ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1448/2018

Ședința publică din data de 26 aprilie 2018

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1311 din 27 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2009, a fost admisă excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât MUZEUL NAȚIONAL DE ARTĂ AL ROMÂNIEI și a fost anulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 45 A/2017 din 26 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în temeiul art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut, în esență, că recursul nu conține critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar susținerile recurentului din cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul exigențelor textului legal anterior menționat.

Astfel, s-a reținut că, deși recurentul a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. susținerile prezentate nu constituie critici ale argumentelor reținute de instanța de apel în pronunțarea soluției de respingere a apelului, ci se referă la presupusa greșită reținere a situației de fapt și a interpretării, eronate după opinia recurentului, a probelor administrate în cauză. Or, motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea unor nemulțumiri față de soluția pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.

În consecință, s-a reținut că în speță nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac.

Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat contestație în anulare, precizând că motivele contestației în anulare vor fi expuse după motivarea și comunicarea deciziei pronunțate în recurs, indicând ca temei de drept dispozițiile art. 317 C. proc. civ.

La 23 noiembrie 2017, a fost depusă la dosar o cerere prin care s-a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor, întrucât contestatorul a decedat, iar prin încheierea din 23 noiembrie 2017 instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor.

La 22 februarie 2018, contestatorii B., C., D. și E., toți în calitate de moștenitori ai contestatorului A. au depus la dosar motivele contestației în anulare.

În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. având în vedere că instanța a respins recursul fără să-l fi judecat în fond în raport de motivele de recurs întemeiate de recurent pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii, contestatorii au arătat, în esență, că în mod eronat instanța a considerat că cererea de recurs a fost doar o reluare a motivelor din fond și de apel, având în vedere faptul că contrar acestor considerații ale instanței, au fost indicate motivele de recurs în mod detaliat întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.

În cererea de recurs s-a arătat că instanța de apel nu a motivat hotărârea, ci și-a însușit pur și simplu argumentele instanței de fond, fără să facă o analiză proprie a probelor, că instanța de apel a interpretat eronat situația dedusă judecății și că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, fiind incidente în această situație dispozițiile de modificare a hotărârii recurate conținute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., s-a mai susținut.

Pentru toate aceste motive contestatorii au solicitat admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și pe cale de consecință stabilirea unui termen pentru judecarea în recurs.

Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor incidente, Înalta Curte urmează a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o noua judecată.

Această cale extraordinară de atac este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ. și îmbracă două forme: contestația în anulare obișnuită (art. 317 C. proc. civ.) și contestația în anulare specială (art. 318 C. proc. civ.).

În speță, contestatorii și-au întemeiat cererea inițial pe dispozițiile art. 317 C. proc. civ., prin motivele contestației indicând expres prevederile art. 317 alin. (2), teza finală din același cod.

Potrivit art. 317 C. proc. civ.: "(1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1.când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;

2.când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

(2)Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond."

În speță, contestatorii au arătat că în mod eronat instanța a considerat că cererea de recurs a fost doar o reluare a motivelor din fond și de apel, având în vedere că au fost indicate, în mod detaliat, motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9, justificând de ce se află sub incidența acestor motive de modificare a hotărârii recurate.

Verificând criticile formulate de contestatori, se constată că în cuprinsul contestației în anulare nu a fost invocat vreunul din motivele prevăzute de art. 317 C. proc. civ.. Or, simpla indicare a textului de lege care reglementează acest motiv de contestație, fără să fie menționate motivele concrete, nu satisface cerința motivării efective a contestației în anulare.

Astfel, în cauză, nu a fost invocat nici motivul privind situația în care procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și nici nu s-a invocat că hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Totodată, se constată că în mod formal a fost invocat art. 317 alin. (2) teza finală din același cod, care, de altfel, nu este incident în speță.

Prin urmare, se reține că nu este incident motivul de contestație în anulare reglementat de dispozițiile art. 317 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., întrucât indicarea formală a acestui motiv, fără dezvoltarea unor critici care să vizeze acest aspect, echivalează cu neîntrunirea condițiilor impuse de acest text de lege.

Se reține că eventualele susțineri din cererea de recurs considerate de instanță ca neconstituind critici ale argumentelor reținute de instanța de apel în pronunțarea soluției de respingere a apelului, se plasează sub imperiul dispozițiilor care reglementează regularitatea sesizării instanței de recurs, a prevederilor art. 302 indice 1, alin. (1), lit. c) C. proc. civ. a căror nerespectare atrage nulitatea cererii de recurs.

În plus, potrivit art. 318 C. proc. civ., "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Se reține că, în cuprinsul contestației în anulare, inițiatorii căii extraordinare de atac își exprimă în realitate nemulțumirea față de argumentele în raport de care instanța de recurs a analizat criticile formulate, considerându-le ca neconstituind critici ale argumentelor reținute de instanța de apel în pronunțarea soluției de respingere a apelului. Or, instanța sesizată cu contestația în anulare nu este îndreptățită să verifice corectitudinea argumentelor cu care instanța de recurs a analizat criticile de recurs și a motivat soluția dată.

Împrejurarea că sunt nemulțumiți contestatorii de modul în care au fost soluționate motivele de recurs și motivată decizia contestată sub acest aspect, nu poate duce la deschiderea contestației în anulare, cale extraordinară de atac, de retractare, într-un alt caz decât cele limitativ arătate de art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

Reținându-se că prin decizia nr. 1311 din 27 septembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis excepția nulității recursului și a fost anulat recursul declarat de recurentul-reclamant A., în temeiul art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., afirmațiile contestatorilor nu se încadrează în niciunul din cazurile de anulare prevăzute de legiuitor la art. 317 și 318 C. proc. civ.

În considerarea argumentelor care preced, Înalta Curte, în temeiul art. 320 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii B., C., D. și E., toți în calitate de moștenitor al contestatorului A. împotriva deciziei nr. 1311 din 27 septembrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2018.