ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 252/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 8 noiembrie 2007, reclamanta N.M. a chemat în judecată U.N.B. România și Consiliul Baroului

București, solicitând anularea Deciziei nr. 255 din 22 septembrie 2007 și

respectiv hotărârii nr. 1438 din 2 octombrie 2006 emise de aceștia și prin care

i-a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de

examen.

În motivarea acțiunii sale,

reclamanta a susținut că prin cele două acte contestate i se încalcă grav

dreptul de a exercita o profesie liberă – cu atât mai mult cu cât nu s-a

dovedit că s-ar afla în vreunul din cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 27

din Statutul profesiei de avocat.

Prin sentința civilă nr. 915

din 20 martie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea și a obligat reclamanta la 1.500

lei cheltuieli de judecată către Baroul București și 400 lei către U.N.B. România.

S-a reținut de către

instanța de față că abaterile săvârșite de reclamantă atât în perioada cât a

fost notar cât și în perioada în care a funcționat ca judecător la Tribunalul București, nu mai prezintă garanții morale pentru fi primită în profesia de

avocat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs N.M. apreciind că este nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că sancționarea

sa în perioada în care a funcționat ca notar prin aplicarea art. 18

1

C. pen. nu constituie un caz de nedemnitate așa cum este el prevăzut de art. 13

din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, care

să atragă după sine refuzul de a fi primită în profesie. Aceasta cu atât mai

mult cu cât sancțiunea respectivă nu i-a afectat cariera, ulterior funcționând ca

judecător până la pensionare.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 38

din Legea nr. 51/1995 modificată cât și dispozițiilor art. 214 din Statutul

profesiei de avocat, se impune ca și obligație pentru avocat în exercitarea

profesiei să manifeste probitate, umanism, onoare, moralitate, moderație și

tact – principii esențiale ale acestei profesii.

Din documentele depuse la

dosar, rezultă că reclamanta – recurentă a fost de mai multe ori sancționată

pentru săvârșirea unor fapte care în mod cert i-au afectat atât cariera

profesională cât și buna reputație.

Astfel în perioada în care a

îndeplinit funcția de notar a fost cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de

fals intelectual prevăzut de art. 289 C. pen. – cercetare finalizată prin

ordonanța din 7 iunie 1999 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București

prin care i s-au aplicat prevederile art. 18

1

C. pen. cu mențiunea

că fapta nu prezintă pericol social.

Prin Hotărârea nr. 6/2003

rămasă definitivă prin Decizia nr. 2/14 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, C.S.M. a admis acțiunea disciplinară exercitată de M.J. împotriva

reclamantei Năvală Maria și a aplicat sancțiunea suspendării din funcție pe o

perioadă de 6 luni. S-a reținut că în conduita manifestată atât în cadrul instanței

cât și în afara acesteia, judecătoarea N.M. a săvârșit o serie de fapte care

potrivit art. 122 lit. g) din Legea nr. 92/1992 constituie abateri disciplinare

și care aduc atingere onoarei și probității profesionale.

Prin Hotărârea C.S.M. nr. 140

din 8 septembrie 2004 s-a reținut că prin faptele săvârșite a încălcat

dispozițiile art. 46 lit. c) teza a II-a din Legea nr. 92/1992 pentru

organizare judecătorească, fapt pentru care s-a apreciat că nu se mai poate

bucura de o bună reputație – condiție suficientă pentru a se dispune eliberarea

din funcție.

Faptul că aceste măsuri nu

au fost puse în aplicare, întrucât în final N.M. a fost eliberată din funcție

prin pensionare, nu înlătură nici pe de parte imaginea lipsei de moralitate și

de probitate profesională, pe care ea însăși și-a creat-o prin numeroasele

abateri disciplinare săvârșite cu vinovăție și cu atât mai puțin nu conferă

garanția pentru viitor a exercitării cu onoare, simț moral și profesionalism a

profesiei de avocat, astfel încât să se justifice promovarea în profesie cu

scutire de examen.

În raport de aceste

considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 și art. 274 C. proc. civ.

urmează a fi respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 915/20 martie 2008 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și obligată

reclamanta la 1.000 lei cheltuieli de cheltuieli de judecată către Baroul

București.

În ce privește cererea de

cheltuieli formulată de U.N.B. România, aceasta urmează a fi respinsă, nefiind

depusă la dosar dovada acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de N.M. împotriva sentinței civile nr. 915 din 20 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Obligă recurenta să

plătească intimatului Baroul București 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Respinge cererea de

cheltuieli formulată de U.N.B. România.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2009.