ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2509/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 septembrie 2006, sub nr.

6052/59/2006, reclamanta SC H. SRL a solicitat, în baza dispozițiilor art. 14

și art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei emise de A.N.V.

în baza cererii de intervenție nr. 39773 din 18 iulie 2006, conform Legii nr. 344/2005.

Curtea de Apel Timișoara, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 6 noiembrie 2006,

pronunțată în Dosarul nr. 6052/59/2006, a admis cererea și a suspendat decizia

menționată, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, a respins

cererea aceleiași reclamante pentru suspendarea actelor și măsurilor derivate

din decizia mai sus amintită.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.

14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ.

Cu privire la suspendarea

actelor și măsurilor derivate din decizie, s-a reținut că cererea reclamantei

nu poate fi primită întrucât acestea nu constituie acte administrative în

sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei încheieri

au declarat recurs pârâta D.R.V. Timișoara pentru A.N.V., precum și

intervenienta I.G.M.B.H.

Recurenta - pârâtă a

solicitat admiterea recursului și respingerea cererii de suspendare a

executării ca neîntemeiată, arătând că suspendarea operațiunilor de vămuire, cu

reținerea bunurilor, s-a efectuat în baza dispozițiilor art. 5 și art. 11 alin.

(4) din Legea nr. 344/2005.

A mai arătat recurenta că

legiuitorul obligă autoritatea vamală să procedeze la reținerea bunurilor până

la pronunțarea unei hotărâri irevocabile, iar prin suspendarea actelor

administrative emise dispozițiile legale nu mai pot fi respectate.

În recursul său, recurenta -

intervenientă a susținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile legale

pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.

Recursurile sunt întemeiate

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În conformitate cu

dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului

administrativ se poate cere în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente.

Cele două condiții prevăzute

în text nu se prezumă ci trebuie dovedite de partea care solicită suspendarea

actului administrativ, iar reclamanta nu a depus la dosar vreo dovadă

concludentă în sprijinul afirmațiilor sale.

Afirmațiile reclamantei în

sensul că reținerea la B.V. Timișoara a unui număr de 7 lifturi prezentate în

vamă în vederea exportului, măsură dispusă prin decizia în discuție, determină

blocarea activității sale, producându-i pagube materiale și morale, nu sunt de

natură să conducă la concluzia că sunt îndeplinite condițiile legale pentru

suspendarea actului administrativ.

De altfel, la dosar nu se

află nici decizia a cărei suspendare s-a solicitat, Instanța pronunțându-se în

lipsa acesteia, fără să o individualizeze.

Față de cele ce preced, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., recursurile vor fi

admise, se va modifica Încheierea atacată și, în fond, se va respinge cererea

de suspendare a executării formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de D.R.V. Timișoara pentru A.N.V. și de I.G.M.B.H. împotriva Încheierii din 6

noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 6052/59/2006.

Modifică încheierea atacată

și, respinge cererea de suspendare a executării formulată de SC H. SRL.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2007.