ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2952/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta

SC U. SA a solicitat, în contradictoriu, cu pârâții Societatea de Investiții SC

F.B.C. SA Arad, S.M.A. și Z.D.M., constatarea nulității absolute a contractului

de cesiune de acțiuni nr. 256 din 4 martie 2004 și a contractului de vânzare

cumpărare de acțiuni din 28 aprilie 2004.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că SC U. SA Baia Mare, la data constituirii, în anul 1999, avea un

capital social de 1.514.725.000 lei reprezentând 60.589 acțiuni nominative,

fiecare având valoare nominală de 25.000 lei (vechi).

- F.P.S. - acționar majoritar avea un

număr de 42412 acțiuni, reprezentând 70% din capitalul social;

- S.I.F.B. Crișana - acționar, avea un

număr de 18177 acțiuni, reprezentând 30% din capitalul social.

Ulterior, acțiunile deținute de F.P.S.

au fost cumpărate de A.S.U., care a devenit acționar majoritar, conform

procesului verbal din 12 iulie 2000.

În ședința A.G.A. din 6 iunie 2004,

publicată în M. Of., SC U. SA a fost declarată societate închisă. În această

situație, acțiunile nominative nu se puteau transmite persoanelor din afară

societății, fără acordul acționariatului majoritar.

La acea dată S.I.F.B. Crișana era

acționar minoritar, astfel că era obligat să se conformeze hotărârii adoptate,

iar în caz contrar să o atace în justiție.

La 3 martie 2004 acționarul majoritar

F.P.S. a făcut S.I.F.B. Crișana o ofertă de cumpărare la prețul de 45.000 lei/

acțiune, la care n-a primit nici un răspuns.

La numai o zi, a constatat că SIF și-a

cesionat acțiunile, încheind contractul nr. 256 din 4 martie 2004. Prin acest

contract, pachetul de 18177 acțiuni nominative au fost vândute lui M.A.S. cu

65.000 lei/acțiuni.

Termenul de plată s-a stabilit la 20

martie 2004, fără însă a exista dovada încasării contravalorii lor.

Cât despre vânzarea acțiunilor, prima

comunicare a fost făcută în ianuarie 2007, prin care SC U. SA a fost încunoștințată

că au fost vândute prin contractul din 4 martie 2004 și că, începând cu 23

martie 2004, SIF nu mai deține acțiuni la SC U. SA.

Numai că datele nu erau corecte,

deoarece prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 28 aprilie 2004

sub nr. 2161, acțiunile au fost la rândul lor vândute de către S.M.A. lui Z.D.M.,

cu același preț, ceea ce nu justifică operațiunea.

Prin operațiunile făcute, S.I.F.B. Crișana

a fraudat acționarul majoritar, a încălcat dispozițiile legale care-i confereau

acționarului majoritar dreptul de preemțiune și hotărârea A.G.A. care declara societatea

închisă.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta S.I.F.B.C.

Arad a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că inexistența

„dovezii de încasare a contravalorii acțiunilor” nu este un motiv de nulitate

absolută ci de nulitate relativă, putând fi invocat doar de partea semnatară a

contractului interesată și că dovada încasării prețului nici nu privește pe

reclamantă, S.I.F.B. Crișana făcând o singură operațiuni, aceea de înstrăinare

a acțiunilor printr-un contract de cesiune la data de 4 martie 2004.

Operațiunea ulterioară de înstrăinare

în continuare a acțiunilor constituind un alt act privat, translativ de

proprietate, la care pârâta nu este parte.

Sub un alt aspect, s-a susținut că,

dacă s-ar reține faptul, așa cum consideră reclamanta, că prin operațiunea

efectuată, s-a fraudat acționarul majoritar și s-au încălcat dispozițiile

legale care-i conferea acționarului majoritar, dreptul de preemțiune și

hotărârea A.G.A. care declară societatea închisă, cu atât mai mult reclamanta

nu are calitate procesuală activă și interes.

Promovarea unei astfel de acțiuni în

instanță, ar fi trebuit să-i aparțină acționarului majoritar, respectiv A.S.U.,

persoană juridică distinctă.

La data de 10 iulie 2007 A.S.U., prin

președintele consiliului, administrator T.V., a formulat cerere de intervenție

în interes propriu, solicitând constatarea nulității absolute a contractului de

cesiune de acțiuni nr. 256 din 4 martie 2004 și a contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni, autentificat din 28 aprilie 2004.

