ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2656/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 26 iulie 2007, reclamantul

G.C. a chemat în judecată Ministerul Culturii și Cultelor solicitând reintegrarea

sa în funcție ca urmare a anulării Ordinului Ministrului Culturii din 23

februarie 2001 și plata unei sume bănești reprezentând beneficiul nerealizat ca

urmare a neexecutării sentinței civile nr. 243 din 27 iunie 2001.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că deși Ordinul nr. 183/2001 prin care a fost eliberat din

funcția de consilier teritorial șef al Inspectoratului pentru Cultură al județului

Sălaj a fost anulat definitiv și irevocabil prin sentința nr. 243 din 27 iunie 2001

a Curții de Apel Cluj, cu toate acestea pârâtul a refuzat constant să-l repună în

funcție.

Pentru aceasta consideră

că este îndreptățit să solicite beneficiul nerealizat care în opinia sa nu este

altceva decât prejudiciul suferit pentru neexecutarea sentinței nr. 243/2001 - materializat

în daune cominatorii de câte 50 RON pe zi întârziere pe perioada 7 iunie 2001 -

13 septembrie 2007 și daune morale de 20.000 RON.

Prin Notele scrise depuse

la dosar reclamantul și-a precizat cererile în sensul obligării pârâtului să emită

un ordin de reintegrare pe postul deținut anterior și să-i recunoască integral vechimea

neîntreruptă în funcția de conducere. În subsidiar a solicitat plata de daune cominatorii,

daune morale și cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă

Ministerul Culturii și Cultelor a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale

de soluționare a cauzei; inadmisibilitatea în raport de obiectul pricinii; prescripția

dreptului la acțiune; prematuritatea acțiunii; lipsa calității procesuale active

și pasive și abuzul de drept.

Prin sentința civilă

nr. 540 din 1 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ,

a respins excepția autorității de lucru judecat, a prescripției dreptului la acțiune,

prematurității și exercitării abuzive a drepturilor procesuale; a admis în parte

acțiunea și a obligat pârâtul să pună în executare obligația ce rezultă din titlu

executor - sentința civilă nr. 243/2007; a obligat pârâtul la despăgubiri pentru

întârziere conform art. 24 alin. (2) Legea nr. 554/2004 pentru perioada 10 aprilie

2002 - 13 septembrie 2007 în cuantum de 50 RON pe zi, 10.000 RON daune morale și

862,3 RON cheltuieli de judecată.

S-a reținut pentru aceasta

că anularea ordinului de eliberare din funcție - presupune reintegrarea reclamantului

în funcție cu plata corespunzătoare a tuturor drepturilor de care a fost lipsit.

S-a mai reținut că prin neexecutarea titlului - pârâtul datorează despăgubiri de

întârziere conform art. 24 din Legea nr. 554/2004 ca și daunele morale justificate

de imposibilitatea exercitării dreptului de a ocupa un post corespunzător.

Împotriva acestei sentințe

prin încheierea din 18 octombrie 2007 a declarat recurs Ministerul Culturii și Cultelor.

În esență recurentul a

susținut greșita respingerea celor opt excepții invocate precum și analizarea cererii

reclamantului prin prisma răspunderii civile delictuale deși temeiul de drept s-a

reținut a fi dispozițiile Legii nr. 554/2004.

S-a mai susținut că în

mod greșit instanța fondului nu a ținut cont de faptul că prin sentința civilă

nr. 243/2001 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - s-a admis cererea reclamantului

astfel cum a fost formulată - în sensul anulării Ordinului din 23 februarie 2001

de eliberare din funcție, fără a se cere expres și reintegrarea, aceasta fiind solicitată

abia în 2003, când acest lucru era deja imposibil de realizat ca urmare a desființării

postului prin comasarea Inspectoratelor pentru Cultură Județene, devenite Direcții,

cu Oficiile județene pentru patrimoniu cultural și național - H.G. nr. 286/2001.

Tot greșit, în opinia

reclamantului nu s-au avut în vedere despăgubirile materiale și morale solicitate

de reclamant și acordate prin hotărâre definitivă și irevocabilă și executate prin

Ordin al Ministerului Culturii și Cultelor, situație în care nu mai era posibilă

formularea unei noi cereri cu același obiect.

În fine, cu atât mai puțin

se puteau acorda daune cominatorii întemeiate pe dispozițiile art. 24 Legea nr.

554/2004, fiind evidentă imposibilitatea obiectivă de executare a cererii de reintegrare.

Recursul este fondat.

Prin sentința civilă

nr. 243 din 27 iunie 2001 pronunțată de Curtea de Curtea de Apel Cluj devenită irevocabilă

prin respingerea recursului declarat de Ministerul Culturii și Cultelor - decizia

civilă nr. 1384 din 10 aprilie 2002 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ, a fost admisă acțiunea lui G.C. și anulat Ordinul Ministerului

Culturii și Cultelor din 23 februarie 2001 de eliberare din funcție de consilier

șef teritorial al Inspectoratului pentru Cultură a Județului Sălaj. De reținut prin

acțiune nu s-a solicitat și reintegrarea în funcție - cerere formulată de reclamantul

intimat abia în martie 2003 când s-a solicitat punerea în executare a sentinței

civile nr. 243/2007.

De altfel o asemenea reintegrare

nu mai putea fi făcută încă din 2001 când prin efectul Hotărârii Guvernului nr.

286 funcția deținută de reclamant a dispărut ca urmare a comasării Inspectoratelor

pentru Cultură și Culte Județene reorganizate ca și Direcții județene pentru Cultură,

Culte și Patrimoniu Cultural Național, cu oficiile județene pentru patrimoniul cultural

național.

Potrivit dispozițiilor

art. 3 al Hotărârii Guvernului nr. 286/2001 personalul autorităților comasate era

considerat transferat la noua „structură” până la ocuparea postului prin concurs.

Astfel fiind greșit s-a

reținut în sarcina Ministerului Culturii și Cultelor refuzul de a pune în executare

titlu executoriu - sentința civilă nr. 243/2001 și de a dispune reintegrarea reclamantului

pe funcția deținută, în condițiile în care s-a dovedit că urmare a anulării ordinului

de eliberare din funcție nu mai era posibilă reintegrarea în funcția de conducere

avută decât în condițiile Hotărârii Guvernului nr. 286/2001 și cu atât mai mult

cu cât reclamantul însuși nu a solicitat punerea în executare decât abia în 2003

și respectiv 2004, după cum afirmă personal prin cererea de chemare în judecată.

Nefiind deci dovedită

culpa autorității pârâte - prin refuzul executării sentinței civile nr. 243/2001

- în mod greșit s-au apreciat ca fiind aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea

nr. 554/2004 și stabilite daune cominatorii pe zi de întârziere.

În ce privește daunele

morale și materiale de reținut că ele au fost solicitate și acordate prin hotărâre

definitivă și irevocabilă - sentința civilă nr. 309 din 11 mai 2005 a Curții de

Apel Cluj executat prin Ordinul Ministerului Culturii și Cultelor nr. 2136 din

21 martie 2006, situație în care reiterarea lor nu mai era posibilă - și cu atât

mai puțin legala acordare a lor.

În raport cu aceste considerente

și având în vedere dispozițiile art. 213 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Culturii și Cultelor împotriva sentinței civile nr. 540/2007 din 1

noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Casează hotărârea atacată

și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2008.