ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.02.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1025/2007

HOTĂRÂRE
16.02.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1025/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de

Apel București, reclamantul I.P. a chemat în judecată M.C.C. pentru ca Instanța

să dispună suspendarea hotărârii Comisiei constituite prin Ordinul nr. 2165 din

6 aprilie 2006, prin care contestația sa a fost respinsă; suspendarea hotărârii

Comisiei prin care a fost declarat respins în urma evaluării proiectului de

management, precum și anularea celor două hotărâri ale Comisiei M.C.C.

În motivarea

acțiunii sale, reclamantul a arătat faptul că a fost numit în funcția de director

general al M.N.I.T. din Cluj-Napoca prin Ordinul M.C.C. nr. 399 din 14 august

1997.

Reclamantul a

mai arătat că de la data numirii în această funcție și până la data de 1

ianuarie 2005, a încheiat succesiv contracte de management cu M.C.C. pentru

funcția de director general, în temeiul Ordinului nr. 2129/2001, prin care era

aprobată metodologia pentru încheierea, modificarea și încetarea contractului

de management în domeniul culturii. întrucât contractul său de management urma

să expire la 31 decembrie 2004, a trimis în termen util, un nou contract de

management, fără a primi răspuns la solicitarea sa de încheiere a unui nou

contract.

În luna

ianuarie 2005, a arătat reclamantul, i-a fost comunicat faptul că trebuie să

depună un proiect de management și să susțină un interviu în fața unei comisii

de evaluare în vedere încheierii contractului de management. Ulterior a luat

cunoștință de rezultatul evaluării proiectului său de management, rezultat pe

care l-a contestat și l-a care nu a primit răspuns.

Reclamantul a

precizat și faptul că pârâta a interpretat în mod greșit dispozițiile legale,

întrucât prevederile O.G. nr. 26/2005 reglementează procedura de organizare a

concursurilor în vederea angajării conducătorilor instituțiilor publice de cultură

în posturile vacante, iar în cazul său nu a fost organizat un concurs. A mai

arătat faptul că, la data intrării în vigoare a actului normativ arătat, mai

îndeplinea funcția de conducere, iar O.G. nr. 26/2005 nu reglementa procedura

de evaluare a persoanelor care ocupă deja funcții de conducere.

Prin

încheierea de ședință din 24 mai 2006, Curtea de Apel București a respins

cererea de suspendare a executării celor două hotărâri atacate, iar prin

sentința civilă nr. 1526 din 21 iunie 2006 a admis acțiunea reclamantului.

Pentru a se

pronunța în sensul arătat, Instanța de Fond a reținut că dispozițiile O.G. nr.

26/2005 reglementează procedura de organizare a concursului în vederea

angajării conducătorilor instituțiilor publice de cultură, dispoziții care nu-i

sunt aplicabile reclamantului întrucât acesta la data intrării în vigoare a

ordonanței deținea funcția de director general al M.N.I.T., avea depus la M.C.C. propunerea de contract de management încă din data de 31 decembrie 2004,

nereținându-se culpa acestuia pentru neperfectarea lui, în mod nelegal fiind

instituită o procedură de evaluare cu obligarea reclamantului să depună un nou

proiect de management.

S-a mai

reținut că O.G. nr. 26/2005 în forma adoptată anterior modificărilor survenite

prin Legea nr. 114/2006 era aplicabilă numai în cazul angajării directorilor

generali și directorilor instituțiilor publice de cultură iar nu și celor care

la data intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2006 dețineau funcția de conducători

ai instituțiilor publice de cultură și care aveau în executare contracte de

management.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, M.C.C., criticând soluția

pronunțată ca netemeinică și nelegală și invocând dispozițiile art. 302 - 304

și art. 312 C. proc. civ. precum și cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004.

În dezvoltarea

motivelor sale de recurs, dar fără a le structura potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, recurentul - reclamant

susține că Instanța de Fond a interpretat în mod eronat dispozițiile O.G. nr.

26/2005 privind managementul instituțiilor publice de cultură în sensul că

acestea se aplică numai în cazul angajării directorilor generali și

directorilor instituțiilor publice de cultură, fără a fi aplicabile și celor

care dețineau funcția de conducători ai instituțiilor publice de cultură, la

data intrării în vigoare a acestui act normativ. În acest sens, în speță sunt

aplicabile, în opinia recurentului, dispozițiile art. 10 alin. (3) din O.G. nr.

26/2005, contrar celor reținute de Instanța de Fond.

Totodată,

arată recurentul, Instanța de Fond, în aprecierea probelor administrare în

cauză, referitoare mai ales la desfășurarea în timp a modalităților de

încadrare a intimatului - reclamant, face o gravă confuzie între contractul

cadru anexă la contractul individual de muncă și contractul de management care

trebuie încheiat cu M.C.C. de către conducătorii instituțiilor publice de

cultură aflate în subordinea Ministerului în urma evaluării proiectului de

management depus de către aceștia, conform O.G. nr. 26/2005.

