ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 356/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 356/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1062

din 16 octombrie 2008, Plenul C.S.M. a respins cererea formulată de P.N.D.,

procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, prin care solicita

recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

În motivarea hotărârii, C.S.M. a reținut, în esență, următoarele

considerente:

-P.N.A. a fost înființat, la nivel național, prin O.U.G. nr. 43/2002,

ca o structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului

Public, independent în raport cu instituțiile judecătorești și cu parchetele de

pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice. Chiar

dacă, în prezent, D.N.A. funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, aceasta a rămas o structură specializată, cu

personalitate juridică proprie, ale cărei atribuții, competență, organizare,

funcționare și salarizare sunt stabilite prin lege specială [art. 87 alin. (10)

din Legea nr. 304/2004];

-competența efectuării urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracțiunile

prevăzute Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea

faptelor de corupție aparține Direcției, astfel că nu poate fi ridicată

problema validității actelor procedurale întocmite de procurorii specializați,

care nu au gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție;

-încadrarea procurorilor la structura specializată în combaterea

faptelor de corupție s-a făcut potrivit unei proceduri speciale, prevăzute

inițial în art. 6, art. 8 și art. 9 din O.U.G. nr. 43/2002 și, apoi, în art. 87

din Legea nr. 304/2004, numirea lor nefiind echivalentă cu promovarea în

funcții superioare de execuție, care - atât sub imperiul Legii nr. 92/1992, republicată,

modificată și completată prin O.U.G. nr. 179/1999, cât și în prezent, conform art.

43 din Legea nr. 303/2004 - se face prin concurs. Or, petentul, ca de altfel

niciunul dintre procurorii care au solicitat recunoașterea gradului profesional

de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu a

funcționat, nu a fost promovat și nu a participat la un concurs de promovare,

pe loc sau efectivă, în funcții de execuție la parchetul respectiv;

-dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție „doar prin numirea la D.N.A.", pe de o parte

ar crea o situație discriminatorie în raport cu toți ceilalți procurori din

cadrul Ministerului Public, care pentru promovarea la parchetele imediat

superioare trebuie să susțină concursuri, iar pe de o altă parte ar eluda, în

mod evident, dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare

de execuție prin concurs;

-salarizarea procurorilor D.N.A. cu un coeficient de multiplicare corespunzător

procurorilor de la Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu le conferă

de drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P.N.D., solicitând ca, în

condițiile art. 29 din Legea nr. 317/2004 și potrivit principiului activității

legii și succesiunii legilor în timp, să se constate că a dobândit de drept

gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Recurentul critică hotărârea C.S.M. pentru nelegalitate, arătând că

aceasta nu ține seama de situația sa individuală, în sensul că a fost numit și

a funcționat ca procuror în cadrul unei structuri organizatorice a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform procedurii prevăzute de

Legea nr. 92/1992, în vigoare la data respectivă, în temeiul căreia a dobândit

gradul profesional corespunzător.

Recurentul a făcut referire și la evoluția în timp a actelor normative

care au reglementat succesiv promovarea procurorilor în funcții de execuție și

organizarea structurii specializate în combaterea infracțiunilor de corupție,

concluzionând că principiul activității legii, aplicarea normelor juridice în

timp și interpretarea logică și sistematică a acestora i-au creat o situație

favorabilă în sensul că numirea procurorilor în cadrul P.N.A., în prezent

reorganizat sub forma unei structuri specializate a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, a avut ca efect promovarea acestora la parchetul

respectiv.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a arătat că recursul este

nefondat, pentru că procedura și condițiile pentru promovarea în funcția de

procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt

diferite de cele pentru numirea în funcția de procuror la D.N.A.

În susținerea acestei apărări, C.S.M. a făcut referire la

considerentele hotărârii recurate și a arătat, în concluzie, că numirea la D.N.A.

conferă dreptul procurorilor de a funcționa la această structură specializată,

de a îndeplini atribuțiile ce intră în competența ei și de a fi remunerați cu

salariul prevăzut de lege, dar nu și gradul corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care poate fi obținut numai prin

concurs.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, intimatul a depus la dosar

nota întocmită de Direcția Resurse Umane și Organizare, Serviciul Resurse Umane

pentru Parchete, cu privire la cererea formulată de petent, care au funcționat

sau care funcționează în cadrul D.N.A., de recunoaștere a gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a

apărărilor intimatului, ținând seama de înscrisurile depuse la dosar și de

normele aplicabile în materia supusă analizei, în succesiunea lor în timp, Înalta

Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse

în continuare.

