ÎCCJ, Decizia nr. 269/2011

Ședința publică de la 27 aprilie 2011 Asupra recursului de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin decizia nr. 1281 din 2 aprilie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul S.G. împotriva deciziei penale nr. 55/R din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. A fost obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare statului. Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut, în esență, că prin sentința nr. 26/ R din 3 iulie 2009 a Judecătoriei Brăila a fost respinsă, ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuent, această hotărâre devenind definitivă prin respingerea recursului prin decizia nr. 356 din 4 decembrie 2009 a Tribunalului Brăila.

Împotriva acestei din urmă decizii petentul a declarat un nou recurs, respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 55/R din 27 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați. Cu privire la recursul declarat împotriva acestei din urmă decizii (care a format obiectul dosarului nr. 3898/113/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală) instanța a apreciat că este inadmisibil, având în vedere dispozițiile art. 385 1 C. proc. pen.. Împotriva acestei din urmă decizii recurentul a declarat un nou recurs.

Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II din Codul de procedură penală, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Astfel, potrivit art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege. Așadar, limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.

În cauză, se constată că recurentul și-a exercitat deja dreptul la recurs, iar cel cu soluționarea căruia Completul de 9 judecători a fost sesizat, nu întrunește cerințele textului de lege menționat, încalcă principiul unicității acestei căi de atac și, ca atare, nu este admisibil. Pe de altă parte, cum Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a soluționat cauza penală în primă instanță, soluționarea acestui din urmă recurs excede competenței atribuite Completului de 9 judecători, așa încât nu este admisibil nici potrivit legii speciale. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, constatându-se întemeiată excepția invocată, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca inadmisibil. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul S.G. împotriva deciziei nr. 1281 din 2 aprilie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 3898/113/2009. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2011.