ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.03.2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2945/2009

HOTĂRÂRE
12.03.2009
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2945/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 591 din 10 mai 2007 Judecătoria Mizil a admis în parte acțiunea formulată

de reclamantul M.R.I.M. în contradictoriu cu pârâții D.M. și B.D. și a

constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 1077

din 19 noiembrie 1968, eliberat de Notariatul de Stat Județean Prahova,

întrucât reclamantul este fiul defunctului M.I. și are vocație succesorală la

moștenirea acestuia alături de soția defunctului, în cote legale

A respins capătul de

cerere privind declararea nulității actelor administrative ulterioare

eliberării certificatului de moștenitor nr. 1077 din 19 noiembrie 1968, ca

nefondat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că reclamantul este fiul defunctului M.I. și

are vocație succesorală la moștenirea acestuia, alături de soția defunctului,

în cote legale.

Prin decizia civilă

nr. 649 din 5 noiembrie 2007 Tribunalul Prahova a respins apelul declarat de

reclamant.

Recursul

declarat de reclamant a fost respins prin decizia nr. 314 din 18 martie 2008 a

Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Curtea de apel a

reținut că nulitatea parțială desființează numai o parte dintre efectele

actului juridic civil, celelalte efecte producându-se întrucât nu contravin

legii.

Moștenirea

s-a deschis în anul 1968 când recurentul nu putea face dovada prin acte de

stare civilă sau o hotărâre judecătorească a calității de descendent al defunctului,

calitate care i-a fost recunoscută în anul 2002.

Prin

constatarea calității de moștenitoare a soției supraviețuitoare nu s-a adus

nici o modificare dispoziției legale din cadrul regulilor devoluțiunii legale,

aceasta având vocație succesorală chiar în prezența descendenților.

La data de 22 aprilie

2008, reclamantul a solicitat revizuirea deciziei pronunțate de curtea de apel,

iar prin decizia nr. 583 din 3 iunie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca inadmisibilă

cererea de revizuire.

Curtea de apel a

reținut că pentru cazurile de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 1 și 2

invocate de revizuent, termenul se socotește de la comunicarea hotărârii

definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după

evocarea fondului, de la pronunțare.

În cauză, instanța de

recurs nu a evocat fondul, motiv pentru care cererea de revizuire este

inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

revizuentul.

Recursul declarat este inadmisibil.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra

revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea

revizuită.

În cauză,

hotărârea atacată pe calea revizuirii a fost pronunțată în recurs, fiind o

hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă a mai fi atacată cu recurs.

Pe cale de

consecință, nici hotărârea pronunțată în revizuire nu este supusă recursului.

La termenul din 12

martie 2009, recurentul a arătat că revizuirea este întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., motiv pentru care recursul este admisibil.

Această susținere nu

poate fi primită, deoarece, așa cum a reținut în mod corect Curtea de Apel

Ploiești, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.

1 și 2 C. proc. civ., iar judecata cererii de revizuire a avut loc în limitele

acestei dispoziții legale.

Recurentul nu

poate schimba temeiul juridic al cererii sale după ce aceasta a fost judecată,

deoarece hotărârea judecătorească este supusă căii de atac reglementată de

lege.

Nu este permis părții

să obțină beneficiul unei căi de atac pe care legea nu o prevede, prin

schimbarea temeiului juridic al cererii, după judecarea acesteia, deoarece

calea de atac este dată de lege, iar nu de voința părții.

Prin urmare, recursul

declarat va fi privit ca inadmisibil și va fi respins ca atare.

Respinge

recursul declarat de revizuentul M.R.I.M. împotriva deciziei nr. 583 din 3

iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 12 martie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-12-19
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 48/2010
Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3947 din 19 octombrie 2007, Judecătoria Câmpina a respins ca neîntemeiate excepțiile prematurității și indadmisibilității acțiunii, a admis acțiunea formulată d
ÎCCJ 2011-03-01
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1785/2011
. 4759 din 11 iunie 2007 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 232 din 27 ianuarie 2009, a respins excepțiile lipsei calității procesuale
ÎCCJ 2008-01-07
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3/2008
a declarat recurs reclamanta I.T., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, arată că în mod greșit au apreciat instanțele de fond și apel că nu are calitate procesuală activă întrucât nu are cali
ÎCCJ 2008-10-16
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5915/2008
. Contestatorul a declarat apel împotriva acestei sentințe, susținând că au fost aplicate greșit prevederile art. 4 din Legea nr. 10/2001, din moment ce textul precizează că cererea de restituire are valoarea acceptării succesiunii pentru b
ÎCCJ 2024-09-24
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1943/2024
de competența notarului public emitent și a unor rațiuni vizând aprecierea greșită a relației de rudenie dintre M. și L., precum și calității de moștenitor acceptant a defunctei N. Prin urmare, se poate constata că notarul public care a emi
Sursă