ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 556/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 556/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1684

pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, la 20 decembrie 2007,

a fost admisă plângerea formulată de petentul P.S.M., în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

În baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) a fost desființată ordonanța din 22 septembrie 2006 emisă de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, prin care s-a dispus scoaterea

petentului de sub urmărire penală, privind săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 83 lit. b) din Legea nr. 89/1998 și s-a dispus aplicarea unei sancțiuni cu

caracter administrativ de 250 lei și confiscarea în vederea distrugerii a 60

carcase inscripționate Nokia. A fost trimisă cauza procurorului, în vederea

redeschiderii urmăririi penale, urmând ca să se pronunțe și cu privire la

infracțiunea prevăzută de art. 297 C. pen., omisiunea aparținând organului

judiciar.

Împotriva sentinței au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul P.M.

Procurorul a criticat

sentința susținând, în esență, că plângerea formulată de partea vătămată,

constituită parte civilă SC N.C. SA este tardivă față de legislația în vigoare

la acea dată, care prevedea că în cazul infracțiunii prevăzute de art. 83 lit.

b) din Legea nr. 84/1998 acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea

prealabilă.

Alt motiv de recurs îl

constituie depășirea de către instanța de judecată a limitelor investirii.

Astfel, instanța sesizată

prin plângere de către petentul făptuitor, nemulțumit de soluția adoptată

privind infracțiunea prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, a admis

plângerea, a desființat ordonanța și a trimis cauza la procuror pentru ca să se

pronunțe și sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 297 C. pen. În acest

fel, instanța a creat petentului o situație mai grea în propria cale de atac.

Inculpatul a criticat și el

hotărârea susținând că plângerea formulată de partea vătămată este tardivă și,

în plus, că nu s-a făcut dovada că a săvârșit infracțiunea pentru care s-a

dispus scoaterea de sub urmărire penală.

Prin decizia penală nr. 696

din 29 mai 2008 pronunțată de secția a I penală de la Curtea de Apel București

recursul a fost admis. Curtea a reținut și motivat că soluția instanței de fond

a creat o situație mai grea pentru petent prin trimiterea cauzei la parchet

urmare omisiunii de a se pronunța asupra altei infracțiuni reclamate.

S-a constatat că probele

existente la dosar sunt suficiente, urmând a reține cauza pentru judecare, în

complet legal constituit.

S-a stabilit un alt termen

pentru ca soluționarea cauzei să se facă de către un alt complet, care, prin

decizia nr. 881 din 31 iunie 2008, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București pentru judecarea cauzei în fond.

Cauza a fost înregistrată la

secția I de la Tribunalul București sub nr. 27068/3/2008 la 11 iulie 2008.

La termenul de judecată din

data de 24 septembrie 2008 petentul a declarat că se prevalează de dispozițiile

art. 70 alin. (2) C. proc. pen. și nu a propus probe în apărarea sa.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de dispozițiile instanței de control judiciar,

expuse prin decizia penală nr. 696 din 29 mai 2008 a Curții de Apel București, secția

I penală, tribunalul a reținut următoarele:

La data de 5 septembrie 2005

inspectori din cadrul D.G.P.M.B., Poliția sectorului 5, S.I.F. s-au sesizat din

oficiu în legătură cu faptul că la punctul de lucru al SC I.B. SRL se

comercializează accesorii pentru telefoanele mobile fără respectarea

prevederilor Legii nr. 84/1998. Procedând la verificări, s-a constatat și găsit

în incinta societății un număr de 60 carcase inscripționate cu marca NOKIA, pe

care societatea respectivă le vindea cu prețuri cuprinse între 110.000 și

250.000 lei vechi/bucată. Carcasele respective au fost ridicate în vederea

continuării cercetărilor.

În urma cercetărilor, s-a

stabilit că produsele ridicate de la societatea în cauză sunt contrafăcute și

nu îndeplinesc calitățile produselor originale Nokia.

