ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3203/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel București, reclamantul I.P. a chemat în judecată Ministerul Culturii și Cultelor pentru anularea Ordinului nr. 2121 din 17 martie 2006 emis de Ministrul Culturii și Cultelor privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei de evaluare a proiectelor de management, anularea Ordinului nr. 295 din 19 aprilie 2006 a Ministrului Culturii și Cultelor prin care a fost eliberat din funcția de director general al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, reintegrarea lui în funcția deținută anterior, obligarea la plata indemnizației de director general ce i se cuvenea de la data eliberării din funcție până la data reintegrării sale, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 284 din 25 ianuarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat Ordinele nr. 2121 din 17 martie 2006 și nr. 295 din 19 aprilie 2006 emise de Ministrul Culturii și Cultelor, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior de director general al Muzeului Național de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca, a obligat la plata indemnizației de director-general ce i se cuvenea de la data eliberării din funcție până la data reîncadrării. Pentru motivarea hotărârii s-a reținut că prin Ordinul nr. 2121 din 17 martie 2066 emis de Ministrul Culturii și Cultelor a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare al comisiei de evaluare a proiectelor de management ale conducătorii instituțiilor publice de cultură din subordinea Ministerului Culturii și Cultelor.

Potrivit acestui Regulament, la 29 martie 2006, Comisia a procedat la evaluarea proiectelor și la examinarea orală printr-un interviu, rezultatele obținute fiind consemnate într-un proces verbal. Reclamantul a atacat acest ordin pentru că la momentul emiterii lui nu exista temei legal, pentru că modificarea art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 26/2006, prin Legea nr. 114/2006 s-a făcut la 15 mai 2006, când legea a intrat în vigoare. În drept ordinul emis este întemeiat pe dispozițiile O.G.

nr. 26/2006, modificată, care nu distinge cu privire la directorii și directorii generali angajați în funcție la data intrării în vigoare ci reglementează procedura organizării concursului pentru funcția de director sau director general rămasă vacantă, astfel că ordinul emis nu poate adăuga la lege și nu poate ordona asupra unei proceduri de evaluare ce la momentul emiterii Regulamentului nu era impusă prin lege, pentru că Legea nr. 114/2006 a intrat în vigoare numai la 15 mai 2006. S-a considerat că ordinul a fost emis cu încălcarea legii, fiind nelegal prin raportare la momentul dispunerii măsurii, acesta fiind emis fără a se fi respectat limitele legii și normele juridice care le ordonă.

Nelegalitatea acestui ordin se răsfrânge și asupra celuilalt ordin emis de Ministerul Culturii și Cultelor nr. 295 din 19 aprilie 2006, pentru că eliberarea din funcție a reclamantului fiind efectul emiterii Ordinului nr. 2121 din 17 martie 2006. S-a apreciat că se impune și reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și plata indemnizației pe perioada cuprinsă între data eliberării din funcție și până la data reintegrării. Capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respins pentru că este nedovedit. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Culturii și Cultelor considerând că hotărârea este nelegală și netemeinică. Se arată în motivele de recurs că ordinul Ministrului Culturii și Cultelor nr. 212 din 17 martie 2006 a fost emis în conformitate cu prevederile O.G.

nr. 26/2005 privind managementul instituțiilor publice de cultură, aprobată cu completări și modificări prin Legea nr. 114/2006, act care nu a fost atacat în contenciosul administrativ și care produce efecte juridice în sfera instituțiilor publice de cultură, iar acest ordin, ca act administrativ de rang inferior, este prezumat ca fiind legal. Prin dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din O.G. nr. 26/2006 s-a stabilit obligativitatea prezentării unui proiect de management și pentru ceilalți conducători ai instituțiilor publice, alții decât cei prevăzuți în art.1 alin.1, adică și celor aflați în funcție, așa cum este și cazul reclamantului, astfel că nu se poate spune că ordinul emis ar adăuga la lege.

S-a solicitat să fie îndepărtate și susținerile cu privire la nelegalitatea ordinului pe motiv de nepublicare în Monitorul Oficial, deoarece art. 28 alin. (1), din H.G. nr. 50/2005 stabilește că numai ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte, cu caracter normativ, ale ministerelor și ale altor organe ale administrației publice locale se publică în Monitorul Oficial, ori, în speță, ordinul are caracter individual. Se consideră că instanța de fond, în mod eronat, a interpretat dispozițiile O.G. nr. 26/2005 în sensul că acestea se aplică numai în cazul angajării directorilor generali și directorilor instituțiilor publice de cultură, fără a fi aplicabile și celor care dețineau funcția de conducători ai instituțiilor publice de cultură, la data intrării în vigoare a acestui act normativ pentru că în art. 10 alin. (3) din O.G.

