ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2720/2010

Deliberând asupra

recursului penal de față, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 507R din 24 iunie

2010, Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins, ca inadmisibil, recursul

declarat de petentul F.M. împotriva Încheierii din 07 aprilie 2010, pronunțată

în Dosarul nr. 7167/233/2008 al Tribunalului Galați.

Recurentul a fost

obligat să plătească 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune

astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin Încheierea de

ședință din 03 iunie 2009 a Judecătoriei Galați, pronunțată în Dosarul nr.

7167/233/2008, a fost respinsă cererea formulată de petentul F.M. privind

sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 52 C. pen., apreciindu-se că aceasta nu îndeplinește

condițiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs petentul F.M., susținând că excepția este

admisibilă și că se impune sesizarea Curții Constituționale.

Cu ocazia judecării

recursului declarat, la termenul din 07 aprilie 2010, petentul F.M. a invocat o

nouă excepție de neconstituționalitate, aceea a prevederilor art. 29 alin. (6)

din Legea nr. 47/1992, excepție pe care instanța de recurs nu a primit-o

favorabil, pentru ca ulterior, prin Decizia penală nr. 186 din 15 aprilie 2010,

să respingă ca nefondat și recursul declarat de petentul F.M. împotriva

Încheierii de ședință din 03 iunie 2009 a Judecătoriei Galați.

În continuare,

petentul F.M. a formulat recurs împotriva încheierii Tribunalului Galați din 07

aprilie 2010, prin care cererea sa de sesizare a Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea

nr. 47/1992 nu a fost admisă.

Curtea a reținut că,

potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, dacă excepția de

neconstituționalitate invocată este apreciată ca inadmisibilă, fiind contrară

prevederilor alin. (1), (2) sau (3) ale art. 29, instanța respinge printr-o

încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Același text de lege

dispune că încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții

Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat

superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare și că recursul se judecă în

termen de 3 zile.

Din cele mai

sus-expuse rezultă că rolul instanței superioare este acela de a verifica dacă

în mod justificat a fost respinsă de către instanța de fond cererea de sesizare

a Curții Constituționale sau dacă, dimpotrivă, excepția invocată nu era

contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3) din Legea nr. 47/1992

astfel că se impunea sesizarea instanței de control constituțional.

Așa fiind, rezultă în

mod logic că o nouă cerere de sesizare a Curții Constituționale, formulată cu

ocazia judecării recursului declarat împotriva încheierii prin care instanța de

fond a respins o astfel de cerere, apare ca inadmisibilă, fiind contrară scopului

reglementării căii de atac stabilită de art. 29 alin. (6) din Legea nr.

47/1992. De altfel, în același sens este și jurisprudența Înaltei Curți de

Casație și Justiție care prin Decizia penală nr. 48 din 09 ianuarie 2007 a

stabilit că "Obiectul judecății în recurs îl constituie în exclusivitate

verificarea legalității dispozițiilor instanței inferioare în legătură cu

excepția invocată de inculpat. De aceea, în fața instanței de recurs, chemată

să se pronunțe asupra legalității cererii de sesizare a Curții Constituționale,

nu se poate ridica o nouă excepție de neconstituționalitate, a altor dispoziții

legale, cu privire la care nu s-a pronunțat prima instanță".

Este adevărat, astfel

cum a invocat și petentul, că prin Decizia nr. XXXVI din 11 decembrie 2006 a

Înaltei Curți de casație și Justiție s-a stabilit, cu ocazia soluționării unui

recurs în interesul legii, că încheierile instanțelor de recurs de respingere,

ca inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, cu

soluționarea unor excepții de neconstituționalitate, sunt supuse căii de atac a

recursului, însă apreciem că această decizie a avut în vedere situația când

instanța de recurs este chemată să soluționeze fondul cauzei și nu situația

particulară în care recursul vizează tocmai încheierea prin care instanța

inferioară a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Curtea a reținut că

excepția de neconstituționalitate ridicată de petent în fața Tribunalului

Galați cu ocazia judecării recursului declarat de același petent împotriva

încheierii Judecătoriei Galați, prin care se respinsese cererea petentului de

sesizare a Curții Constituționale, a fost apreciată în mod corect ca

inadmisibilă, constatându-se că nu face obiectul judecății respectivului

recurs, printr-o încheiere care nu putea fi atacată separat cu recurs.

Împotriva acestei

decizii, petentul F.M. a formulat recurs.

Recursul formulat

este inadmisibil.

Pe calea recursului,

cale ordinară de atac, pot fi atacate numai hotărârile care nu sunt definitive,

după cum rezultă și din dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen.

Per a contrario, hotărârile pronunțate de către o

instanță de recurs, fiind definitive, nu pot fi atacate cu recurs.

Ori, în cauză, se

constată că petentul F.M. a declarat recurs împotriva unei decizii pronunțată de

o instanță de recurs, respectiv împotriva unei hotărâri definitive.

În consecință, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va

respinge ca inadmisibil recursul formulat de petent, întrucât, după cum s-a

menționat, acesta vizează o hotărâre definitivă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul F.M. împotriva Deciziei penale

nr. 507/R din 24 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată

în Dosarul nr. 7167/233/2008.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 iulie 2010.