Situația de fapt reținută

este dovedită prin următoarele mijloace de probă: procesul verbal din data de 5

septembrie 2005, plângerea prealabilă a SC N.C. SA, factura fiscală nr. 3533286

din 26 iulie 2004, factura fiscală nr. 9533265 din 24 iunie 2004, factura

fiscală nr. 3533251 din 16 aprilie 2004, factura fiscală nr. 3533326 din 27

august 2004, factura fiscală nr. 6599036 din 03 ianuarie 2005, precum și cu

declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală, care, conform art. 69 C.

pen., se coroborează cu celelalte împrejurări reținute de către instanță.

S-a invocat de inculpat

tardivitatea formulării plângerii prealabile de către SC N.C. SA, referitor la

acest aspect se constată că, potrivit art. 286 C. proc. pen., până la

modificarea prin Legea nr. 356/2006, „dacă într-o cauză în care s-au făcute

acte de cercetare penală se consideră ulterior că fapta urmează a primi o

încadrare juridică pentru care este necesară plângerea prealabilă, organul de

cercetare penală cheamă partea vătămată și o întreabă dacă înțelege să facă

plângere. În caz afirmativ, organul de cercetare penală, după caz, continuă

cercetarea sau trimite dosarul instanței competente. În caz contrar, transmite

actele procurorului în vederea încetării urmăririi penale.

De asemenea, s-a constatat

că pentru infracțiunea prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, la

data la care a fost săvârșită fapta, pentru punerea în mișcare a acțiunii

penale era necesară plângerea prealabilă a părții vătămate.

Din actele dosarului nu

rezultă că autoritățile statului și-au îndeplinit obligația de a comunica

părții vătămate că, pentru soluționarea cauzei, este necesară formularea unei plângeri

prealabile, astfel că tribunalul a constatat că plângerea prealabilă este în

termen, întrucât nu poate lipsi partea vătămată de exercitarea drepturilor sale

atâta vreme cât culpa aparține organelor de cercetare penală.

Susținerea inculpatului, că

produsele contrafăcute nu au fost achiziționate de el, ci de către un

colaborator de al său, este nepertinentă deoarece în cazul societăților cu

răspundere limitată, administratorul răspunde pentru faptele societății.

De asemenea, susținerea

inculpatului că nu a vândut nicio carcasă contrafăcută nu are relevanță,

deoarece elementul constitutiv al infracțiunii îl reprezintă punerea în

circulație, fără drept, a produsului fără a fi condiționat de vânzarea

acestuia.

Față de situația reținută,

tribunalul a constatat că, în drept, fapta inculpatului P.S.M. care, la data de

5 septembrie 2005 a expus spre vânzare în incinta SC I.B. SRL 60 de carcase

inscripționate cu marca NOKIA întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998. Constatând că sunt

îndeplinite condițiile art. 18

1

C. pen., în sensul că atingerea

adusă valorii ocrotite este minimă și prin conținutul concret fapta nu prezintă

gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar conduita inculpatului în

societatea până la acest moment este bună, tribunalul în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., va achita pe

inculpatul P.S.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 83 lit. b)

din Legea nr. 84/1998.

În baza art. 18

1

raportat la art. 91 lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului amendă

administrativă în cuantum de 200 lei.

În baza art. 118 C. pen., a

confiscat în vederea distrugerii cele 60 carcase inscripționate cu marca NOKIA.

Sub aspectul laturii civile,

a constatat că partea vătămată SC N.C. SA prin reprezentant s-a constituit

parte civilă cu suma de 20.000 euro. Având în vedere că partea vătămată nu a

făcut dovada pretențiilor sale, în baza art. 998 – art. 999 C. civ., a respins,

ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă N.C.

În baza art. 192 alin. (1) pct.

1 lit. d) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat în sumă de 200 lei.

Împotriva sentinței cu nr. 1130

din 1 octombrie 2008 a declarat apel inculpatul P.S.M.

Instanța de apel a motivat

că apelantul nu a înțeles să-și motiveze apelul în termen și nici să-l susțină

în fața instanței, deși a fost legal citat.

