ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2835/2008

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 97/45/2001, la data de 29 noiembrie 2007, dl. P.N. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 1025 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. 24/89/2002, pentru contrarietate în raport cu decizia nr. 828 din 15 septembrie 2003 a Curții de Apel Iași pronunțată în același dosar nr. 24/89/2002 care vizează procedura reorganizării judiciare și falimentului SC H. SA. În motivarea cererii sale, revizuientul a arătat că urmare raporturilor stabilite cu SC H. SA fundamentate pe calitatea sa de titular de brevete pentru 21 de invenții, brevetate anterior anului 1990, prin hotărâri definitive și irevocabile i s-au stabilit drepturile materiale ce i se cuvin cu privire la cinci dintre invenții.

Că, la data de 15 iulie 2002, s-a deschis procedura reorganizării judiciare și falimentului față de debitoarea sa SC H. SA, iar judecătorul sindic desemnat în cauză, prin încheierea din 11 martie 2003 a dispus cu privire la creanța sa, constatată prin hotărâre irevocabilă, în sumă de 2.036.222.000 lei vechi reprezentând drepturi bănești și 3.527,500 lei vechi, reprezentând cheltuieli de judecată, actualizarea sumelor datorate, astfel că prin încheierea judecătorului sindic din 1 aprilie 2004, creanța a fost înscrisă actualizată. Că, încheierea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs, care a fost respins prin decizia nr. 828 din 15 septembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

Potrivit revizuientului, la data deschiderii procedurii reorganizării față de debitoarea sa, era în curs de judecată, după casare, o altă cerere privind acordarea drepturilor bănești ce i se cuvin pentru o invenție în legătură cu care are calitate de coautor, societatea fiind titular de brevet, cerere soluționată irevocabil prin decizia nr. 9027 din 8 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul obligării societății la plata sumei de 15.520.637.328,80 lei drepturi bănești ce i se cuvin în calitate de inventator, calculate până la data de 21 ianuarie 1992. Susține contestatorul că, urmare pronunțării acestei decizii, a solicitat, în cadrul dosarului de faliment al SC H. SA, respectiv, la data de 29 noiembrie 2006, înscrierea pe tabelul creditorilor a noii creanțe și actualizarea sa, invocând în sprijinul cererii sale soluția pronunțată de judecătorul sindic pentru creanța similară stabilită prin sentința Tribunalului Bacău și înscrisă prin încheierea din 1 aprilie 2004. Că, prin sentința civilă nr. 164/ F din 23 mai 2007 judecătorul sindic respinge cererea sa, sentință ce a fost recurată la Curtea de Apel Iași, care prin decizia irevocabilă nr. 1025 din 29 octombrie 2007 respinge recursul.

Concluzionând, revizuientul solicită să se constate că sunt îndeplinite condițiile art. 322 alin. (7) C. proc. civ., deoarece în același dosar nr. 24/89/2002, în care sunt aceleași părți, aceiași instanță Curtea de apel Iași a pronunțat două decizii contrare cu privire la actualizarea după rata inflației a unei creanțe ce constă în plata de către titularul de brevet (SC H. SA) a drepturilor cuvenite inventatorului. II. Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 25 din data de 14 ianuarie 2008, și-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuient, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 323 alin. (2) C. proc. civ., care atribuie competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., instanței mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. În fața Înaltei Curți, revizuientul a depus la data de 22 aprilie 2008, precizări cu privire la motivarea deciziei nr. 1025/2007 a Curții de Apel Iași, iar la data de 25 septembrie 2008, concluzii scrise, arătând, în esență că revizuirea formulată este generată de adoptarea de către instanțele inferioare a unei poziții netemeinice și nelegale în aplicarea prevederilor Codului de procedură civilă și a Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, pronunțându-se hotărâri potrivnice în una și aceiași pricină cu referire la modul de aplicare a art. 69 din Legea nr. 85/2006. III. Asupra admisibilității cererii de revizuire de față Înalta Curte constată următoarele: 1. Norma înscrisă în art. 322 C. proc.

civ., pe care revizuientul și-a întemeiat cererea, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri definitive contradictorii, pronunțate în aceiași pricină, între aceleași părți și având același obiect, hotărârile fiind date în dosare diferite. 2. Deși ultima condiție, pronunțarea hotărârilor potrivnice în dosare diferite, nu este explicită, rezultă implicit, pe cale de interpretare și aceasta deoarece motivul de revizuire reglementat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., sancționează încălcarea autorității de lucru judecat sub aspectul triplei identități impuse de art. 1201 C. civ., cu ocazia soluționării celui de al doilea dosar. 3. Altfel spus, nu există contrarietate de hotărâri pronunțate în cadrul aceluiași dosar, dar în diferitele faze procesuale.

4. În cauza de față, cele două decizii invocate de revizuient ca potrivnice au fost pronunțate de Curtea de Apel Iași, ca instanța de recurs împotriva hotărârilor luate de judecătorul sindic în diferitele faze ale procedurii reorganizării și falimentului debitoarei SC H. SA în cadrul dosarului nr. 24/89/2002, dosar în care revizuientul, creditor al falitei a formulat două declarații de creanță pentru sumele de bani datorate de debitoare.

Or, procedura reorganizării judiciare și a falimentului, reglementată de Legea nr. 64/1995 și apoi de Legea nr. 85/2006 a insolvenței comerciale are un caracter unitar și colectiv (concursual) în sensul că debitorul este supus unei singure proceduri la care participă toți creditorii și, din această perspectivă hotărârile adoptate de judecătorul sindic în aplicarea procedurii, de la momentul deschiderii sale până la închiderea ei, hotărâri supuse cenzurii instanței de recurs, în condițiile legii, sunt pronunțate în cadrul aceluiași dosar. Deși hotărârile luate de judecătorul sindic, rămase invocabile prin nerecurare sau confirmate de instanța de recurs, se bucura de autoritate de lucru judecat, dat fiind specificul procedurii insolvenței, ele rămân hotărârii irevocabile pronunțate în cadrul unui singur dosar.

Fără a intra în analiza susținerilor vizând contrarietatea invocată de revizuient, deoarece neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 nu impune o asemenea verificare, și numai ca un argument în sprijinul dezvoltărilor ce preced, Curtea observă că obiectul hotărârilor adoptate de judecătorul sindic menținute prin deciziile nr. 828/2003 și nr. 1025/2007 pronunțate de Curtea de Apel Iași privesc creanțe diferite declarate la momente diferite față de data deschiderii procedurii, cu alte cuvinte etape diferite în aplicarea procedurii insolvenței debitoarei SC H. SA Vaslui. Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire, ca inadmisibilă, constatând neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., pentru promovarea unei astfel de căi extraordinare de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de P.N., ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2008.