ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1229/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 126 din 5 martie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamanta SC E.U. SRL Timișoara, în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor, dispunând suspendarea executării procesului-verbal de control din 26 ianuarie 2004, încheiat de Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Vamală Timișoara, până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea acestui act de control fiscal, înregistrată la instanță, la data de 4 martie 2004. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.

Prin actele anexate cererii s-au considerat a fi probate, atât condiția justificării suspendării, dată de caracterul executoriu al procesului-verbal atacat, cât și cea a iminenței pagubei, deoarece prin indisponibilizarea sumei mari de bani s-ar afecta serios activitatea firmei, cu efecte și asupra terților cu care reclamanta derulează relații comerciale. În termen legal, împotriva sus-menționatei încheieri au formulat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională Vamală Timișoara. Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentele au subliniat că instanța a admis cererea de suspendare, fără ca în cauză să se fi făcut dovada producerii unei pagube iminente și fără a ține seama de prevederile art. 403 alin. (1) C. proc.

civ., care stabilesc în mod imperativ obligația depunerii unei cauțiuni. Cu ocazia judecării recursului, recurentele au depus la dosar, sentința civilă nr. 29/CA din 7 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială. Se constată că urmare a declinării de competență, prin sentința civilă nr. 203 din 11 martie 2003, a Curții de Apel Timișoara, cererea privind anularea procesului-verbal de control din 26 ianuarie 2004, a fost respinsă. Potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, suspendarea unui act administrativ poate opera numai până la soluționarea cererii privind anularea aceluiași act. În speță, această soluționare s-a făcut prin sentința civilă nr. 29/CA/2005, a Tribunalului Timiș.

În raport cu soluția de respingere a cererii de anulare a actului administrativ, pronunțată de Tribunalul Timiș, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul de față a rămas fără obiect, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Regională Vamală Timișoara, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva încheierii nr. 126 din 5 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca rămas fără obiect. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2005.