În ceea ce privește cariera profesională a recurentului, Curtea reține

că acesta, prin Ordinul nr. 2952/C din 16 octombrie 2003, emis de ministrul

justiției în temeiul art. 8 alin. (2) și art. 9 din O.U.G. nr. 43/2002 privind

P.N.A. și al art. 66 alin. (4) lit. d), art. 69 alin. (2) și art. 94 alin. (1)

din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în vigoare la data

respectivă, a fost numit în funcția de procuror la P.N.A., Serviciul Teritorial

Anticorupție Cluj, începând cu data de 16 octombrie 2003.'

La data numirii, recurentul avea funcția de procuror șef al Biroului de

combatere a corupției și crimei organizate din cadrul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Sălaj.

Condițiile și procedura de numire în funcția de procuror la P.N.A. (în

prezent D.N.A.), la data numirii în funcție a recurentului, erau prevăzute de art.

8 alin. (2) și (3) și art. 9 din O.U.G. nr. 43/2002.

Astfel, în temeiul art. 8 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 43/2002,

procurorii P.N.A. erau numiți inițial pe o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea

prelungirii încadrării în funcție cu acordul lor, și eliberați din funcție de

ministrul justiției, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție pe baza recomandării procurorului general al P.N.A.

După încetarea funcției, prin expirarea perioadei pentru care a fost

numit ori datorită unor cauze neimputabile, procurorul avea dreptul să revină

la postul ocupat anterior, a cărui rezervare era obligatorie.

Pentru numirea procurorilor în P.N.A. era necesară îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 9 din O.U.G. nr. 43/2002, după cum urmează: calități

profesionale deosebite, o bună reputație, o conduită morală ireproșabilă,

pregătire specială în combaterea infracțiunilor de corupție și o vechime de 6

ani în funcția de procuror sau de judecător.

Această procedură deroga de la dispozițiile art. 66 alin. (5) din Legea

nr. 92/1992 care instituiau condiția examenului pentru promovarea în funcții

superioare de execuție la tribunale, curți de apel, și la parchetele de pe

lângă instanțe.

În acel context legislativ, numirea la P.N.A. a unui procuror care provenea

de la un parchet situat la un nivel inferior în ierarhia parchetelor constituia

o veritabilă promovare în funcția superioară de execuție, împrejurare ce

rezultă și din temeiurile de drept invocate în preambulul ordinului de numire a

recurentului: art. 66 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 92/1992, care impunea

condiția vechimii în magistratură de cel puțin 8 ani pentru funcțiile de

procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, procuror - inspector,

procuror - șef secție și procuror la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, art. 69 alin. (2), referitor la promovarea și transferarea

procurorilor prin ordin al ministrului justiției și art. 94 alin. (1), privind

promovarea și transferarea magistraților numai cu consimțământul acestora.

Distincția pe care intimatul o face între noțiunea de „numire" și

cea de „promovare" nu ține seama de terminologia utilizată în Legea nr. 92/1992

și de condițiile instituite pentru promovarea în funcție de execuție sub

imperiul actului normativ respectiv, bazându-se pe prevederi legale intrate în

vigoare ulterior numirii în funcție a recurentului (art. 43 din Legea nr. 303/2004

și art. 87 din Legea nr. 304/2004).

La data intrării în vigoare a noilor legi privind statutul

magistraților și organizarea judecătorească, magistrații aflați în funcție au

fost considerați, în temeiul art. 100 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, ca

îndeplinind condițiile legale pentru ocuparea funcțiilor în care au fost

numiți.

De altfel, susținerea intimatului nu poate fi acceptată nici din

perspectiva cadrului legislativ aplicabil în prezent, pentru că art. 87 din

Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau de

promovare într-o funcție de execuție, derogatorie de la procedura de drept

comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, implicând o selecție a

candidaților prin prisma unor condiții și calități profesionale specifice,

stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcției de procuror la D.N.A.

Numirea nu se mai face pe o perioadă limitată, ci are caracter definitiv.

În ceea ce privește gradul profesional al procurorilor din cadrul P.N.A.

(în prezent D.N.A.), Curtea reține următoarele:

P.N.A. a fost înființat prin O.U.G. nr. 43/2002, ca parchet specializat

în combaterea infracțiunilor de corupție, care își exercită atribuțiile pe

întregul teritoriu al României, prin procurori specializați.

