ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 520/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22 mai 2007 reclamanta

SC V.H. SRL Carani a chemat în judecată pârâții B.V.A., D.R.V.T., A.N.V. și

A.N.A.F., solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 1554 din 13 noiembrie

2006 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite

de controlul vamal, emisă de B.V.A.

În motivarea cererii

reclamanta arată că, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel

Timișoara a dispus suspendarea executării deciziei atacate până la pronunțarea Instanței

de Fond, prin sentința civilă nr. 86 din 21 martie 2007. Prin cererea ce

formează obiectul prezentului dosar, reclamanta solicită suspendarea actului

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 665/59/2007

având ca obiect anularea acestuia, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Susține reclamanta că,

starea de fapt a rămas neschimbată, fiind îndeplinite condițiile privind

iminența prejudiciului și un caz bine justificat.

Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 163 din 20 iunie 2007 a admis cererea, constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/ 2004.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs D.G.F.P. Timiș, în reprezentarea A.N.A.F., susținând în esență

că, Instanța de Fond a dispus suspendarea actului fără a obliga societatea să

depună o cauțiune de 20%.

Pe fondul cererii, recurenta

susține că reclamanta nu a făcut dovada cazului bine justificat și nici a

producerii unei pagube iminente.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în ipoteza admiterii

acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se

prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Consacrând o regulă de

procedură, noul text al art. 15 alin. (4) este de imediată aplicare. În

consecință, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 262/2007 (prin care a

fost introdus acest text), suspendarea executării Deciziei de regularizare nr.

1554/2006 se prelungește de drept până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce

se va pronunța asupra legalității pe fond a actului contestat.

Cu privire la susținerile

recurentei, referitoare la necesitatea depunerii unei cauțiuni distincte pentru

fiecare dosar, întrucât cauza de față nu reprezintă o cerere distinctă de

suspendare ci numai o prelungire a primei cereri, în mod corect Instanța de Fond

nu a obligat societatea la depunerea unei noi cauțiuni, interesul creditorului

fiind deja protejat.

Referitor la îndeplinirea

cerințelor legale privind suspendarea executării, iminența prejudiciului

rezultă din faptul că au fost începute procedurile de executare silită a

actelor contestate și datorită sumei foarte mari, prejudiciul pe care l-ar

suferi societatea prin executarea silită prematură nu ar mai putea fi

recuperat.

Referitor la existența unui

caz bine justificat, prin sentința civilă nr. 144 din 24 mai 2007 a fost anulată Decizia nr. 1554/2006. În consecință, existând o hotărâre prin care s-a constatat

nulitatea actului, nu se poate susține că acesta beneficiază de aparența de

legalitate.

Hotărârea Instanței de Fond

fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P. Timiș, în reprezentarea A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 163

din 20 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 februarie 2008.