ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 583/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.B. a chemat în

judecată Guvernul României pentru ca să fie obligat pârâtul să-i răspundă la petiția/sesizarea

adresată la 08 decembrie 2006.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1453 din

29 mai 2007 a respins excepția lipsei de obiect ca neîntemeiată, a admis acțiunea

reclamantului și a obligat pârâtul să-i comunice acestuia răspunsul la petiția din

08 mai 2006, cu obligarea și la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a motiva această

soluție, instanța de fond a reținut faptul că la dosar a fost depusă adresa din

16 ianuarie 2007 care cuprinde punctul de vedere al Autorității Naționale de Reglementare

pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală față de sesizarea reclamantului,

punct de vedere comunicat Cancelariei Primului Ministru.

S-a constatat că pârâtul

Guvernul României nu a făcut dovada faptului că a răspuns petiției reclamantului,

astfel că excepția lipsei de obiect a acțiunii a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nu s-a considerat o petiție

greșit îndreptată sesizarea forului tutelar cu privire la activitatea instituției

publice din subordinea sa, iar Guvernul, după comunicarea punctului de vedere al

Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire

Comunală, avea obligația să comunice răspunsul la petiție, răspuns care să constituie

poziția Guvernului față de pretinsa încălcare a legii de către instituția din subordine

(în exercitarea dreptului de control ierarhic).

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Guvernul României invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., apreciind că este dată cu aplicarea greșită a legii.

Se arată în motivele de

recurs că reclamantul critică în sesizarea sa Normele metodologice de aplicare a

H.G. nr. 933/2004 aprobate prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale de Reglementare

pentru Serviciile de Gospodărire Comunală nr. 255/2006.

Pentru că a fost adresată

explicit Primului Ministru petiția a fost înaintată corect către direcția de specialitate

din cadrul Cancelariei Premierului, pentru că la acel moment Autoritatea

Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală se afla

în coordonarea Premierului, iar petiția a fost considerată ca recurs ierarhic și

soluționată ca atare, respectiv a fost înaintată pentru analiză și punct de vedere

autorității criticate.

Pe fondul acțiunii reclamantului,

respectiv obligația Guvernului de a răspunde petiției sale, s-a apreciat că aceasta

este lipsită de obiect pentru că în speță ar fi incidente dispozițiile art. 7

alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 554/2004.

Pentru a se institui obligarea

Guvernului României de a răspunde petentului era necesar ca acesta să conteste un

act administrativ emis de Executiv în temeiul atribuțiilor și competențelor sale,

iar nu activitatea și actele unor autorități de specialitate ale administrației

publice centrale care nu se aflau în subordinea Guvernului.

Pentru că acțiunea reclamantului

se referă la contestarea Ordinului nr. 255/2006 al Președintelui Autorității

Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală se consideră

că acesta își poate valorifica dreptul său în contradictoriu cu această autoritate

de specialitate a administrației publice centrale, care are personalitate juridică.

Se invocă faptul că acțiunea

ar fi rămas fără obiect deoarece reclamantul-intimat a primit răspunsul solicitat

chiar de la autoritatea contestată, răspuns însușit de către Cancelaria Primului-Ministru.

Intimatul-reclamant a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului pentru că Guvernul României

nu a răspuns petiției/sesizării sale.

După analiza motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

pentru următoarele considerente:

Reclamantul a adresat

o petiție către Guvernul României în care sesiza încălcări ale legislației în vigoare

din partea Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire

Comunală, aflată în subordinea Guvernului României.

La această sesizare, reclamantul

a primit un răspuns din partea Autorității Naționale de Reglementare pentru

Serviciile Publice de Gospodărire Comunală, dar nu și din partea Guvernului României

căruia i-a fost adresată petiția, astfel că excepția lipsei de obiect a acțiunii

va fi respinsă pentru că autoritatea căruia i-a fost adresată petiția nu a răspuns

reclamantului.

Potrivit art. 1 din Legea

nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ

sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanței

de contencios administrativ.

Reclamantul a chemat în

judecată Guvernul României nu pentru că ar fi emis un act care să-i lezeze drepturile

sau interesele, ci pentru că nu a răspuns petiției adresate de acesta.

Potrivit art. 2 din

O.G. nr. 27/2002, prin petiție se înțelege cererea, reclamația sesizarea sau propunerea

formulată în scris pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate

adresa autorităților publice centrale sau locale, iar în conformitate cu prevederile

art. 8 din același act normativ autoritățile și instituțiile publice sesizate au

obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării

petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă.

Din actele depuse la dosar

nu rezultă că instituția publică căreia i-a fost adresată petiția nu a comunicat

un răspuns reclamantului, expediind acestuia numai răspunsul pe care l-a primit

de la autoritatea vizată de petiție, iar acest lucru nu este suficient, ci este

necesar să se răspundă direct de autoritatea care a primit petiția.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul

declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 1453 din 29 mai 2007 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2008.