ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 266/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17 ianuarie 2006, reclamanta SC O.S. SRL Râmnicu Vâlcea cheamă în judecată pe pârâta SC V. SRL Râmnicu Vâlcea solicitând instanței să constate dreptul de proprietate asupra imobilului, spațiu comercial situat în Râmnicu Vâlcea, și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Prin sentința civilă nr. 870 din 20 februarie 2006, Judecătoria Rm. Vâlcea declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția comercială, făcând aplicare dispozițiilor art. 158 C. proc. civ., raportate la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. La 2 iunie 2006, SC B.R.D.

SA prin Agenția Govora formulează cerere de intervenție în interes propriu, admisă în principiu, prin care solicita instanței, în principal, să constate inopozabilitatea actelor încheiate între pârâtă și reclamantă față de creditoarea ipotecară intervenientă, iar, în subsidiar, să constate conservarea dreptului de ipotecă asupra imobilului în litigiu, în cazul admiterii acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 547 din 6 octombrie 2006, Tribunalul Vâlcea, secția comercială, respinge cererea reclamantei și admite cererea de intervenție a intervenientei reținând că, pe lângă faptul indicării greșite a temeiului juridic al acțiunii, precizat ca fiind art. 111 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., nu s-a făcut dovada că pârâta nu este de acord cu încheierea actului de vânzare cumpărare în fața notarului, notificările trimise acesteia nefiind însoțite de procesele verbale prin care să se consemneze că, la datele menționate în notificări, pârâta nu s-ar fi prezentat la sediul notarului indicat, precum și că pârâta prin întâmpinare și-a exprimat indirect acordul cu privire la încheierea menționatului act de vânzare cumpărare în forma cerută de lege, împrejurare raportat la care acțiunea reclamantei apare și ca lipsită de interes; mai reține instanța că intervenienta, având constituită în favoarea sa o ipotecă asupra spațiului în litigiu, prezintă interes în obținerea unei hotărâri judecătorești care să-i fie opozabilă.

Prin sentința nr. 846 din 8 decembrie 2006, Tribunalul Vâlcea, comercial și contencios administrativ fiscal, admite cererea de completare a sentinței de mai sus formulată de intervenientă și constată inopozabil antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 11055 din 18 decembrie 2003, încheiat între reclamantă și pârâtă, față de intervenientă, aceasta având încheiat din 13 mai 2003 contractul de ipotecă în formă autentică nr. 1839 cu privire la imobilul în litigiu, contract în care pârâta a fost de acord cu notarea interdicției de vânzare și grevare de sarcini, prevederea fiind cuprinsă și în actul adițional nr. 1199 din 31 mai 2004 care completează contractul de ipotecă. În cuprinsul sentinței completatoare se consemnează că pârâta SC V. SRL este societate în faliment fiind reprezentată prin lichidator SC E. SRL Râmnicu Vâlcea.

Prin decizia nr. 44/ A/C din 30 martie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, respinge, ca nefondate, apelurile reclamantei și intervenientei împotriva sentinței nr. 547 din 6 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea. Reține instanța de apel, pentru a decide astfel, că, față de calificarea acțiunii sale de către reclamanta apelantă, la solicitarea expresă a instanței de fond, ca fiind acțiune în constatare și nu acțiune în realizare, calificare raportat la care instanța de fond a și respins cererea de suspendare a judecății cauzei în temeiul art. 42 din Legea nr. 64/1995 (atunci în vigoare), deși pârâta se afla în procedura insolvenței, tribunalul a decis just că pretenția reclamantului este inadmisibilă în temeiul art. 111 C. proc.

civ., judecătorul neputând schimba, peste voința reclamantului, temeiul juridic al acțiunii; mai reține instanța de apel că pretenția apelantei interveniente referitoare la constatarea și a inopozabilității facturii fiscale nu poate fi admisă, întrucât factura nu constituie decât un instrument prin care se constată plata făcută de reclamantă, și nu actul juridic însuși. Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta declară recurs, solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, desființarea deciziei recurate și a sentinței și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de intervenție, cu cheltuieli de judecată în fond și în apel.

În susținerea recursului său recurenta critică instanța de apel pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 1068 C. civ. și a art. 2 alin. (2) din antecontractul de vânzare-cumpărare în cauză, care trimite expres la dispozițiile art. 1073, 1077 C. civ., instanța făcând deci o confuzie și între acțiunea în realizare și acțiunea în constituirea de drepturi, precum și pentru calificarea greșită a celui de al doilea capăt de cerere referitor la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare, instanța neexercitându-și nici rolul activ în sensul de a încadra corect situația de drept în norma juridică pertinentă, în condițiile referirii exprese în clauza contractuală evocată la dispozițiile art. 1073 – art. 1077 C. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intervenienta intimată solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând că recurenta face o dublă confuzie între clauza penală și acțiunea în constatare, cât și între acțiunea întemeiată pe art. 1073 – art. 1077 C. civ., ca acțiune în realizare și acțiunea în recuperarea creanței prin înscrierea sa la masa credală a debitoarei aflată în faliment. Recursul este fondat și urmează a fi admis.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, deși reclamanta recurentă prin acțiunea introductivă a formulat două capete de cerere, respectiv constatarea dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, instanța de apel, deși reține că reclamanta apelantă are interes în promovarea acțiunii, deci privind critica formulată în apel, că pârâta intimată nu s-a prezentat la notar pentru încheierea actului, precum și că acțiunea introductivă are două capete de cerere, se limitează la a-l cerceta numai pe primul, întemeiat pe art. 111 C. proc. civ., respingându-l, ca inadmisibil, ignorând că cel de al doilea capăt de cerere nu reprezintă o cerere în constatare și neexercitându-și rolul activ pentru a califica exact acțiunea, cu atât mai mult cu cât clauzele antecontractului în cauză fac referire la dispozițiile art. 1073 – art. 1077 C. civ.

Mai mult, deși în cursul soluționării litigiului la instanța de fond pârâta a arătat că se găsește din 24 februarie 2006 în procedura reglementată, atunci, de Legea nr. 64/1995, iar intervenienta a solicitat suspendarea judecății cauzei conform dispozițiilor menționatei legi, instanța de fond a respins cererea, iar instanța de control judiciar nu a cenzurat soluția, deși dispozițiile legi invocate, ca și ale Legii nr. 85/2006 (art. 36) intrată în vigoare înainte de pronunțarea sentinței, sunt imperative. Astfel fiind, constatându-se că decizia recurată a fost dată cu greșita aplicare a legii, că instanța de apel a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, considerând, ca și instanța de fond, că pretenția reclamantului este inadmisibilă, recursul urmează a fi admis și, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., decizia recurată urmează a fi casată, iar cauza urmează a fi trimisă spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe. Cu prilejul rejudecării apelului instanța va examina dacă și în ce măsură dispozițiile art. 111 C. proc. civ., sunt incidente și pentru cel de al doilea capăt de cerere formulat de reclamantă, precum și dacă în cauză nu ar fi incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC O.S. SRL Rm. Vâlcea împotriva deciziei nr. 44 din 30 martie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.