ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 255/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 626

din 16 iunie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ,

a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A.I., în

contradictoriu cu pârâtul Primul Ministru al României - C.P.T., privind

obligarea acestuia din urmă să răspundă memoriilor formulate de reclamantă.

În motivarea sentinței se

reține că reclamanta a adresat Primului Ministru al României, în luna martie

2006, un memoriu în care își exprima nemulțumirile privind măsurile luate de

guvern în materia pensiilor și solicita o rezolvare a situației sale, în sensul

asigurării unui trai decent prin majorarea pensiei, corespunzător nevoilor

referitoare la procurarea medicamentelor și alimentelor specifice bolilor de

care suferă. Prin adresa nr. 16/24879/2006, Guvernul României - Direcția

Relații cu Publicul a transmis memoriul reclamantei, spre competentă

soluționare, Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, cu

solicitarea verificării aspectelor semnalate, luării măsurilor legale ce se

impun și informării în termen a Cancelariei Primului Ministru și a petentei.

Această măsură a fost comunicată reclamantei, printr-o adresă cu același număr,

precizându-se că instituția sesizată îi va comunica soluția adoptată.

În drept, instanța a invocat

prevederile art. 6 și 6

1

din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea

activității de soluționare a petițiilor, potrivit cărora autoritățile și

instituțiile publice au obligația de a organiza un compartiment distinct pentru

relații cu publicul care să primească, să înregistreze, să se îngrijească de

rezolvarea petițiilor și să expedieze răspunsurile către petiționar,

compartiment care în cazul petițiilor greșit îndreptate le va trimite în 5 zile

de la înregistrare, compartimentului din cadrul autorității sau instituției

publice care are atribuții în rezolvarea problemelor sesizate, urmând ca

petiționarul să fie înștiințat de aceasta.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, reclamanta A.I., susținând că hotărârea este nelegală și

netemeinică, deoarece instanța de fond nu a analizat cererea sa de a-i

calculată pensia la un cuantum egal cu al celorlalte persoane care au prestat

aceeași muncă și cu aceeași vechime și nu a obligat pârâtul la stabilirea unei

pensii corespunzătoare.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, încadrabil în prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În mod corect, instanța de

fond a reținut că petiția reclamantei a primit răspuns în conformitate cu

prevederile O.G. nr. 27/2002, iar în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000

privind pensiile de asigurări sociale de stat, contestația privind modul de

stabilire a pensiei, sunt de competența tribunalului, calitatea procesuală

pasivă revenind caselor de pensii și asigurări sociale.

Pentru considerentele

menționate, soluția instanței de fond, de respingere ca nefondată a acțiunii

formulate de reclamantă împotriva primului-ministru, este întemeiată,

autoritatea pârâtă îndeplinindu-și atribuțiile legale privind soluționarea

petiției reclamantei; față de dispozițiile art. 312 alin. (1), cu referire la art.

304

1

C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.I. împotriva sentinței civile nr. 626 din 16 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2007.