ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3371/2018

Ședința publică din data de 19 septembrie 2018

Asupra cererii de recurs de față

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 383/24.03.2016, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiată; a respins cererea privind restituirea bunului imobil "Muzeu", formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Culturii pentru lipsa calității procesuale pasive; a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Muzeul Național de Artă al României și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin decizia civilă nr. 45 A/2017 din 26 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 383/24.03.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2009, în contradictoriu cu intimații pârâți Muzeul Național de Artă al României, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și Statul Român prin Ministerul Culturii.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A..

Prin decizia nr. 1311 din 27 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2009 a fost admisă excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât MUZEUL NAȚIONAL DE ARTĂ AL ROMÂNIEI. A fost anulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 45 A/2017 din 26 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în temeiul art. 302 alin. (1), lit. c) C. proc. civ.

Înalta Curte a reținut că deși au fost invocate în drept motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ. recurentul a reluat situația de fapt, a făcut istoricul cauzei, a redat articole din contractul de donație și a reluat motivele pentru care a solicitat revocarea donațiilor. De asemenea, au fost prezentate motivele care au stat la baza hotărârii de respingere a cererii de chemare în judecată la fond și totodată motivele pentru care instanța de apel a respins apelul. În susținerea recursului a arătat că prin documentele depuse la dosar a dovedit lipsa de diligență a Muzeului Național de Artă în expunerea lucrărilor și faptul că au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 182/2000. A mai arătat recurentul că nu s-a probat în cauză îndeplinirea obligațiilor legale privind operațiunile de conservare și restaurare obligatorii. Au fost indicate articole de presă în care se face vorbire de colecția care formează obiectul dosarului arătându-se că instanța de apel a apreciat eronat probele și au fost indicate detaliat fragmente din corespondența cu pârâtul.

Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția nulității recursului a reținut că potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs. În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în motivele de recurs limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., calea de atac este lovită de nulitate.

În speță, a reținut Înalta Curte, s-a constatat că recursul nu conține critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar susținerile recurentului din cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul exigențelor textului legal anterior menționat. Astfel, deși recurentul a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. susținerile prezentate nu constituie critici ale argumentelor reținute de instanța de apel în pronunțarea soluției de respingere a apelului ci se referă la presupusa greșită reținere a situației de fapt și a interpretării, eronate după opinia recurentei, a probelor administrate în cauză. Or, motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea unor nemulțumiri față de soluția pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.

În consecință, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte a constatat nulitatea recursului în condițiile dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii recurentul-reclamant A. a formulat cerere de revizuire.

Având în vedere decesul revizuentului A. au fost introduși în cauză B., C., D. și E., moștenitori ai acestuia.

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (2) C. proc. civ. susținându-se că instanța nu s-a pronunțat pe motivele de recurs invocate de recurent, respectiv art. 304 pct. 7,8,9 C. proc. civ.

Se arată că, în mod eronat, s-a reținut că cererea de recurs reprezintă doar o reluare a motivelor din fond și apel deși au fost indicate și justificate motivele de recurs.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva criticilor formulate, o va respinge pentru următoarele considerente:

Conform 322 alin. (2) C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Revizuirea de față este întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (2) C. proc. civ. susținându-se că instanța nu s-a pronunțat pe motivele de recurs invocate de recurent.

Prin decizia atacată cu revizuire, respectiv decizia nr. 1311 din 27 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2009 a fost admisă excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât MUZEUL NAȚIONAL DE ARTĂ AL ROMÂNIEI, a fost anulat recursul declarat recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 45 A/2017 din 26 ianuarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în temeiul art. 302 alin. (1), lit. c) C. proc. civ.

Prin dispozițiile art. 322 teza introductivă din C. proc. civ. din 1865, legiuitorul a impus o condiție ce trebuie îndeplinită pentru a putea promova calea extraordinară de atac a revizuirii. Astfel, revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea dată până la acel moment. Hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins.

Curtea Constituțională a statuat că interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătorești definitive, precum și a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanțelor prin hotărârile respective a impus ca legea să stabilească riguros și limitativ cazurile și motivele pentru care se poate exercita această cale de atac, precum și modul în care acestea pot fi probate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 266 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 19 mai 2008).

Revizuirea este o cale de atac de retractare, nedevolutivă, reglementată de art. 322-328 din C. proc. civ. din 1865 și care vizează remedierea procesuală a erorilor de fapt care au condus la stabilirea greșită a situației de fapt prin hotărârea atacată.

În ceea ce privește categoria hotărârilor judecătorești care pot fi supuse revizuirii, legiuitorul a stabilit că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătorești prin care s-a rezolvat fondul cauzei sau de hotărârile pronunțate de instanțele de recurs prin care se evocă fondul.

În categoria hotărârilor care evocă fondul, nu intră situațiile în care instanța de judecată se pronunță pe excepție, cum este cazul de față, excepția nulității recursului ca urmare a nemotivării aspect care nu a presupus o analiză a fondului cauzei.

Întrucât în cauză, prin decizia a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a pronunțat asupra fondului, ci a respins recursul pe excepția nulității, revizuirea declarată împotriva deciziei nr. 1311 din 27 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2009 este inadmisibilă, față de dispozițiile legale incidente, întrucât aceasta este declarată împotriva unei decizii a unei instanțe care nu a evocat fondul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții B., C., D. și E. moștenitori ai lui A. împotriva deciziei nr. 1311 din 27 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2018.