Arătând că motivele de apel

scrise aflate la dosar, au fost depuse după ce instanța s-a pronunța nu mai pot

fi analizate, se arată că hotărârea urmează a fi examinată din oficiu conform art.

371 alin. (2) C. proc. pen.

Reținând că hotărârea este

legală și temeinică, prima instanță stabilind corect situația de fapt și

încadrarea juridică precum și vinovăția, apelul a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei a

declarat recurs petentul care nu și-a motivat recursul.

La termenul de astăzi,

stabilit pentru judecarea recursului, procurorul a cerut casarea deciziei și

trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță, care urmează să

exercite controlul judiciar ținând seama de motivele de apel aflate la dosar.

Recursul este fondat pentru

cele ce urmează.

Potrivit art. 371 C. proc.

pen., instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și

la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport de

calitatea pe care apelantul o are în proces.

În cadrul limitelor arătate

în alineatul precedent, instanța este obligată ca, în afară de temeiurile

invocate și cererile formulate de apelant să examineze cauza sub toate

aspectele de fapt și de drept.

O apărare și în același timp

o critică constant invocate de recurent a constituit-o tardivitatea plângerii

formulată de partea vătămată SC N.C. SA.

Din conținutul deciziei nu

rezultă că instanța de apel a analizat hotărârea sub aspectul tardivității

plângerii. Motivarea potrivit căreia situația de fapt, încadrarea juridică și

vinovăția au fost reținute judicios de prima instanță nu sunt de natură a

demonstra că instanța a analizat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

Fără a discuta probele,

admițând că din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului rezultă că recurentul

a săvârșit o infracțiune și că pentru această faptă trebuie să răspundă penal,

o chestiune esențială o constituie îndeplinirea condițiilor cerute de lege ca

fapta să poată fi urmărită penal. Or, în cauză pe tot parcursul procesului care

a parcurs două cicluri, recurentul a invocat tardivitatea plângerii ceea ce

obliga organul de urmărire penală să dispună o altă soluție, iar instanța să

înceteze procesul penal conform art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. f) C.

proc. pen., în măsura verificării apărării că plângerea a fost tardiv

formulată.

Pe de altă parte, se

constată că la dosarul instanței de apel, mai înaintea minutei, se află

motivele de apel scrise formulate de P.M.

Motivele de apel scrise se

referă la dosarul nr. 27068/3/2008 cu termen la 5 decembrie 2008.

În lipsa unei mențiuni,

certificate despre timpul la care au fost depuse aceste motive, Înalta Curte nu

poate să constate decât că acestea nu au fost analizate de instanța de apel.

Acest lucru se impune cu

atât mai mult cu cât, motivele au fost redactate de un avocat, al cărei

delegație anterioară termenului de judecată, se afla și ea cusută la dosar.

Cazul de casare este cel

prevăzut de art. 385

9

pct. 10 teza a II-a, instanța nu s-a pronunțat

asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile

lor și să influențeze soluția procesului.

Atâta timp cât s-a cerut de

către inculpat constatarea existenței unei cauze în care punerea în mișcare sau

exercitarea acțiunii penale este împiedicată, iar instanța de apel nu s-a

preocupat de o astfel de cerere, și nici prin motivarea vinovăției

inculpatului, nu exclude o astfel de cauză, ne aflăm în fața unei omisiuni

esențiale, deoarece apărarea inculpatului atrage o altă soluție și asupra

acestei apărări, instanța de apel trebuia să se pronunțe fie prin admitere, fie

prin respingere, în măsura în care a procedat conform art. 371 alin. (2) C.

proc. pen.

Așa fiind, urmează ca

recursul să fie admis conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., decizia să fie casată și cauza trimisă pentru judecarea apelului la

aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul P.S.M. împotriva deciziei penale nr. 290/ A din 5 decembrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Casează decizia penală

atacată.

Trimite cauza spre

rejudecarea apelului inculpatului, aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel

București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 februarie 2009.