nr. 26/2005 se prevede că, în termen de 6 luni calendaristice de la intrarea în vigoare a ordonanței, conducătorii instituțiilor publice de cultură în funcție vor prezenta un proiect de management. La emiterea acestui ordin nr. 2121/2006, Ministerul Culturii și Cultelor a respectat dispozițiile O.G. nr. 26/2005 în forma în care aceasta era în vigoare și nu în forma modificată de Legea nr. 114/2006, iar ordinul de eliberare din funcție a fost emis, pentru că reclamantul nu a obținut un rezultat favorabil la evaluarea proiectului de management și a fost respinsă contestația. Intimatul-reclamant a formulat Concluzii scrise și a solicitat respingerea recursului, depunând la dosar copia sentinței civile nr. 1526 din 21 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și decizia nr. 1025 din 16 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Din analiza probelor administrate în cauză, a motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamantul a deținut funcția de director general al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca începând cu 14 august 1997, iar până la 1 ianuarie 2005 a încheiat succesiv contracte de management, în temeiul Ordinului nr. 2129/2001 emis de Ministerul Culturii și Cultelor care aproba metodologia pentru încheierea contractului de management.

Ordonanța Guvernului nr. 26/2006 privind managementul instituțiilor publice de cultură a intrat în vigoare la 22 iulie 2005, iar potrivit art. 10 alin. (2), prevederile acesteia nu se aplică conducătorilor instituțiilor publice de cultură al căror contract de muncă pentru funcția de conducere a fost încheiat cu maximum 24 de luni înainte de data intrării în vigoare a ordonanței, iar art. 1 stabilește că angajarea directorilor generali sau a directorilor din cadrul instituțiilor publice de cultură se face în urma unor concursuri de proiecte de management, pe bază de concurs de proiecte de management, prin contract de management. La data de 17 martie 2006, Ministerul Culturii și Cultelor, prin Ordinul nr. 2121, aprobă Regulamentul de organizare și funcționare a Comisie de evaluare a proiectelor de management prezentate de conducătorii instituțiilor publice de cultură aflate în subordinea Ministerului Culturii și Cutelor, ordinul fiind emis în baza O.G.

nr. 26/2005, care, așa cum am arătat nu făcea referire expresă la directorii sau directorii generali aflați în funcție la momentul intrării în vigoare a acesteia. Că este așa o dovedește faptul că prin modificările aduse O.G. nr. 26/2005 prin Legea de aprobare nr. 114/2006, lege care a intrat în vigoare la 15 mai 2006, s-a stabilit că art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 26/2006 să aibă un alt conținut în sensul că cei care la data intrării în vigoare a legii de aprobare a ordonanței nu au încheiat încă contract de management sunt obligați să depună proiectul de management în vederea încheierii contractului. Prin urmare, soluția instanței de fond de anulare a Ordinului nr. 2121/2006 este legală și temeinică pentru că acesta urma să se aplice și directorilor în funcție, chiar dacă modificările O.G.

nr. 26/2005 au intrat în vigoare ulterior emiterii ordinului. Chiar în motivele de recurs se recunoaște că Legea nr. 114/2006 a explicitat, a folosit o formulare clară față de dispozițiile O.G. nr. 26/2005. În legătură cu capătul de cerere privind eliberarea din funcție a directorului general al Muzeului de Istorie al Transilvaniei din Cluj - Napoca și cele subsecvente, soluția instanței de fond este legală și temeinică. Din probele administrate rezultă că în luna aprilie 2005, pentru că îi expirase contractul de management încheiat anterior, reclamantul-intimat a transmis Ministerului Culturii și Cultelor un nou contract de management, deci anterior intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2005, dar la care nu a primit nici un răspuns.

De altfel, la dosarul cauzei a fost depusă copia sentinței nr. 1526 din 21 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, prin care a fost anulată hotărârea comisiei constituită prin Ordinul nr. 2165 din 6 aprilie 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor prin care a fost respinsă contestația reclamantului și hotărârea comisiei constituită la nivelul Ministerului Culturii și Cultelor prin care reclamantul a fost declarat respins în urma evaluării proiectului de management, sentință care a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1025 din 16 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. În această decizie se arată că intimatul-reclamant avea depusă propunerea de contract de management anterior intrării în vigoare a O.G.

nr. 26/2005, neputându-se reține culpa acestuia pentru neperfectarea contractului și nici legalitatea obligării acestuia de a proceda în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 26/2005 intrată în vigoare ulterior și nici a actelor date în executarea acesteia. Având în vedere că sentința nr. 1526 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a intrat în puterea lucrului judecat, trebuie să se țină seama de dispozițiile acestei hotărâri judecătorești. Se poate observa că deși reclamantul a contestat hotărârea comisiei prin care i-a fost respinsă contestația și prin care i-a fost respinsă evaluarea proiectului de management, totuși a fost emis ordinul de eliberare din funcție.

În condițiile în care actele care au stat la baza evaluării proiectului de management au fost anulate, prin hotărâre judecătorească irevocabilă nu poate fi menținut ordinul de eliberare din funcție a reclamantului-intimat. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Culturii și Cultelor, împotriva sentinței civile nr. 284 din 25 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 iunie 2007.