ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 496/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 496/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând, în
condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursurilor de față;
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 6
mai 2008, reclamanții L.M. și L.A. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul
Finanțelor Publice și Municipiul București pentru a fi obligați la plata sumei
160.000 de euro reprezentând daune materiale pentru imobilul cumpărat de
reclamanți în baza Legii nr. 112/1995 și ulterior pierdut în
acțiunea în revendicare formulată împotriva lor
de către un terț.
Prin
sentința civilă nr. 322 din 6 martie 2009 Tribunalul București, secția a IV-a civilă,
a admis cererea reclamanților și a obligat pe pârâți să plătească
reclamanților suma de 100.958 euro reprezentând
despăgubiri materiale pentru
apartamentul situat în București.
Instanța
de fond a precizat că prin decizia civilă nr. 1025/2007 a Tribunalului
București, secția a IV-a civilă, nu a fost stabilită reaua-credință a pârâților
la data dobândirii imobilului, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 50 alin.
(3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009,
a acordat despăgubiri la prețul de piață al imobilului, conform expertizei
efectuată în cauză.
Curtea
de Apel București – secția a IV-a civilă, învestită cu soluționarea apelurilor
declarate de Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București, prin
decizia civilă nr. 65/A din 26 ianuarie 2010 a respins căile de atac pentru
considerentele ce urmează:
La
data formulării acțiunii în justiție Legea nr. 10/2001 prevedea în art. 50 alin.
(3) că Ministerul Finanțelor Publice poate fi obligat la plata prețului
reactualizat pentru imobilul cumpărat în baza Legii nr. 112/1995, cu eludarea
dispozițiilor legale. Această normă specială nu era suficientă pentru a acoperi
prejudiciul total suferit de persoanele care au pierdut dreptul de proprietate
al imobilului în acțiunea în revendicare, astfel că, reclamanții au cerut și
obligarea Municipiului București să răspundă pentru evicțiune, în baza
dreptului comun, art. 1337 C. civ., în scopul de a obține valoarea bunului de
la data evicțiunii (art. 1344 C. civ.). Instanța de fond a avut în vedere
dispozițiile dreptului comun la data pronunțării sentinței,deoarece acestea permiteau
obținerea valorii imobilului, conform dispozițiilor legale în vigoare la data
sesizării instanței. Pe parcursul procesului, Legea nr. 10/2001 a fost
modificată însă, în acest proces, se stabilise deja calitatea procesuală pasivă
a Municipiului București în baza dispozițiilor dreptului comun, iar instanța de
apel consideră că această calitate a existat și continuă să existe în baza
textelor de lege invocate în cererea de chemare în judecată și avute în vedere
de instanța de fond, la data pronunțării hotărârii - cu precizarea că
dispozițiile legii nr. 10/2001 astfel cum au fost modificate nu pot fi aplicate
în mod retroactiv în favoarea unei autorități a statului ( Municipiul
București) cu un scop vădit exonerator de răspundere ( respingerea acțiunii în
raport de Municipiul București pentru lipsa calității procesuale pasive în baza
unei legi adoptate de stat pe parcursul procesului) ci dimpotrivă, având în
vedere dispozițiile legale în vigoare la data sesizării instanței, Municipiul
București trebuie să răspundă pentru evicțiune, alături de Ministerul
Finanțelor Publice, în scopul stabilirii unei garanții solidare pentru îndeplinirea
obligației.
Dispozițiile
legale speciale la care se referă Municipiul București în motivele de apel nu
sunt aplicabile în cauză, deoarece obligația sa de plată a fost stabilită în
baza dreptului comun.
Ministerul
Finanțelor Publice a declarat apel susținând, de asemenea, că nu are calitate
procesuală pentru plata despăgubirilor și că Municipiul București trebuie să le
achite potrivit dispozițiilor dreptului comun.
Orice
controversă legală sau interpretare referitoare la calitatea procesuală a persoanei
care trebuie să plătească restituirea prețului de piață al imobilelor privind
contractele de vânzare - cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.
112/1995 și care au fost desființate prin hotărâri judecătorești irevocabile a
fost înlăturată de dispozițiile Legii nr. 1/2009 care a modificat Legea nr. 10/2001.
Conform
art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată
restituirea prețului de piață se face de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Ministerul
menționat s-a apărat susținând că trebuie să plătească numai dacă actele de
vânzare - cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 au fost desființate
prin hotărâri judecătorești irevocabile - dar apărarea sa este în afara
spiritului dispozițiilor legale, deoarece legiuitorul a avut în vedere
„contractele de vânzare - cumpărare
Încheiate
cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995” care nu pot fi desființate, ci
numai lipsite de efecte, în acțiunea în revendicare a unui terț, ceea ce
reprezintă o desființare implicită, adică pierderea titlului de proprietate
asupra imobilului. În art. 50 alin. (2
1
) din Legea nr. 10/2001
legiuitorul a avut în vedere chiar lipsirea de efecte a unor acte legal
încheiate, aspect similar în prezenta speță.
