ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 583/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.B. a chemat în judecată Guvernul României pentru ca să fie obligat pârâtul să-i răspundă la petiția/sesizarea adresată la 08 decembrie 2006. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1453 din 29 mai 2007 a respins excepția lipsei de obiect ca neîntemeiată, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul să-i comunice acestuia răspunsul la petiția din 08 mai 2006, cu obligarea și la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a motiva această soluție, instanța de fond a reținut faptul că la dosar a fost depusă adresa din 16 ianuarie 2007 care cuprinde punctul de vedere al Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală față de sesizarea reclamantului, punct de vedere comunicat Cancelariei Primului Ministru. S-a constatat că pârâtul Guvernul României nu a făcut dovada faptului că a răspuns petiției reclamantului, astfel că excepția lipsei de obiect a acțiunii a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nu s-a considerat o petiție greșit îndreptată sesizarea forului tutelar cu privire la activitatea instituției publice din subordinea sa, iar Guvernul, după comunicarea punctului de vedere al Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală, avea obligația să comunice răspunsul la petiție, răspuns care să constituie poziția Guvernului față de pretinsa încălcare a legii de către instituția din subordine (în exercitarea dreptului de control ierarhic). Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Guvernul României invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind că este dată cu aplicarea greșită a legii. Se arată în motivele de recurs că reclamantul critică în sesizarea sa Normele metodologice de aplicare a H.G.

nr. 933/2004 aprobate prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile de Gospodărire Comunală nr. 255/2006. Pentru că a fost adresată explicit Primului Ministru petiția a fost înaintată corect către direcția de specialitate din cadrul Cancelariei Premierului, pentru că la acel moment Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală se afla în coordonarea Premierului, iar petiția a fost considerată ca recurs ierarhic și soluționată ca atare, respectiv a fost înaintată pentru analiză și punct de vedere autorității criticate. Pe fondul acțiunii reclamantului, respectiv obligația Guvernului de a răspunde petiției sale, s-a apreciat că aceasta este lipsită de obiect pentru că în speță ar fi incidente dispozițiile art. 7 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 554/2004.

Pentru a se institui obligarea Guvernului României de a răspunde petentului era necesar ca acesta să conteste un act administrativ emis de Executiv în temeiul atribuțiilor și competențelor sale, iar nu activitatea și actele unor autorități de specialitate ale administrației publice centrale care nu se aflau în subordinea Guvernului. Pentru că acțiunea reclamantului se referă la contestarea Ordinului nr. 255/2006 al Președintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală se consideră că acesta își poate valorifica dreptul său în contradictoriu cu această autoritate de specialitate a administrației publice centrale, care are personalitate juridică.

Se invocă faptul că acțiunea ar fi rămas fără obiect deoarece reclamantul-intimat a primit răspunsul solicitat chiar de la autoritatea contestată, răspuns însușit de către Cancelaria Primului-Ministru. Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului pentru că Guvernul României nu a răspuns petiției/sesizării sale. După analiza motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Reclamantul a adresat o petiție către Guvernul României în care sesiza încălcări ale legislației în vigoare din partea Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală, aflată în subordinea Guvernului României.

La această sesizare, reclamantul a primit un răspuns din partea Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală, dar nu și din partea Guvernului României căruia i-a fost adresată petiția, astfel că excepția lipsei de obiect a acțiunii va fi respinsă pentru că autoritatea căruia i-a fost adresată petiția nu a răspuns reclamantului. Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ. Reclamantul a chemat în judecată Guvernul României nu pentru că ar fi emis un act care să-i lezeze drepturile sau interesele, ci pentru că nu a răspuns petiției adresate de acesta.

Potrivit art. 2 din O.G. nr. 27/2002, prin petiție se înțelege cererea, reclamația sesizarea sau propunerea formulată în scris pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților publice centrale sau locale, iar în conformitate cu prevederile art. 8 din același act normativ autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă. Din actele depuse la dosar nu rezultă că instituția publică căreia i-a fost adresată petiția nu a comunicat un răspuns reclamantului, expediind acestuia numai răspunsul pe care l-a primit de la autoritatea vizată de petiție, iar acest lucru nu este suficient, ci este necesar să se răspundă direct de autoritatea care a primit petiția.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 1453 din 29 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2008.