ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3203/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

București, reclamantul I.P. a chemat în judecată Ministerul Culturii și

Cultelor pentru anularea Ordinului nr. 2121 din 17 martie 2006 emis de

Ministrul Culturii și Cultelor privind aprobarea Regulamentului de organizare

și funcționare a Comisiei de evaluare a proiectelor de management, anularea

Ordinului nr. 295 din 19 aprilie 2006 a Ministrului Culturii și Cultelor prin

care a fost eliberat din funcția de director general al Muzeului Național de

Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, reintegrarea lui în funcția deținută

anterior, obligarea la plata indemnizației de director general ce i se cuvenea

de la data eliberării din funcție până la data reintegrării sale, obligarea la

plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 284 din 25

ianuarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat Ordinele nr. 2121 din 17

martie 2006 și nr. 295 din 19 aprilie 2006 emise de Ministrul Culturii și

Cultelor, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior de

director general al Muzeului Național de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca,

a obligat la plata indemnizației de director-general ce i se cuvenea de la data

eliberării din funcție până la data reîncadrării.

Pentru motivarea hotărârii s-a reținut că

prin Ordinul nr. 2121 din 17 martie 2066 emis de Ministrul Culturii și Cultelor

a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare al comisiei de

evaluare a proiectelor de management ale conducătorii instituțiilor publice de

cultură din subordinea Ministerului Culturii și Cultelor.

Potrivit acestui Regulament, la 29 martie

2006, Comisia a procedat la evaluarea proiectelor și la examinarea orală printr-un         interviu,

rezultatele obținute fiind consemnate într-un proces verbal.

Reclamantul a atacat acest ordin pentru

că la momentul emiterii lui nu exista temei legal, pentru că modificarea art. 10

alin. (2) din O.G. nr. 26/2006, prin Legea nr. 114/2006 s-a făcut la 15 mai

2006, când legea a intrat în vigoare.

În drept ordinul emis este întemeiat pe

dispozițiile O.G. nr. 26/2006, modificată, care nu distinge cu privire la

directorii și directorii generali angajați în funcție la data intrării în

vigoare ci reglementează procedura organizării concursului pentru funcția de

director sau director general rămasă vacantă, astfel că ordinul emis nu poate

adăuga la lege și nu poate ordona asupra unei proceduri de evaluare ce la

momentul emiterii Regulamentului nu era impusă prin lege, pentru că Legea nr. 114/2006

a intrat în vigoare numai la 15 mai 2006.

S-a considerat că ordinul a fost emis cu

încălcarea legii, fiind nelegal prin raportare la momentul dispunerii măsurii,

acesta fiind emis fără a se fi respectat limitele legii și normele juridice care

le ordonă.

Nelegalitatea acestui ordin se răsfrânge

și asupra celuilalt ordin emis de Ministerul Culturii și Cultelor nr. 295 din

19 aprilie 2006, pentru că eliberarea din funcție a reclamantului fiind efectul

emiterii Ordinului nr. 2121 din 17 martie 2006.

S-a apreciat că se impune și reintegrarea

reclamantului în funcția deținută anterior și plata indemnizației pe perioada cuprinsă

între data eliberării din funcție și până la data reintegrării.

Capătul de cerere privind acordarea

cheltuielilor de judecată a fost respins pentru că este nedovedit.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs Ministerul Culturii și Cultelor considerând că hotărârea este nelegală

și netemeinică.

Se arată în motivele de recurs că ordinul

Ministrului Culturii și Cultelor nr. 212 din 17 martie 2006 a fost emis în conformitate cu prevederile O.G. nr. 26/2005 privind managementul instituțiilor

publice de cultură, aprobată cu completări și modificări prin Legea nr. 114/2006,

act care nu a fost atacat în contenciosul administrativ și care produce efecte

juridice în sfera instituțiilor publice de cultură, iar acest ordin, ca act

administrativ de rang inferior, este prezumat ca fiind legal.

Prin dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4)

din O.G. nr. 26/2006 s-a stabilit obligativitatea prezentării unui proiect de

management și pentru ceilalți conducători ai instituțiilor publice, alții decât

cei prevăzuți în art.1 alin.1, adică și celor aflați în funcție, așa cum este

și cazul reclamantului, astfel că nu se poate spune că ordinul emis ar adăuga

la lege.

S-a solicitat să fie îndepărtate și

susținerile cu privire la nelegalitatea ordinului pe motiv de nepublicare în

Monitorul Oficial, deoarece art. 28 alin. (1), din H.G. nr. 50/2005 stabilește

că numai ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte, cu caracter normativ,

ale ministerelor și ale altor organe ale administrației publice locale se

publică în Monitorul Oficial, ori, în speță, ordinul are caracter individual.

Se consideră că instanța de fond, în mod

eronat, a interpretat dispozițiile O.G. nr. 26/2005 în sensul că acestea se

aplică numai în cazul angajării directorilor generali și directorilor

instituțiilor publice de cultură, fără a fi aplicabile și celor care dețineau

funcția de conducători ai instituțiilor publice de cultură, la data intrării în

vigoare a acestui act normativ pentru că în art. 10 alin. (3) din O.G. nr. 26/2005

se prevede că, în termen de 6 luni calendaristice de la intrarea în vigoare a

ordonanței, conducătorii instituțiilor publice de cultură în funcție vor

prezenta un proiect de management.