Inițial, P.N.A. a fost organizat ca o structură autonomă, cu

personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public, fiind condus de un

procuror general și coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, iar în O.U.G. nr. 102/2003, aprobată, cu

modificări, prin Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut că acest parchet specializat

funcționează pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Reglementarea entității specializate în combaterea corupției a fost

radical modificată prin O.U.G. nr. 134/2005, care în art. 1 a prevăzut

reorganizarea P.N.A. sub forma Departamentului Național Anticorupție, structură

autonomă, cu personalitate juridică proprie, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție și apoi prin Legea nr. 54/2006 de aprobare a O.U.G.

nr. 134/2005, care a modificat dispoziția legală menționată în sensul

înființării D.N.A., ca structură cu personalitate juridică „în cadrul"

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nemaifiind

prevăzut de lege caracterul autonom.

D.N.A. este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, prin intermediul procurorului șef al direcției [art.

1 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, astfel cum a fost modificată ulterior].

Evoluția legislativă rezumată mai sus nu poate fi interpretată decât în

sensul caracterizării D.N.A. ca fiind o structură specializată a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, înglobată acestuia, alături de

toate celelalte direcții care îl compun.

În aceste condiții, numirea procurorilor specializați potrivit

reglementărilor care s-au succedat în timp și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor

specifice funcției are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În practica intimatului C.S.M., gradul profesional a fost definit ca

fiind dreptul unui procuror de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia

parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu

respectarea dispozițiilor legale (hotărârea Plenului nr. 878 din 13 decembrie

2007). „Gradul profesional" nu este o noțiune abstractă, desprinsă de

conținutul concret al atribuțiilor specifice postului pe care îl ocupă

procurorul, atribuții care corespund nivelului parchetului în cadrul căruia își

desfășoară activitatea. În mod corespunzător, concursurile de promovare se

organizează pentru ocuparea unor funcții de execuție superioare, în limita

locurilor disponibile, iar nu pentru dobândirea unui grad profesional privit în

mod abstract. Numai prin excepție, în cazurile expres prevăzute de lege,

promovarea se face „pe loc".

Potrivit art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002, serviciile teritoriale

ale D.N.A. sunt înființate „în cadrul" acesteia, prin ordin al

procurorului - șef, fără a avea o competență materială diferită de cea a

structurii centrale, astfel că procurorii repartizați în structurile teritoriale

au același statut cu cei care își desfășoară activitatea în structura centrală.

Conform celor arătate în notele scrise formulate de intimat,

înființarea și, apoi, reorganizarea P.N.A. au fost fundamentate pe rațiuni de

politică a justiției, în sensul realizării obiectivelor de aderare a României

la U.E. și de eficientizare a luptei împotriva corupției, prin crearea unor

structuri specializate, pe criterii de înaltă ținută morală și de performanță a

procurorilor specializați în combaterea infracțiunilor de corupție.

Pornind de la existența acestor rațiuni și obiective specifice avute în

vedere la înființarea actualei D.N.A., Curtea urmează să înlăture apărarea

intimatului în sensul că recunoașterea gradului profesional solicitat de

recurent ar avea ca efect crearea unei situații discriminatorii, dezavantajoase

în raport cu toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public care,

pentru promovare, trebuie să susțină mai multe concursuri.

În jurisprudența sa constată, C.E.D.O. a reținut că deosebirile de

tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă și

rezonabilă (cauza B. împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007).

Un argument suplimentar îl constituie, de asemenea, jurisprudența anterioară

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu poate fi ignorată în

soluționarea prezentului recurs și care a recunoscut gradul profesional al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru procurorii din cadrul D.N.A.

O soluție contrară, fără argumente consistente care să justificevdeclanșarea

procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr.

304/2004, ar genera divergențe de jurisprudența care ar avea efect un climat de

incertitudine și insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces

echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul

formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va modifica Hotărârea

nr. 1062 din 16 octombrie 2008 a Plenului C.S.M., în ceea ce îl privește pe

recurent, în sensul recunoașterii pentru acesta a gradului profesional de

procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.N.D. împotriva Hotărârii nr. 1062 din 16

octombrie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea recurată, în ceea ce îl privește pe recurent, și

obligă intimatul C.S.M. să-i recunoască acestuia gradul profesional de

procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009.