În motivarea cererii, s-a susținut că,

în urma cumpărării acțiunilor deținute de F.P.S. la SC U. SA conform procesului

verbal din 12 iulie 2000, Asociația Salariaților a devenit acționar majoritar.

La ședința din 6 iunie 2004, publicată

în M. Of., SC U. SA a fost declarată societate închisă. În această situație,

acțiunile nominative nu se puteau transmite persoanelor din afară, fără acordul

acționarului majoritar.

Cu toate acestea, pârâta S.I.F.B. Crișana

a cesionat parchetul de 18.177 acțiuni nominative, către pârâtul S.M.A. Cu o zi

înainte de a efectua cesiunea, primise de la acționarul majoritar o ofertă de

cumpărare la care nu a răspuns pentru că în următoarea zi să vândă acțiunile în

detrimentul acționarului majoritar.

Față de cererea de intervenție în

interes propriu, pârâta S.I.F.B. Crișana a formulat întâmpinare, solicitând

respingerea ei.

Pe cale de excepție, s-a invocat lipsa

calității procesuale active a intervenienților susținându-se că, intervenienta este

terț față de contractul de cesiune.

Prin sentința civilă nr. 3865 din 18

decembrie 2007 Tribunalul Maramureș, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC U. SA Baia Mare, în

contradictoriu cu pârâta S.I.F.B. Crișana și S.M.A., în ceea ce privește

constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de acțiuni nr. 256 din

4 martie 2004.

A admis excepția invocată de pârâta

SIF Banat - Crișana privind excepția lipsei calității procesuale pasive și în

consecință, a respins acțiunea reclamantei privind constatarea nulității

absolute a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni autentificat din 28

aprilie 2004.

A respins, ca nefondată acțiunea

reclamantei privind constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare autentificat din 28 aprilie 2004, formulată în contradictoriu

cu pârâții S.M.A. și Z.D.M.

A respins cererea de intervenție în

interes propriu formulată de intervenienta A.S.U., Baia Mare.

A obligat pe reclamantă să plătească

pârâților S.M.A. și Z.D.M., suma de 3.000 lei, cheltuieli de judecată

reprezentând onorar avocat.

Apelul declarat de reclamantă a fost

anulat, ca netimbrat, de Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 90 din 21 aprilie

2008.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs reclamanta SC U. SA criticând-o pentru nelegalitate, susținând,

în esență, că a achitat taxa judiciară de timbru și că dovada achitării taxei

judiciare de timbru în sumă de 6 lei nu a ajuns la dosar în ziua judecării

apelului respectiv la data de 21 aprilie 2008 întrucât reprezentantul legal al

societății a fost în imposibilitate de prezentare la proces.

În consecință, recurenta-reclamantă,

în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind că nu se află în culpă

procesuală, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la dosar

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei

(Legea nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995) rezultă că instanța de apel în mod

corect a dispus anularea apelului declarat de reclamantă ca netimbrat.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997

și art. 3/2 din O.G. nr. 32/1995, astfel cum au fost modificate, apelanta

trebuia să achite taxa judiciară de timbru și timbru judiciar anticipat sau

până la primul termen de judecată, respectiv 21 aprilie 2008 conform mențiunii

de pe citație.

Alin. (3) din art. 20 din legea

menționată, sancționează cu anularea cererii neîndeplinirea obligației de plată

a taxelor de timbru până la primul termen de judecată.

Cum apelanta - reclamantă nu s-a

conformat dispozițiilor legale și ale instanței de apel în mod corect i-a fost

anulat apelul ca netimbrat.

Susținerea recurentei în sensul că

apărătorul ales a fost în imposibilitate obiectivă de a se prezenta în cauză,

nu este de natură să o exonereze de îndeplinirea obligației de plată a taxei de

timbru datorată, la termenul sorocit de instanță, distinct de faptul că, prin

cererea depusă la dosarul cauzei la data de 21 aprilie 2008 (fila 31 dosar

apel) apărătorul reclamantei-apelante nu solicită amânarea judecății pentru

imposibilitate obiectivă de a se prezenta, ci susține că a atașat dovada plății

taxei de timbru, susținere care nu corespunde realității potrivit mențiunii

făcute de serviciul registratură în sensul inexistentei dovezii de plată a

taxei de timbru atașată la cerere.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte,

va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de SC U. SA și SC A.S.U. SA Baia Mare împotriva deciziei nr. 90 din 21

aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

octombrie 2008.