ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2656/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 26 iulie 2007, reclamantul G.C. a chemat în judecată Ministerul Culturii și Cultelor solicitând reintegrarea sa în funcție ca urmare a anulării Ordinului Ministrului Culturii din 23 februarie 2001 și plata unei sume bănești reprezentând beneficiul nerealizat ca urmare a neexecutării sentinței civile nr. 243 din 27 iunie 2001. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că deși Ordinul nr. 183/2001 prin care a fost eliberat din funcția de consilier teritorial șef al Inspectoratului pentru Cultură al județului Sălaj a fost anulat definitiv și irevocabil prin sentința nr. 243 din 27 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj, cu toate acestea pârâtul a refuzat constant să-l repună în funcție.

Pentru aceasta consideră că este îndreptățit să solicite beneficiul nerealizat care în opinia sa nu este altceva decât prejudiciul suferit pentru neexecutarea sentinței nr. 243/2001 - materializat în daune cominatorii de câte 50 RON pe zi întârziere pe perioada 7 iunie 2001 - 13 septembrie 2007 și daune morale de 20.000 RON. Prin Notele scrise depuse la dosar reclamantul și-a precizat cererile în sensul obligării pârâtului să emită un ordin de reintegrare pe postul deținut anterior și să-i recunoască integral vechimea neîntreruptă în funcția de conducere. În subsidiar a solicitat plata de daune cominatorii, daune morale și cheltuieli de judecată. Prin întâmpinarea depusă Ministerul Culturii și Cultelor a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale de soluționare a cauzei; inadmisibilitatea în raport de obiectul pricinii; prescripția dreptului la acțiune; prematuritatea acțiunii; lipsa calității procesuale active și pasive și abuzul de drept.

Prin sentința civilă nr. 540 din 1 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ, a respins excepția autorității de lucru judecat, a prescripției dreptului la acțiune, prematurității și exercitării abuzive a drepturilor procesuale; a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să pună în executare obligația ce rezultă din titlu executor - sentința civilă nr. 243/2007; a obligat pârâtul la despăgubiri pentru întârziere conform art. 24 alin. (2) Legea nr. 554/2004 pentru perioada 10 aprilie 2002 - 13 septembrie 2007 în cuantum de 50 RON pe zi, 10.000 RON daune morale și 862,3 RON cheltuieli de judecată. S-a reținut pentru aceasta că anularea ordinului de eliberare din funcție - presupune reintegrarea reclamantului în funcție cu plata corespunzătoare a tuturor drepturilor de care a fost lipsit.

S-a mai reținut că prin neexecutarea titlului - pârâtul datorează despăgubiri de întârziere conform art. 24 din Legea nr. 554/2004 ca și daunele morale justificate de imposibilitatea exercitării dreptului de a ocupa un post corespunzător. Împotriva acestei sentințe prin încheierea din 18 octombrie 2007 a declarat recurs Ministerul Culturii și Cultelor. În esență recurentul a susținut greșita respingerea celor opt excepții invocate precum și analizarea cererii reclamantului prin prisma răspunderii civile delictuale deși temeiul de drept s-a reținut a fi dispozițiile Legii nr. 554/2004.

S-a mai susținut că în mod greșit instanța fondului nu a ținut cont de faptul că prin sentința civilă nr. 243/2001 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - s-a admis cererea reclamantului astfel cum a fost formulată - în sensul anulării Ordinului din 23 februarie 2001 de eliberare din funcție, fără a se cere expres și reintegrarea, aceasta fiind solicitată abia în 2003, când acest lucru era deja imposibil de realizat ca urmare a desființării postului prin comasarea Inspectoratelor pentru Cultură Județene, devenite Direcții, cu Oficiile județene pentru patrimoniu cultural și național - H.G. nr. 286/2001. Tot greșit, în opinia reclamantului nu s-au avut în vedere despăgubirile materiale și morale solicitate de reclamant și acordate prin hotărâre definitivă și irevocabilă și executate prin Ordin al Ministerului Culturii și Cultelor, situație în care nu mai era posibilă formularea unei noi cereri cu același obiect.

În fine, cu atât mai puțin se puteau acorda daune cominatorii întemeiate pe dispozițiile art. 24 Legea nr. 554/2004, fiind evidentă imposibilitatea obiectivă de executare a cererii de reintegrare. Recursul este fondat. Prin sentința civilă nr. 243 din 27 iunie 2001 pronunțată de Curtea de Curtea de Apel Cluj devenită irevocabilă prin respingerea recursului declarat de Ministerul Culturii și Cultelor - decizia civilă nr. 1384 din 10 aprilie 2002 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ, a fost admisă acțiunea lui G.C. și anulat Ordinul Ministerului Culturii și Cultelor din 23 februarie 2001 de eliberare din funcție de consilier șef teritorial al Inspectoratului pentru Cultură a Județului Sălaj.

De reținut prin acțiune nu s-a solicitat și reintegrarea în funcție - cerere formulată de reclamantul intimat abia în martie 2003 când s-a solicitat punerea în executare a sentinței civile nr. 243/2007. De altfel o asemenea reintegrare nu mai putea fi făcută încă din 2001 când prin efectul Hotărârii Guvernului nr. 286 funcția deținută de reclamant a dispărut ca urmare a comasării Inspectoratelor pentru Cultură și Culte Județene reorganizate ca și Direcții județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național, cu oficiile județene pentru patrimoniul cultural național. Potrivit dispozițiilor art. 3 al Hotărârii Guvernului nr. 286/2001 personalul autorităților comasate era considerat transferat la noua „structură” până la ocuparea postului prin concurs.

Astfel fiind greșit s-a reținut în sarcina Ministerului Culturii și Cultelor refuzul de a pune în executare titlu executoriu - sentința civilă nr. 243/2001 și de a dispune reintegrarea reclamantului pe funcția deținută, în condițiile în care s-a dovedit că urmare a anulării ordinului de eliberare din funcție nu mai era posibilă reintegrarea în funcția de conducere avută decât în condițiile Hotărârii Guvernului nr. 286/2001 și cu atât mai mult cu cât reclamantul însuși nu a solicitat punerea în executare decât abia în 2003 și respectiv 2004, după cum afirmă personal prin cererea de chemare în judecată. Nefiind deci dovedită culpa autorității pârâte - prin refuzul executării sentinței civile nr. 243/2001 - în mod greșit s-au apreciat ca fiind aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 și stabilite daune cominatorii pe zi de întârziere.

În ce privește daunele morale și materiale de reținut că ele au fost solicitate și acordate prin hotărâre definitivă și irevocabilă - sentința civilă nr. 309 din 11 mai 2005 a Curții de Apel Cluj executat prin Ordinul Ministerului Culturii și Cultelor nr. 2136 din 21 martie 2006, situație în care reiterarea lor nu mai era posibilă - și cu atât mai puțin legala acordare a lor. În raport cu aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 213 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Culturii și Cultelor împotriva sentinței civile nr. 540/2007 din 1 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2008.