ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3231/2009

Deliberând asupra recursului penal

de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 3 iunie 2009 a

Judecătoriei Galați, pronunțată în Dosarul nr. 7167/233/2008 a fost respinsă,

ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 C.

proc. pen. invocată de petentul F.M.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs petentul F.M., dar cu ocazia judecării căii de atac

promovată, ce face obiectul Dosarului nr. 7167/233/2008 al Tribunalului Galați,

petentul a invocat o nouă excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art.

29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Prin încheierea din 10 iunie

2009, Tribunalul Galați a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a

Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.

29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, apreciind că aceste dispoziții legale nu au

legătură cu soluționarea recursului declarat de petent împotriva încheierii

pronunțată de Judecătoria Galați.

Împotriva încheierii din 10

iunie 2009 a Tribunalului Galați petentul a declarat recurs, prilej cu care a

formulat o nouă cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Pe parcursul soluționării

acestei cereri, petentul a formulat cerere de recuzare a procurorului de

ședință, iar cu prilejul soluționării acestui incident procedural s-a formulat

o nouă cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 C. proc. pen.

În motivarea excepției

petentul a arătat că dispozițiile art. 52 C. proc. pen. sunt neconstituționale deoarece

nu îi permit să cunoască completul care judecă cererea de recuzare, pentru ca

eventual să procedeze la recuzarea acestui complet.

Or, un asemenea procedeu a

fost interzis expres prin dispozițiile O.U.G. nr. 55/2004 și Legii nr. 356/2006.

Pe de altă parte, Curtea

apreciază că prevederile art. 52 C. proc. pen. nu au legătură cu soluționarea

prezentului recurs penal, astfel încât nu sunt întrunite cerințele art. 29 alin.

(4) din Legea nr. 47/1992 republicată.

În ultimul rând, Curtea a

apreciat că, în cadrul judecării recursului împotriva încheierii de ședință

prin care Tribunalul Galați a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a

Curții Constituționale petentul nu poate invoca o nouă excepție de neconstituționalitate

deoarece s-ar ajunge la invocarea, în cascadă, a unei serii de excepții de

neconstituționalitate având ca efect schimbarea competențelor și în cele din

urmă blocarea activității judiciare, după modelul cererilor de recuzare

repetate.

Prin încheierea din 22 iunie

2009, pronunțată în dosarul nr. 1046/44/2009, Curtea de Apel Galați, secția penală,

a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 C. pen., cerere

formulată de petentul F.M.

Prin aceeași încheiere a

fost respinsă ca nefondată și cererea de recuzare a procurorului de ședință.

Revenind la recursul

declarat de petent împotriva încheierii din 10 iunie 2009 a Tribunalului Galați,

în cadrul căruia a fost invocată o nouă excepție de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea de Apel Galați prin

decizia penală nr. 447/ R din 24 iunie 2009 a respins, ca inadmisibilă, cererea

de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

prevederilor legale menționate.

Prin aceeași decizia a fost

respins ca inadmisibil și recursul declarat de petentul F.M. împotriva

încheierii de ședință din 10 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 7167/233/2008

al Tribunalului Galați și a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Galați

pentru continuarea judecării recursului declarat de petent împotriva încheierii

de ședință din 3 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. 7167/233/2008 al

Judecătoriei Galați.

Pentru a dispune

respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale,

Curtea de Apel Galați a reținut că potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

dacă excepția de neconstituționalitate invocată este apreciată ca inadmisibilă,

fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3) ale art. 29, instanța

respinge printr-o încheierea motivată cererea de sesizare a Curții

Constituționale.

Același text de lege dispune

că încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale

poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de

48 de ore de la pronunțare și că recursul se judecă în termen de 3 zile.

Din cele mai sus expuse

rezultă că rolul instanței superioare este acela de a verifica dacă în mod

justificat a fost respinsă de către instanța de fond cererea de sesizare a

Curții Constituționale sau dacă, dimpotrivă, excepția invocată nu era contrară

prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3) din legea nr. 47/1992 astfel că se

impunea sesizarea instanței de control constituțional.

Așa fiind, rezultă în mod

logic că o nouă cerere de sesizare a Curții Constituționale, formulată cu

ocazia judecării recursului declarat împotriva încheierii prin care instanța de

fond a respins o astfel de cerere, apare ca inadmisibilă fiind contrară

scopului reglementării căii de atac stabilită de art. 29 alin. (6) din Legea nr.

47/1992.