Legea
nr. 1/2009 este imediat aplicabilă în acest proces, chiar dacă a intrat în
vigoare pe parcursul procesul ui, deoarece ea a precizat și impus obligații în sarcina
autorităților statului ( Ministerul Finanțelor Publice ) și în favoarea
persoanelor prejudiciate, aplicarea în acest caz neputând fi apreciată ca un
exces de putere sau lipsă a egalității armelor.
Împotriva
deciziei au declarat recurs pârâții.
Ministerul
Finanțelor Publice, prin motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ., critică decizia sub aspectul greșitei rețineri a
calității sale procesuale pasive, deoarece reclamanții și-au întemeiat acțiunea
pe dispozițiile art. 1337 C. civ. privind evicțiunea, așa încât obligația de
restituirea a imobilului revine vânzătorului, Municipiul București. Lipsa
calității procesuale pasive rezultă și din dispozițiile art. 50 din Legea nr. 10/2001,
ce conferă calitate procesuală recurentului doar în situația în care se
constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare printr-o
hotărâre judecătorească. În cauză, reclamanții au pierdut bunul în urma unei
acțiuni în revendicare prin compensarea titlurilor de proprietate.
Municipiul
București, prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., invocă lipsa calității sale procesuale pasive față de dispozițiile art. 50
alin. (3) din Legea nr. 10/2001, ce instituie obligația restituirii prețului
bunului în sarcina Ministerului Finanțelor Publice.
Intimații-reclamanți,
prin întâmpinarea formulată în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ.,
solicită respingerea recursurilor.
Înalta
Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor
administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză reține cele ce
urmează:
Reclamanții
și-au întemeiat acțiunea atât pe dispozițiile de drept comun, art. 1337 C. civ.
referitoare la evicțiune, cât și pe dispozițiile art. 51 din Legea nr. 10/2001,
așa încât susținerea recurentului Ministerul Finanțelor Publice referitoare la
calitatea procesuală pasivă exclusivă a Municipiului București, dat fiind
temeiul de drept comun al acțiunii, este vădit nefondată.
În
cauza de față, calitate procesuală pasivă are doar Ministerul Finanțelor Publice,
față de dispozițiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu referire la art.
20 alin. (2
1
) din aceeași lege pentru argumentele ce succed.
Conform
dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor
imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, Ministerul
Finanțelor Publice este indicat a fi persoana obligată la plata prețului de
piață atunci când un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu respectarea prevederilor
Legii nr. 112/1995 a fost desființat prin hotărâre judecătorească definitivă și
irevocabilă.
La
art. 20 alin. (2
1
) din același act normativ, legiuitorul a asimilat noțiunii
de contract desființat și situația în care bunul a fost pierdut în cadrul unei
acțiuni în revendicare prin compararea titlurilor.
Reclamanții
au pierdut bunul în temeiul deciziei nr. 1025 din 20 septembrie 2007 a Tribunalului
București – secția a IV-a civilă, irevocabilă prin decizia civilă nr. 175/2008
a Curții de Apel București, hotărâre judecătorească prin care a fost preferat
titlul de proprietate al reclamantei K.K. asupra apartamentului situat în
București.
Așadar,
față de prevederile legii speciale, prevalența dispozițiilor de drept comun,
Municipiul București nu are calitate procesuală pasivă.
Înalta
Curte, pentru cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2)
și (3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul
declarat de pârâtul Municipiul București, va modifica decizia în arte, în
sensul că apelul acestui pârât va fi admis, iar sentința schimbată în parte în
sensul respingerii acțiunii față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva
unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Celelalte dispoziții ale
deciziei și sentinței vor fi menținute,.
Pentru
aceleași considerente, recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice va fi
respins ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de pârâtul de Municipiul București împotriva deciziei civile nr. 65/A
din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel
București - secția
a IV-a civilă.
Modifică în parte
decizia în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Municipiul București
împotriva sentinței civile nr. 322 din 6 martie 2009 a Tribunalului București –
secția a IV-a civilă.
Schimbă în parte
sentința în sensul că respinge acțiunea față de acest pârât, ca fiind introdusă
împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte
dispoziții ale deciziei și sentinței.
Respinge ca nefondat
recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția
Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 ianuarie 2011.