRL prin care s-a solicitat admiterea acestei căi extraordinare de atac de retractare,
anularea deciziei contestate, admiterea recursului declarat de contestatoare împotriva
sentinței nr. 226 din data de 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de
contencios administrativ și fiscal și modificarea hotărârii recurate în sensul anulării
măsurii confiscării dispuse prin procesul-verbal de predare în custodie din 11 decembrie
2008, a restituirii cantității de 248,411 mc lemn lucru rășinoase confiscate în
mod ilegal și a obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a învederat, prin motivele
contestației în anulare, că soluția instanței de recurs de anularea recursului ca
netimbrat este nelegală și netemeinică, fiind urmarea erorii materiale evidente
în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului - plata taxei judiciare
de timbru. A susținut contestatoarea că la data de 9 februarie 2011, înăuntrul termenului
prevăzut de instanța de recurs în citația pentru termenul de judecată din 10 februarie
2011, a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate, la Primăria
comunei P. județul Vrancea, în a cărei rază teritorial-administrativă își are sediul
fiscal societatea recurentă, în conformitate cu dispozițiile art. 19 teza I din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările
ulterioare. Așadar, la data judecării recursului taxa judiciară de timbru a fost
achitată de către recurentă, care însă a fost în imposibilitate de a transmite în
termen util dovada plății la dosarul cauzei.
Or, sancțiunea anulării
cererii ca netimbrată intervine în momentul nerespectării obligației de plată a
taxei de timbru către bugetul de stat până la termenul stabilit de instanță și nu
pentru nedepunerea dovezii de plată a acesteia, după cum rezultă din prevederile
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Față
de această situație de fapt, dovedită cu înscrisurile anexate (chitanța prin care
s-a achitat taxa judiciară de timbru anterior termenului impus de instanța de recurs)
contestatoarea a apreciat că sunt îndeplinite în speță condițiile limitativ prevăzute
de lege în materia contestației în anulare specială.
În drept au fost invocate
dispozițiile art. 318 teza I din C. proc. civ..
În cauză a formulat întâmpinare
intimatul Ministerul Mediului și Pădurilor prin care s-a solicitat respingerea contestației
în anulare, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Contestația în anulare
formulată de SC M. SRL este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează.
Prin decizia nr. 788 din
data de 10 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de SC M.
SRL Vrancea împotriva sentinței civile nr. 226 din 4 noiembrie 2009 a Curții de
Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că deși
recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru
în valoare de 2 RON și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON, aceasta nu și-a îndeplinit
această obligație legală.
Potrivit dispozițiilor
art. 318 din C. proc. civ., ”hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate
cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când
instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală
să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”. Contestația în anulare
specială, prevăzută de art. 318 din C. proc. civ., este o cale extraordinară de
atac ce se poate exercita, în cazurile anume prevăzute de art. 318 din C. proc.
civ., numai împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de recurs; însă, nu orice
decizie a instanței de recurs poate forma obiectul contestației în anulare speciale,
ci numai aceea prin care s-a soluționat recursul, anume decizia pronunțată în urma
exercitării controlului judiciar pe calea recursului.
Textul art. 318 teza I
din C. proc. civ., invocat ca temei al contestației în anulare formulate de reclamanta
SC M. SRL, este de strictă interpretare și aplicare și el are în vedere greșeli
materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate,
cu alte cuvinte greșeli formale care sunt săvârșite în legătură cu examinarea recursului
sau, altfel spus, greșeli involuntare și evidente, realizate prin confundarea unor
elemente importante sau a unor date materiale aflate la dosarul cauzei. În general,
sunt considerate ”greșeli materiale”, în sensul art. 318 teza I din C. proc.
civ., printre altele: stabilirea taxei de timbru în raport cu o sumă mai mare decât
suma contestată, urmată de anularea recursului ca insuficient timbrat; anularea
recursului ca netimbrat, deși la dosar a fost depusă recipisa de plată a taxei judiciare
de timbru, sau respingerea recursului ca tardiv, deși a fost depus în termen la
poștă, dar instanța nu a observat recipisa scrisorii recomandate, luând în considerare
data înregistrării căii de atac; anularea greșită a recursului ca nemotivat sau
ca fiind făcut de un mandatar fără calitate; pronunțarea instanței de recurs asupra
altei hotărâri decât cea recurată.
Contestația în anulare
specială întemeiată pe prevederile art. 318 teza I din C. proc. civ. nu poate fi
așadar exercitată pentru remedierea unor ”greșeli de judecată”, precum cele privind
stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor, interpretarea
unor dispoziții legale (de drept substanțial sau procedural) sau rezolvarea unui
incident procedural, întrucât a da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași
instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și elementele
dosarului, a interpretat legea și a stabilit raporturile dintre părți ar însemna
să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac a recursului,
ceea ce este inadmisibil. Or, în mod evident, în cazul analizat, contestația în
anulare este concepută ca o cale extraordinară de retractare creată de lege doar
pentru remedierea unor greșeli materiale, iar nu și pentru reformarea unor eventuale
greșeli de fond.
Pe de altă parte, se reține
că greșeala materială vizată de art. 318 teza I din C. proc. civ. trebuie apreciată
în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării deciziei de
către instanța de recurs, întrucât numai în acest mod se poate stabili dacă dezlegarea
dată recursului este sau nu rezultatul unei greșeli materiale, în condițiile în
care nu este aplicabil art. 305 din C. proc. civ. privitor la depunerea unor înscrisuri
noi în recurs. Se constată, în cauză, că prin raportare la datele dosarului instanța
de recurs nu a săvârșit, prin decizia atacată pe calea contestației în anulare specială,
o greșeală materială atunci când a anulat recursul formulat de SC M. SRL ca netimbrat.
Într-adevăr, se observă că recurenta, deși a fost citată pentru termenele de judecată
din data de 21 octombrie 2010, de 2 decembrie 2010 și de 10 februarie 2011 cu mențiunea
de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 RON și a timbrului
judiciar în valoare de 0,15 RON, nu s-a conformat acestei dispoziții a instanței,
iar față de această împrejurare instanța de control judiciar în mod legal, în temeiul
prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, cu modificările și completările ulterioare, a procedat la anularea ca netimbrată
a căii extraordinare de atac de reformare formulate.
Prin urmare, atâta vreme
cât dezlegarea dată recursului prin decizia contestată nu este rezultatul unei greșeli
involuntare și evidente a instanței, rezultă că nu sunt întrunite în cauză condițiile
de admisibilitate ale căii extraordinare de atac de retractare prevăzute de
art. 318 teza I din C. proc. civ., astfel că se va dispune, în temeiul prevederilor
art. 320 din C. proc. civ., respingerea ca inadmisibilă a contestației în anularea
deciziei nr. 788 din 10 februarie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de SC
M. SRL Vrancea împotriva deciziei nr. 788 din 10 februarie 2011 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 aprilie
2011.