Împotriva încheierii din 22

iunie 2009 și a deciziei nr. 447/ R din 24 iunie 2009, pronunțate în Dosarul nr.

1046/44/2009 de către Curtea de Apel Galați a formulat recurs petentul F.M.,

susținând că în mod greșit au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de

sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 C. proc. pen. și art. 29 alin.

(6) din Legea nr. 47/1992, întrucât sunt întrunite cerințele dispozițiilor art.

29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 (dispoziții despre care petentul susține că

nu ar fi constituționale).

Recursul formulat este

inadmisibil.

Potrivit art. 29 alin. (6)

din Legea nr. 47/1992 încheierea prin care instanța, sesizată cu privire la

neconstituționalitatea unei prevederi legale, procedează la sesizarea acesteia,

poate fi atacată cu recurs la instanța imediat superioară.

În acest sens, s-au

pronunțat și Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin

Decizia nr. 36/2006, cu ocazia soluționării unui recurs în interesul legii,

când s-a statuat că „încheierile instanțelor de recurs de respingere, ca

inadmisibile, a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, cu soluționarea

unor excepții de neconstituționalitate, sunt supuse căii de atac a recursului”.

Înalta Curte apreciază că,

în fața instanței de recurs, chemată să se pronunțe asupra legalității cererii

de sesizare a Curții Constituționale, nu se poate ridica o nouă excepție de

neconstituționalitate a acelorași excepții cu privire la care s-a pronunțat prima

instanță, în condițiile în care obiectul judecății în recurs îl constituie

verificarea legalității dispozițiilor instanței inferioare în legătură cu

excepția invocată.

Această împrejurare rezultă

și din dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992. Astfel, prin

procedura reglementată de aceste dispoziții legale se atribuie instanței

imediat superioare celeia care a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale o competență specială limitată exclusiv la examinarea

legalității și temeiniciei încheierii pronunțate conform textului legal citat (art.

29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992).

Legea recunoaște părților

drepturi subiective și le garantează liberul lor exercițiu, însă drepturile trebuie

exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost

recunoscute de lege.

Întrucât drepturile

procesuale sunt recunoscute părților în scopul de a contribui la soluționarea justă

a procesului, ori de câte ori partea depășește acest cadru prin efectuarea unui

act procedural, nu pentru a înlesni judecata, ci pentru a o tergiversa, ea

săvârșește un abuz de drept procesual.

Înalta Curte, constată că

petentul F.M., prin invocarea în cascadă a acelorași excepții de neconstituționalitate

în diferite faze procesuale și în fața instanțelor de grad diferit, comite un

abuz de drept procesual, întrucât acesta exercită atât dreptul de recurs, cât

și cel de a invoca excepții de neconstituționalitate a unor dispoziții legale

în scop de șicană, atât a celorlalte părți, cât și a instanțelor de judecată fără

justificarea unui interes legitim și numai cu voința deliberată de a tergiversa

soluționarea cauzei în care este parte.

Acțiunea șicanatorie

rezultă, după cum s-a menționat, din faptul că în cadrul procesului penal care

are ca obiect plângere împotriva soluției de neurmărire penală pronunțată de

procuror, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 278

1

C. proc.

pen., plângere aflată pe rolul Judecătoriei Galați, petentul a formulat cerere

de recuzare a judecătorului fondului, prilej cu care a invocat și excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 C. proc. pen., iar în cadrul căii

de atac în fața Tribunalului Galați, a invocat o nouă excepție de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Cererile au fost reiterate

în fața Curții de Apel Galați, sesizată cu recursul declarat împotriva soluției

de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale.

Ulterior, petentul a

formulat recurs și împotriva soluțiilor pronunțate de Curtea de Apel Galați,

cauza fiind înaintată Înaltei Curți în vederea soluționării acestora.

Având în vedere că petentul

folosește drepturile procesuale cu rea-credință, Înalta Curte va sancționa

acest abuz de drept, prin respingerea recursului formulat.

În consecință, având în

vedere că petentul a depășit obiectul judecății în recurs, recurs limitat exclusiv

la examinarea legalității și temeiniciei încheierii pronunțate conform art. 29

alin. (6) din Legea nr. 47/1992 și, mai mult decât atât, prin aceasta a

săvârșit un abuz de drept procesual, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil

recurs formulat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petiționarul F.M. împotriva încheierii din 22 iunie 2009 a

Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. 1046/44/2009 și împotriva

deciziei penale nr. 447/ R din 24 iunie 2009 a Curții de Apel Galați.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 13 octombrie 2009.