ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 90/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Comercial Cluj,

prin sentința comercială nr. 310 din 23 noiembrie 2006, a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC B.I.L. SA București în contradictoriu cu pârâta SC M.C.T.

SA Câmpia Turzii dispunând anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 199 din 25 iulie

2006 a societății pârâte, menționarea hotărârii judecătorești de anulare în

Registrul Comerțului și publicarea anulării acestei hotărâri în M. Of.

La pronunțarea hotărârii de

mai sus instanța de fond a reținut că adunarea generală a pârâtei din data de

mai sus a adoptat hotărârea nr. 199 de majorare a capitalului social al

societății, fără respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990 republicată.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat apel pârâta SC M.C.T. SA Câmpia

Turzii; la apelul pârâtei a aderat ulterior și reclamanta, care, invocând

prevederile art. 293 C. proc. civ., a solicitat să se mențină sentința

instanței de fond și să se rețină ca motive de nulitate a hotărârii A.G.E.A. și

aceea a încălcării termenului legal imperativ de exercitare a dreptului de

preferință de către acționarii existenți și acordarea ilegală a dreptului de

preferință acționarilor din perspectiva art. 238 alin. (1) din Legea nr. 297/2004

derogatorie de la prevederile Legii nr. 31/1990 republicată.

Prin decizia civilă nr. 48/2007

din 1 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios-administrativ

și fiscal, apelul pârâtei a fost respins, reținându-se că hotărârea instanței

de fond este corectă, iar cererea de aderare la apel a reclamantei a fost

respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri a declarat recurs pârâta, susținând că hotărârea instanței de apel

este nelegală din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

întrucât:

- la anularea hotărârii

A.G.E.A. ce a făcut obiectul acțiunii, greșit s-a făcut aplicarea prevederilor art.

117 alin. (8) din legea societăților comerciale;

- greșit instanța de apel,

indicând ca temei de drept art. 113 din Legea nr. 31/1990 republicată, a

reținut că atribuția adunării generale privind majorarea capitalului social nu

poate fi delegată;

- instanța de apel a aplicat

greșit o normă străină, art. 235 din Legea nr. 297/2004 la determinarea datei

de la care începe să curgă termenul de exercitare a dreptului de preferință.

Recursul pârâtei este

nefondat.

Critica din recurs

referitoare la greșita aplicare a prevederilor art. 117 alin. (8) din Legea nr.

31/1990 republicată nu este întemeiată.

Dispozițiile textului

menționat se coroborează cu prevederile art. 209 din Legea nr. 297/2004 privind

piața de capital care impun emitenților de valori mobiliare să asigure un

tratament egal pentru toți deținătorii de valori mobiliare, de același tip și

clasă, prin punerea la dispoziția acestora a tuturor informațiilor necesare

spre a-și putea exercita drepturile.

Așadar scopul normei

înscrise în art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 republicată este

informarea corectă și completă a acționarilor asupra ordinii de zi a adunării

generale, astfel că menținând sentința instanței de fond de anulare a hotărârii

A.G.E.A. ce face obiectul cauzei, este corectă atâta vreme cât în convocatorul

adunării generale nu s-a inclus textul integral al modificării propuse la

statutul societății.

Nici motivul de recurs

potrivit cu care instanța de apel a reținut că atribuția adunării generale

privind majorarea capitalului social nu poate fi delegată, nu este fondat.

Cum adunarea generală a

hotărât în mod explicit suma cu care ar fi urmat să se majoreze capitalul

social, cuantumul aporturilor, numărul de acțiuni ce se emit și valoarea

acțiunilor, nu s-a pus problema delegării de atribuții, întrucât Consiliul de

Administrație a fost împuternicit numai să efectueze formalitățile majorării de

capital; deci nu i-au fost delegate atribuții în plus față de sarcinile pe care

i le-a stabilit, textul art. 73 al. (1) lit. d), din Legea nr. 31/1990

republicată ce prevede că administratorii sunt solidari răspunzători față de

societate pentru exacta îndeplinire a hotărârilor adunării generale.

Este nefondată și critica

recurentei referitoare la aplicarea greșită a art. 238 din Legea nr. 297/2004

la determinarea datei la care începe să curgă termenul de exercitare a

dreptului de preferință.

Instanța de apel a reținut

corect că textul de lege menționat mai sus, cuprinde reglementări speciale

pentru tipurile de societăți comerciale privind piața de capital. Textul

respectiv este cuprins în cap. VI al Legii nr. 297/2004 intitulat „Dispoziții

speciale privind societățile admise la tranzacționare”. Așadar în speță este

aplicabilă norma specială, iar nu cea generală cuprinsă în Legea nr. 31/1990

republicată.

Recursul pârâtei fiind

nefondat, în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ., se va respinge cu

această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC M.C.T. SA Câmpia Turzii împotriva deciziei

civile nr. 48/2007 din 1 martie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios-administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 ianuarie 2008.