ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2720/2010

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 507R din 24 iunie 2010, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul F.M. împotriva Încheierii din 07 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7167/233/2008 al Tribunalului Galați. Recurentul a fost obligat să plătească 50 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele: Prin Încheierea de ședință din 03 iunie 2009 a Judecătoriei Galați, pronunțată în Dosarul nr. 7167/233/2008, a fost respinsă cererea formulată de petentul F.M. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52 C. pen., apreciindu-se că aceasta nu îndeplinește condițiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul F.M., susținând că excepția este admisibilă și că se impune sesizarea Curții Constituționale. Cu ocazia judecării recursului declarat, la termenul din 07 aprilie 2010, petentul F.M. a invocat o nouă excepție de neconstituționalitate, aceea a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepție pe care instanța de recurs nu a primit-o favorabil, pentru ca ulterior, prin Decizia penală nr. 186 din 15 aprilie 2010, să respingă ca nefondat și recursul declarat de petentul F.M. împotriva Încheierii de ședință din 03 iunie 2009 a Judecătoriei Galați. În continuare, petentul F.M. a formulat recurs împotriva încheierii Tribunalului Galați din 07 aprilie 2010, prin care cererea sa de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 nu a fost admisă.

Curtea a reținut că, potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, dacă excepția de neconstituționalitate invocată este apreciată ca inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) ale art. 29, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Același text de lege dispune că încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare și că recursul se judecă în termen de 3 zile. Din cele mai sus-expuse rezultă că rolul instanței superioare este acela de a verifica dacă în mod justificat a fost respinsă de către instanța de fond cererea de sesizare a Curții Constituționale sau dacă, dimpotrivă, excepția invocată nu era contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3) din Legea nr. 47/1992 astfel că se impunea sesizarea instanței de control constituțional.

Așa fiind, rezultă în mod logic că o nouă cerere de sesizare a Curții Constituționale, formulată cu ocazia judecării recursului declarat împotriva încheierii prin care instanța de fond a respins o astfel de cerere, apare ca inadmisibilă, fiind contrară scopului reglementării căii de atac stabilită de art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992. De altfel, în același sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care prin Decizia penală nr. 48 din 09 ianuarie 2007 a stabilit că "Obiectul judecății în recurs îl constituie în exclusivitate verificarea legalității dispozițiilor instanței inferioare în legătură cu excepția invocată de inculpat.

De aceea, în fața instanței de recurs, chemată să se pronunțe asupra legalității cererii de sesizare a Curții Constituționale, nu se poate ridica o nouă excepție de neconstituționalitate, a altor dispoziții legale, cu privire la care nu s-a pronunțat prima instanță". Este adevărat, astfel cum a invocat și petentul, că prin Decizia nr. XXXVI din 11 decembrie 2006 a Înaltei Curți de casație și Justiție s-a stabilit, cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii, că încheierile instanțelor de recurs de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, cu soluționarea unor excepții de neconstituționalitate, sunt supuse căii de atac a recursului, însă apreciem că această decizie a avut în vedere situația când instanța de recurs este chemată să soluționeze fondul cauzei și nu situația particulară în care recursul vizează tocmai încheierea prin care instanța inferioară a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Curtea a reținut că excepția de neconstituționalitate ridicată de petent în fața Tribunalului Galați cu ocazia judecării recursului declarat de același petent împotriva încheierii Judecătoriei Galați, prin care se respinsese cererea petentului de sesizare a Curții Constituționale, a fost apreciată în mod corect ca inadmisibilă, constatându-se că nu face obiectul judecății respectivului recurs, printr-o încheiere care nu putea fi atacată separat cu recurs. Împotriva acestei decizii, petentul F.M. a formulat recurs. Recursul formulat este inadmisibil. Pe calea recursului, cale ordinară de atac, pot fi atacate numai hotărârile care nu sunt definitive, după cum rezultă și din dispozițiile art. 385 1 C. proc.

pen. Per a contrario, hotărârile pronunțate de către o instanță de recurs, fiind definitive, nu pot fi atacate cu recurs. Ori, în cauză, se constată că petentul F.M. a declarat recurs împotriva unei decizii pronunțată de o instanță de recurs, respectiv împotriva unei hotărâri definitive. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul formulat de petent, întrucât, după cum s-a menționat, acesta vizează o hotărâre definitivă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul F.M. împotriva Deciziei penale nr. 507/R din 24 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 7167/233/2008. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iulie 2010.