ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 520/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 mai 2007 reclamanta SC V.H. SRL Carani a chemat în judecată pârâții B.V.A., D.R.V.T., A.N.V. și A.N.A.F., solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 1554 din 13 noiembrie 2006 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, emisă de B.V.A. În motivarea cererii reclamanta arată că, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Timișoara a dispus suspendarea executării deciziei atacate până la pronunțarea Instanței de Fond, prin sentința civilă nr. 86 din 21 martie 2007. Prin cererea ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanta solicită suspendarea actului până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 665/59/2007 având ca obiect anularea acestuia, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Susține reclamanta că, starea de fapt a rămas neschimbată, fiind îndeplinite condițiile privind iminența prejudiciului și un caz bine justificat. Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 163 din 20 iunie 2007 a admis cererea, constatând că sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/ 2004. Împotriva acestei soluții a declarat recurs D.G.F.P. Timiș, în reprezentarea A.N.A.F., susținând în esență că, Instanța de Fond a dispus suspendarea actului fără a obliga societatea să depună o cauțiune de 20%. Pe fondul cererii, recurenta susține că reclamanta nu a făcut dovada cazului bine justificat și nici a producerii unei pagube iminente.

Recursul este nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Consacrând o regulă de procedură, noul text al art. 15 alin. (4) este de imediată aplicare. În consecință, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 262/2007 (prin care a fost introdus acest text), suspendarea executării Deciziei de regularizare nr. 1554/2006 se prelungește de drept până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța asupra legalității pe fond a actului contestat.

Cu privire la susținerile recurentei, referitoare la necesitatea depunerii unei cauțiuni distincte pentru fiecare dosar, întrucât cauza de față nu reprezintă o cerere distinctă de suspendare ci numai o prelungire a primei cereri, în mod corect Instanța de Fond nu a obligat societatea la depunerea unei noi cauțiuni, interesul creditorului fiind deja protejat. Referitor la îndeplinirea cerințelor legale privind suspendarea executării, iminența prejudiciului rezultă din faptul că au fost începute procedurile de executare silită a actelor contestate și datorită sumei foarte mari, prejudiciul pe care l-ar suferi societatea prin executarea silită prematură nu ar mai putea fi recuperat. Referitor la existența unui caz bine justificat, prin sentința civilă nr. 144 din 24 mai 2007 a fost anulată Decizia nr. 1554/2006.

În consecință, existând o hotărâre prin care s-a constatat nulitatea actului, nu se poate susține că acesta beneficiază de aparența de legalitate. Hotărârea Instanței de Fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Timiș, în reprezentarea A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 163 din 20 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2008.