Mai arată

recurentul - pârât că prin O.G. nr. 26/2005 este reglementată expres și

situația directorilor aflați în funcție la data adoptării ordonanței care

impune organizarea procedurii de evaluare pentru instituțiile publice de

cultură aflate în subordinea M.C.C., deci și pentru M.N.I.T., astfel încât

concluzia Instanței de Fond, potrivit căreia aceste dispoziții nu s-ar aplica

în speță este fundamental greșită.

De asemenea,

se susține că Instanța de Fond nu a avut în vedere acest cadru legal general,

actele administrative interne cu caracter normativ prin care M.C.C. a organizat

procedura de evaluare a proiectelor de management, respectiv Regulamentul

aprobat prin Ordinul M.C.C. nr. 2121/2006 și nici faptul că la emiterea

acestuia din urmă recurentul - pârât a respectat dispozițiile O.G. nr. 26/2005

în forma în care aceasta era în vigoare, iar nu în forma modificată de Legea

nr. 114/2006.

Mai mult,

arată recurentul – pârât, Instanța de Fond nu a avut în vedere că la data de 17

martie 2006. prin Ordinul M.C.C. nr. 2116 s-a constituit Comisia de evaluare a

Proiectului de management al directorului general al M.N.I.T. din Cluj-Napoca

aflat în subordinea M.C.C., în conformitate cu prevederile art. 4 din O.G. nr.

26/2005 și a depășit atribuțiile puterii judecătorești preluând atribuțiile

comisiei de evaluare deși instanța putea să se pronunțe doar pe legalitatea

hotărârii comisiei de evaluare din perspectiva procedurii și a măsurilor luate,

iar nu cu privire la notele acordate intimatului.

De altfel,

arată recurentul - pârât, din considerentele hotărârii nu rezultă motivele pe

care se sprijină sentința Instanței de Fond de anulare a hotărârii comisiei

constituite pentru soluționarea contestației reclamantului și a celei de

respingere a intimatului - reclamant în urma evaluării proiectului de

management.

Intimatul - reclamant

a formulat întâmpinare, solicitând menținerea sentinței atacate ca legală și

temeinică.

Examinând

cauza în raport cu toate criticile aduse soluției Instanței de Fond, cu toate

probele administrate în cauză precum și cu dispozițiile legale incidente

pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

cele ale art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că

recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse

în continuare.

Astfel, conform

dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 26/2005 privind managementul instituțiilor

publice de cultură, act normativ intrat în vigoare la 22 iulie 2005 ( la 3 zile

de la publicarea în M. Of. nr. 635 din 19 iulie 2005, conform art. 2 din

ordonanță), acest act normativ reglementează angajarea directorilor în urma

unor concursuri de proiecte de management, iar potrivit prevederilor art. 10

alin. (2) dispozițiile acestei ordonanțe nu se aplică conducătorilor

instituțiilor publice de cultură al căror contract de muncă pentru funcția de

conducere a fost încheiat cu maxim 24 de luni înainte de data intrării ei în

vigoare. Prin alin. (3) al art. 10 din ordonanță s-a reglementat și situația

conducătorilor prevăzută la alin. (2) al art. 10 în sensul că aceștia vor

prezenta ordonatorului principal de credite în subordinea căruia funcționează

instituția publică de cultură pe care o conduc un proiect de management în

vederea încheierii contractului de management prevăzut de prezenta ordonanță,

iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol prevederile alin. (3) se aplică și

celorlalți conducători ai instituției publice de cultură, alții decât cei

prevăzuți la alin. (1).

Ulterior,

art. 10 din O.G. nr. 26/2005 a fost modificat prin Legea nr. 114/2006 pentru

aprobarea O.G. nr. 26/2005 (publicată în M. Of. nr. 413 din 12 mai 2006) în

sensul că alin. (2) și alin. (3) ale art. 10 au următorul cuprins: „Alin (2) - Conducătorii

instituțiilor publice de cultură care, la data intrării în vigoare a legii de

aprobare a prezentei ordonanțe, nu au încheiat contractul de management sunt

obligați ca, în termenul stabilit de ordonatorul principal de credite al

autorității publice în subordinea sau sub autoritatea căreia funcționează

instituția publică de cultură, să depună un proiect de management în vederea

încheierii contractului. Alin (3) - Nerespectarea termenului stabilit pentru

depunerea proiectului de management atrage destituirea de drept din funcție a

respectivului conducător al instituției publice de cultură".

în cauză,

intimatul - reclamant prin Ordinul M.C.C. nr. 399 din 14 august 1997 a fost numit în funcția de director general al M.N.I.T. din Cluj-Napoca.

De la data numirii

și până la data de 1 mai 2005 a încheiat, în mod succesiv, contractul de

management cu M.C.C., în temeiul Ordinului M.C.C. nr. 2129/2001, iar ultimul

contract de management a fost încheiat la data de 1 februarie 2002, pentru o

perioadă de 3 ani, conform art. 3 alin. (1) din Ordinul M.C.C. nr. 2129/2001.