La emiterea acestui ordin nr. 2121/2006,

Ministerul Culturii și Cultelor a respectat dispozițiile O.G. nr. 26/2005 în

forma în care aceasta era în vigoare și nu în forma modificată de Legea nr. 114/2006,

iar ordinul de eliberare din funcție a fost emis, pentru că reclamantul nu a

obținut un rezultat favorabil la evaluarea proiectului de management și a fost respinsă

contestația.

Intimatul-reclamant a formulat Concluzii

scrise și a solicitat respingerea recursului, depunând la dosar copia sentinței

civile nr. 1526 din 21 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și decizia nr. 1025 din 16

februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal.

Din analiza probelor administrate în

cauză, a motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în

cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele

considerente:

Reclamantul a deținut funcția de director

general al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca

începând cu 14 august 1997, iar până la 1 ianuarie 2005 a încheiat succesiv contracte de management, în temeiul Ordinului nr. 2129/2001 emis de

Ministerul Culturii și Cultelor care aproba metodologia pentru încheierea

contractului de management.

Ordonanța Guvernului nr. 26/2006 privind

managementul instituțiilor publice de cultură a intrat în vigoare la 22 iulie

2005, iar potrivit art. 10 alin. (2), prevederile acesteia nu se aplică

conducătorilor instituțiilor publice de cultură al căror contract de muncă

pentru funcția de conducere a fost încheiat cu maximum 24 de luni înainte de

data intrării în vigoare a ordonanței, iar art. 1 stabilește că angajarea

directorilor generali sau a directorilor din cadrul instituțiilor publice de

cultură se face în urma unor concursuri de proiecte de management, pe bază de

concurs de proiecte de management, prin contract de management.

La data de 17 martie 2006, Ministerul

Culturii și Cultelor, prin Ordinul nr. 2121, aprobă Regulamentul de organizare

și funcționare a Comisie de evaluare a proiectelor de management prezentate de

conducătorii instituțiilor publice de cultură aflate în subordinea Ministerului

Culturii și Cutelor, ordinul fiind emis în baza O.G. nr. 26/2005, care, așa cum

am arătat nu făcea referire expresă la directorii sau directorii generali

aflați în funcție la momentul intrării în vigoare a acesteia.

Că este așa o dovedește faptul că prin

modificările aduse O.G. nr. 26/2005 prin Legea de aprobare nr. 114/2006, lege

care a intrat în vigoare la 15 mai 2006, s-a stabilit că art. 10 alin. (2) din

O.G. nr. 26/2006 să aibă un alt conținut în sensul că cei care la data intrării

în vigoare a legii de aprobare a ordonanței nu au încheiat încă contract de

management sunt obligați să depună proiectul de management în vederea

încheierii contractului.

Prin urmare, soluția instanței de fond de

anulare a Ordinului nr. 2121/2006 este legală și temeinică pentru că acesta

urma să se aplice și directorilor în funcție, chiar dacă modificările O.G. nr. 26/2005

au intrat în vigoare ulterior emiterii ordinului.

Chiar în motivele de recurs se recunoaște

că Legea nr. 114/2006 a explicitat, a folosit o formulare clară față de

dispozițiile O.G. nr. 26/2005.

În legătură cu capătul de cerere privind

eliberarea din funcție a directorului general al Muzeului de Istorie al

Transilvaniei din Cluj - Napoca și cele subsecvente, soluția instanței de fond

este legală și temeinică.

Din probele administrate rezultă că în

luna aprilie 2005, pentru că îi expirase contractul de management încheiat

anterior, reclamantul-intimat a transmis Ministerului Culturii și Cultelor un

nou contract de management, deci anterior intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2005,

dar la care nu a primit nici un răspuns.

De altfel, la dosarul cauzei a fost

depusă copia sentinței nr. 1526 din 21 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, prin care a fost anulată

hotărârea comisiei constituită prin Ordinul nr. 2165 din 6 aprilie 2004 al

Ministrului Culturii și Cultelor prin care a fost respinsă contestația

reclamantului și hotărârea comisiei constituită la nivelul Ministerului

Culturii și Cultelor prin care reclamantul a fost declarat respins în urma evaluării

proiectului de management, sentință care a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1025

din 16 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal.

În această decizie se arată că

intimatul-reclamant avea depusă propunerea de contract de management anterior

intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2005, neputându-se reține culpa acestuia

pentru neperfectarea contractului și nici legalitatea obligării acestuia de a

proceda în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 26/2005 intrată în vigoare

ulterior și nici a actelor date în executarea acesteia.

Având în vedere că sentința nr. 1526 din

21 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a intrat în puterea lucrului judecat, trebuie să se

țină seama de dispozițiile acestei hotărâri judecătorești.

Se poate observa că deși reclamantul a

contestat hotărârea comisiei prin care i-a fost respinsă contestația și prin

care i-a fost respinsă evaluarea proiectului de management, totuși a fost emis

ordinul de eliberare din funcție.

În condițiile în care actele care au stat

la baza evaluării proiectului de management au fost anulate, prin hotărâre

judecătorească irevocabilă nu poate fi menținut ordinul de eliberare din

funcție a reclamantului-intimat.

Apreciind că soluția instanței de fond

este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins

recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Culturii și Cultelor, împotriva sentinței civile nr. 284 din 25 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22

iunie 2007.