ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 507/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 507/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 3440 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost anulat recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 2282 din 26 septembrie 2007 a Curții de Apel București, ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant. Pentru a pronunța decizia arătată, Înalta Curte a reținut că recursul declarat de pârâta A.N.A.F. în dosarul nr. 10.743/2/2006 în contradictoriu cu intimatul-reclamant C.P. și intervenientul S.N.F.P., nu a fost semnat de reprezentantul legal al acestei autorități. Astfel, Înalta Curte a reținut că recursul A.N.A.F.
a fost semnat „pentru” directorul general al Direcției Juridice din cadrul A.N.A.F. de o persoană al cărei nume și calitate nu au fost dovedite ca fiind ale reprezentantului A.N.A.F. S-a reținut de asemenea că, deși a fost dovedit că Direcția Generală Juridică este îndrituită să promoveze în numele A.N.A.F. recurs, totuși nu a fost acoperită lipsa mențiunilor cu privire la numele și calitatea semnatarului recursului, care este alta decât directorul general al acestei direcții. Împotriva acestei hotărâri A.N.A.F. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., considerând că „dezlegarea dată cauzei este rezultatul unei decizii materiale”. În opinia contestatoarei, Înalta Curte s-a aflat în eroare la pronunțarea hotărârii, apreciind în mod surprinzător că directorul general al Direcției Generale Juridice din cadrul A.N.A.F.
nu avea calitatea de a formula/semna recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 2282 din 26 septembrie 2007, deși au fost depuse la dosar H.G. nr. 495/2007 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F. și Ordinul nr. 837 din 19 iunie 2007 prin care a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare al acesteia din care rezultă că actele cu caracter juridic necesare reprezentării A.N.A.F. sau a statului în procesele aflate pe rolul instanțelor se întocmesc de direcția generală juridică. De asemenea, au fost depuse fotocopii ale Ordinelor nr. 815 din 18 iulie 2007, nr. 1071 din 30 iulie 2007 și nr. 1361 din 17 septembrie 2007 emise de Președintele A.N.A.F. prin care acesta împuternicea pe d-na V.N., director general adjunct cu exercitarea atribuțiilor de director general să semneze astfel de acte.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca fiind neîntemeiată, având în vedere considerentele în continuare arătate. Reglementând contestația în anulare specială, art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., invocat ca temei legal, dispune că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate pe această cale când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Greșeala materială vizată de text poate consta însă numai în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată. Atunci când instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut o apreciere asupra lui, nu mai poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii, ci eventual de o greșeală de judecată care nu poate fi îndreptată pe calea contestației în anulare prin retractarea de către aceeași instanță a propriei sale hotărâri.
În speță, instanța de recurs a avut în vedere actele invocate de contestatoare și a apreciat că acestea nu acoperă lipsa mențiunilor privind numele și calitatea semnatarului recursului, care este altă persoană decât directorul general al Direcției Juridice. În consecință, cum aspectele invocate de recurentă nu pot fi circumscrise unei greșeli materiale în sensul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de A.N.A.F. împotriva deciziei nr. 3440 din 14 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.