ÎCCJ, Decizia nr. 356/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 356/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Ședința publică de la 20 iunie 2011
Asupra recursului de
față;
Din actele dosarului
constată următoarele:
Prin decizia nr. 3278
din 22 septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
penală, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul P.N.
împotriva deciziei penale nr. 625/R din 6 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 11970/233/2008. A fost obligat
recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunța
această soluție instanța de recurs a reținut, în esență, că prin încheierea de
ședință din 2 iunie 2010 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr.
11970/233/2008, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții
Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin.
(1) C. proc. pen., cerere formulată de recurentul petent P.N., apreciindu-se că
aceasta nu are legătură cu soluționarea cauzei.
Împotriva încheierii
de ședință mai sus arătate, în termen legal, a formulat recurs petentul P.N.
solicitând a se constata că excepția invocată nu este inadmisibilă și că în
cauză se impune sesizarea Curții Constituționale.
Prin decizia penală
nr. 625/R din 6 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală,
pronunțată în dosarul nr. 11970/233/2008, s-a respins, ca nefondat, recursul
declarat de petentul P.N., acesta fiind obligat la plata sumei de 50 lei, cu
titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a constatat că în
cauză, în mod justificat, Tribunalul Galați a dispus respingerea cererii de
sesizare a Curții Constituționale întrucât nu sunt îndeplinite condițiile
cumulative impuse de lege. Norma în discuție consacră dreptul pe care îl au
învinuitul și inculpatul de a fi asistați de apărător în tot cursul urmăririi
penale și al judecății și obligația corelativă a organelor judiciare de a aduce
acest drept la cunoștința persoanelor în cauză, or, în cauză, autorul excepției
de neconstituționalitate are calitatea de petent, obiectul judecății fiind
plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen.
împotriva rezoluției nr. 4824/P/2007 din 23 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, astfel, textul a cărui neconstituționalitate s-a
invocat nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992.
La data de 7
septembrie 2010, petentul a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 625/R
din 6 septembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Cu privire la
recursul declarat s-a constatat că acesta este inadmisibil, întrucât potrivit
dispozițiilor art. 385
1
C. proc. pen., calea de atac a recursului nu
se poate exercita împotriva deciziilor pronunțate în recurs.
Împotriva acestei
decizii recurentul petent a declarat un nou recurs.
Recursul este
inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Dând eficiență
principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită,
privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum
și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea
fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea procesual
penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane
aflate în situații identice.
Revine așadar, părții
interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii
procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control
judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit
dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II
C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea
acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost
reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și
ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere
reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art.
385
1
C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea
recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de
lege.
Așadar, limitând
calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de
lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, în
raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este
exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
În cauză, se constată
că recurentul și-a exercitat deja dreptul la recurs, iar cel cu soluționarea
căruia Completul de 9 judecători a fost sesizat, nu întrunește cerințele
textului de lege menționat, încalcă principiul unicității acestei căi de atac
și, ca atare, nu este admisibil potrivit dreptului comun.
Pe de altă parte, cum
Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a soluționat cauza
penală în primă instanță, soluționarea acestui din urmă recurs excede
competenței atribuite Completului de 9 judecători prin art. 24 alin. (1) din
Legea nr. 304/2004, republicată, așa încât nu este admisibil nici potrivit
legii speciale.
Or, recunoașterea
unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual
penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest
motiv, apare ca o soluție inadmisibilă.
Așa fiind,
constatându-se întemeiată excepția invocată, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. a), teza a II a C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca
inadmisibil.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de petentul P.N. împotriva deciziei nr. 3278 din
22 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,
în dosarul nr. 11970/233/2008.
Obligă recurentul
petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi 20 iunie 2011.