Ulterior, la

data de 21 aprilie 2005 intimatul - reclamant a transmis M.C.C. un nou contract

de management, întrucât cel încheiat anterior expirare la data de 31 decembrie

2004.

Prin urmare, Înalte

Curte constată că Instanța de Fond a reținut în mod corect că anterior datei

intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2005 intimatul - reclamant avea depusă

propunerea de contract de management, neputându-se reține culpa acestuia pentru

neperfectarea contractului și nici legalitatea obligării acestuia de a proceda

în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 26/2005 intrată ulterior în vigoare și

nici a actelor normative cu caracter normativ date în executarea acesteia.

Mai mult, la

data intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2005 intimatul - reclamant deținea

funcția de director general al Muzeului și înaintase la M.C.C. propunerea de contract de management din 21 aprilie 2005.

Totodată, susținerea

recurentului - pârât referitoare la eroarea în care s-ar fi aflat Instanța de Fond,

confundând contractul - cadru cu contractul de management, nu este fondată.

Aceasta

întrucât conform O.G. nr. 9/1996, în vigoare la momentul numirii intimatului - reclamant

în funcția de director general al M.N.I.T. din Cluj-Napoca, era necesar ca ordonatorii

principali de credite să stabilească, pe bază de contract încheiat cu

conducerea fiecărei instituții publice, obligațiile sau programele minimale ce

urmează a fi realizate de către acestea (art. 2 alin. (1)).

Ulterior, odată

cu intrarea în vigoare a Ordinului M.C.C. nr. 2129/2001, s-a prevăzut, în mod

imperativ, la art. 1 alin. (2) și art. 2, faptul că persoanele numite în

funcțiile de directori generali sau, după caz, directori ai instituțiilor

publice, trebuie să încheie un contract cu M.C.C., în calitate de ordonator

principal de credite, anexă la contractul individual de muncă, în care să fie

cuprinse obiectivele și indicatorii culturali și economici care urmează să se

realizeze de către aceștia (art. 2 alin. (2)), (mai explicit, strategia de management);

contractul avea denumirea de contract - cadru.

Prin O.G. nr.

26/2005 s-a instituit obligația ca angajarea directorilor generali sau a

directorilor, după caz, să se facă pe bază de contract de management. Odată cu

noua reglementare, nu mai era necesară încheierea contractului - cadru stipulat

de Ordinul M.C.C. nr. 2129/2001.

La data

intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2005, intimatul - reclamant deținea deja

funcția de director general al M.N.I.T. din Cluj-Napoca și înaintase M.C.C. încă

din data de 21 aprilie 2005 propunerea de contract de management, nefiindu-i

deci aplicabile dispozițiile O.G. nr. 26/2005.

În plus, Înalta

Curte constată și că susținerea recurentului - pârât din cuprinsul motivelor de

recurs, în sensul că Instanța de Fond ar fi modificat notele intimatului - reclamant,

este nefondată, din considerentele și dispozitivul sentinței recurate

nerezultând o astfel de concluzie.

Prin urmare,

constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, iar criticile

aduse acesteia nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a coroborate cu art. 306 alin. (2)

ÎN

Respinge

recursul declarat de pârâtul M.C.C. împotriva sentinței civile nr. 1526 din 21

iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 februarie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-01-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 133/2009
apreciat că ordinul este netemeinic și nelegal, întrucât la 20 august 2004 avea deja încheiat cu Ministerul Culturii și Cultelor un contract de management cu nr. 288/2004, pe funcția de director general pentru o perioadă de 3 ani, care expi
ÎCCJ 2007-06-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3203/2007
ulterior emiterii ordinului. Chiar în motivele de recurs se recunoaște că Legea nr. 114/2006 a explicitat, a folosit o formulare clară față de dispozițiile O.G. nr. 26/2005. În legătură cu capătul de cerere privind eliberarea din funcție a
ÎCCJ 2013-04-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5201/2013
, a susținut că în cauza soluționată irevocabil prin Decizia nr. 642/2010 s-ar fi reținut îndrituirea reclamantului la reintegrarea în funcție pe temeiul contractului individual de muncă. Dimpotrivă, Înalta Curte de Casație și Justiție a fă
ÎCCJ 2009-03-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1627/2009
deopotrivă determinate de rațiuni politice. Astfel, a fost emis ordinul nr. 208 din 21 februarie 2007, de revocare a reclamantului din funcția de manager și încetarea contractului de management înainte de termen. Prin sentința nr. 3 din 12
ÎCCJ 2010-02-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 642/2010
vocabile anterior menționate, pârâtul avea obligația reîncadrării recurentului în funcția anterior deținută cu toate efectele pe care această procedură le presupune, respectiv inclusiv să încheie contractul de management. Deoarece contractu
Sursă