ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2406/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 226 din 4 noiembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani și a respins acțiunea față de acest pârât și de asemenea a respins, ca nefondată, acțiunea față de autoritatea pârâtă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta SC M. SRL Vrancea a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 788 din 10 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios, a anulat recursul ca netimbrat.

Înalta Curte a constatat că deși recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 0,2 RON și timbru judiciar 0,15 RON, conform dovezii anexate la dosar, aceasta nu și-a îndeplinit această obligație legală. În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar. Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva deciziei nr. 788 din data de 10 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare SC M. SRL prin care s-a solicitat admiterea acestei căi extraordinare de atac de retractare, anularea deciziei contestate, admiterea recursului declarat de contestatoare împotriva sentinței nr. 226 din data de 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal și modificarea hotărârii recurate în sensul anulării măsurii confiscării dispuse prin procesul-verbal de predare în custodie din 11 decembrie 2008, a restituirii cantității de 248,411 mc lemn lucru rășinoase confiscate în mod ilegal și a obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

S-a învederat, prin motivele contestației în anulare, că soluția instanței de recurs de anularea recursului ca netimbrat este nelegală și netemeinică, fiind urmarea erorii materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului - plata taxei judiciare de timbru. A susținut contestatoarea că la data de 9 februarie 2011, înăuntrul termenului prevăzut de instanța de recurs în citația pentru termenul de judecată din 10 februarie 2011, a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate, la Primăria comunei P. județul Vrancea, în a cărei rază teritorial-administrativă își are sediul fiscal societatea recurentă, în conformitate cu dispozițiile art. 19 teza I din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.

Așadar, la data judecării recursului taxa judiciară de timbru a fost achitată de către recurentă, care însă a fost în imposibilitate de a transmite în termen util dovada plății la dosarul cauzei. Or, sancțiunea anulării cererii ca netimbrată intervine în momentul nerespectării obligației de plată a taxei de timbru către bugetul de stat până la termenul stabilit de instanță și nu pentru nedepunerea dovezii de plată a acesteia, după cum rezultă din prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Față de această situație de fapt, dovedită cu înscrisurile anexate (chitanța prin care s-a achitat taxa judiciară de timbru anterior termenului impus de instanța de recurs) contestatoarea a apreciat că sunt îndeplinite în speță condițiile limitativ prevăzute de lege în materia contestației în anulare specială.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 318 teza I din C. proc. civ.. În cauză a formulat întâmpinare intimatul Ministerul Mediului și Pădurilor prin care s-a solicitat respingerea contestației în anulare, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată. Contestația în anulare formulată de SC M. SRL este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează. Prin decizia nr. 788 din data de 10 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de SC M. SRL Vrancea împotriva sentinței civile nr. 226 din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că deși recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2 RON și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON, aceasta nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Potrivit dispozițiilor art. 318 din C. proc. civ., ”hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”. Contestația în anulare specială, prevăzută de art. 318 din C. proc. civ., este o cale extraordinară de atac ce se poate exercita, în cazurile anume prevăzute de art. 318 din C. proc. civ., numai împotriva deciziilor pronunțate de instanțele de recurs; însă, nu orice decizie a instanței de recurs poate forma obiectul contestației în anulare speciale, ci numai aceea prin care s-a soluționat recursul, anume decizia pronunțată în urma exercitării controlului judiciar pe calea recursului.

Textul art. 318 teza I din C. proc. civ., invocat ca temei al contestației în anulare formulate de reclamanta SC M. SRL, este de strictă interpretare și aplicare și el are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, cu alte cuvinte greșeli formale care sunt săvârșite în legătură cu examinarea recursului sau, altfel spus, greșeli involuntare și evidente, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale aflate la dosarul cauzei. În general, sunt considerate ”greșeli materiale”, în sensul art. 318 teza I din C. proc.

civ., printre altele: stabilirea taxei de timbru în raport cu o sumă mai mare decât suma contestată, urmată de anularea recursului ca insuficient timbrat; anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar a fost depusă recipisa de plată a taxei judiciare de timbru, sau respingerea recursului ca tardiv, deși a fost depus în termen la poștă, dar instanța nu a observat recipisa scrisorii recomandate, luând în considerare data înregistrării căii de atac; anularea greșită a recursului ca nemotivat sau ca fiind făcut de un mandatar fără calitate; pronunțarea instanței de recurs asupra altei hotărâri decât cea recurată. Contestația în anulare specială întemeiată pe prevederile art. 318 teza I din C. proc.

civ. nu poate fi așadar exercitată pentru remedierea unor ”greșeli de judecată”, precum cele privind stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor, interpretarea unor dispoziții legale (de drept substanțial sau procedural) sau rezolvarea unui incident procedural, întrucât a da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și elementele dosarului, a interpretat legea și a stabilit raporturile dintre părți ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac a recursului, ceea ce este inadmisibil. Or, în mod evident, în cazul analizat, contestația în anulare este concepută ca o cale extraordinară de retractare creată de lege doar pentru remedierea unor greșeli materiale, iar nu și pentru reformarea unor eventuale greșeli de fond.

Pe de altă parte, se reține că greșeala materială vizată de art. 318 teza I din C. proc. civ. trebuie apreciată în raport cu datele existente la dosarul cauzei la data pronunțării deciziei de către instanța de recurs, întrucât numai în acest mod se poate stabili dacă dezlegarea dată recursului este sau nu rezultatul unei greșeli materiale, în condițiile în care nu este aplicabil art. 305 din C. proc. civ. privitor la depunerea unor înscrisuri noi în recurs. Se constată, în cauză, că prin raportare la datele dosarului instanța de recurs nu a săvârșit, prin decizia atacată pe calea contestației în anulare specială, o greșeală materială atunci când a anulat recursul formulat de SC M. SRL ca netimbrat.

Într-adevăr, se observă că recurenta, deși a fost citată pentru termenele de judecată din data de 21 octombrie 2010, de 2 decembrie 2010 și de 10 februarie 2011 cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 RON și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 RON, nu s-a conformat acestei dispoziții a instanței, iar față de această împrejurare instanța de control judiciar în mod legal, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, a procedat la anularea ca netimbrată a căii extraordinare de atac de reformare formulate. Prin urmare, atâta vreme cât dezlegarea dată recursului prin decizia contestată nu este rezultatul unei greșeli involuntare și evidente a instanței, rezultă că nu sunt întrunite în cauză condițiile de admisibilitate ale căii extraordinare de atac de retractare prevăzute de art. 318 teza I din C. proc.

civ., astfel că se va dispune, în temeiul prevederilor art. 320 din C. proc. civ., respingerea ca inadmisibilă a contestației în anularea deciziei nr. 788 din 10 februarie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC M. SRL Vrancea împotriva deciziei nr. 788 din 10 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2011.