ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 169/2011

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta

SC O.T. SRL

București, în contradictoriu cu Consiliul Național al Audiovizualului, a solicitat desființarea Deciziei nr. 421 din 02 aprilie 2009, iar în subsidiar reducerea cuantumului sancțiunii aplicate prin această decizie, până la minimul special prevăzut de lege. In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 421 din 02 aprilie 2009 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului, i s-a aplicat o sancțiune contravențională în cuantum de 10.000 lei pentru pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 coroborate cu dispozițiile art. 83 din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual. Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală.

Prin sentința nr. 4457 din 16 decembrie 2009 , Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC O.T. SRL București, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 421 din 02 aprilie 2009 emisă de pârât, reclamanta SC O.T.

SRL București a fost amendată cu 10 000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, coroborate cu cele ale art. 81 alin. (1) și (2) și ale art. 83 din Codul audiovizualului referitoare la informarea corectă a populației, conform cărora în cazul iminenței producerii unor dezastre, pentru diminuarea efectelor sociale, economice și ecologice ale acestora, radiodifuzorii au obligația să confrunte informațiile primite din surse proprii sau de la colaboratori ocazionali cu informațiile deținute de autoritățile competente, înainte de a transmite știri și puncte de vedere care pot genera panică în rândul populației, iar dacă versiunile primite diferă, se va transmite în mod obligatoriu și informația provenită de la sursa autorizată legal, cu menționarea acesteia.

Din materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că faptele , astfel cum au fost prezentate în Decizia nr. 421 din 02 aprilie 2009 a CNA și în raportul de monitorizare a emisiunii „D.D.D. " difuzată pe postul O.T.V. la datele de 19 martie 2009, începând cu ora 19 și 28 martie 2009 , începând cu ora 20, au fost confirmate și de reclamantă, dar care, însă, invocă lipsa unei somații prealabile, conform prevederilor art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002. Instanța de fond a reținut că, deși libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, este unanim admis că exercițiul acestei libertăți comportă îndatoriri și responsabilități specifice în cazul jurnaliștilor și radiodifuzorilor, care sunt obligați să relateze obiectiv și echilibrat faptele și activitățile de interes public.

Cererea de reducere a cuantumului amenzii la minimul special de 2.500 lei a fost respinsă ca neîntemeiată, avându-se în vedere că reclamanta a mai fost sancționată pentru încălcarea prevederilor legale referitoare la informarea corectă a publicului și în consecință, criteriile orientative prevăzute de art. 91 din Legea nr. 504/2002 modificată și completată, au fost corect aplicate în raport de gravitatea faptei și efectele acesteia asupra telespectatorilor. De asemenea, instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiate și celelalte critici ale reclamantei, constatând că din examinarea raportului de monitorizare a rezultat fără echivoc, că moderatorul emisiunii, precum și ceilalți participanți la emisiune, au urmărit în mod vădit informarea eronată a publicului în legătură cu iminența producerii unui cutremur catastrofal, într- o manieră de natură să producă panică în rândul populației.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta și a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziei nr. 421 din 02 aprilie 2009 a Consiliului Național al Audiovizualului. In primul motiv de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată că, în mod greșit instanța de fond a apreciat Decizia nr. 421 din 02 aprilie 2009 ca fiind legală, în condițiile în care prin această decizie SC T. SRL București a fost sancționată cu amendă contravențională fără ca, în prealabil, pârâtul să emită somația prevăzută de art. 91 din Legea nr. 504/2002. Recurenta-reclamantă a mai criticat concluzia instanței de fond privind neîndeplinirea obligației de confruntare a informațiilor prezentate cu cele deținute de autoritățile competente, arătându-se că, în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind nepertinentă invocarea punctului de vedere al autorităților, publicat în Monitorul Oficial, respectiv H.G.

nr. 548/2008. De asemenea a fost criticată soluția de respingere a cererii de diminuare a amenzii aplicate, cu motivarea că, în lipsa unor elemente concrete care să dovedească gravitatea deosebită a faptelor, instanța de fond a apreciat eronat că nu se impune diminuarea cuantumului amenzii. Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate, ce pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și prin prisma dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama de toate susținerile și apărările părților și de probele administrate în ambele faze procesuale, înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Înalta Curte a constatat că instanța de fond nu s-a limitat la preluarea apărărilor formulate de pârâtă prin întâmpinare, ci a dat o dezlegare corectă cauzei deduse judecății prin analizarea mijloacelor de probă aflate la dosar și coroborarea lor, cu respectarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv a dreptului la un proces echitabil. Instanța de fond a constatat întemeiat legalitatea Deciziei nr. 556 din 12 mai 2009 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului pentru sancționarea contravențională a societății recurente, ca urmare a încălcării prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 și ale art. 83 din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual prin emisiunea din data de 7 mai 2009 referitoare la iminența producerii unui cutremur.

Așa cum se poate lesne observa din considerentele sentinței examinate, care au fost expuse rezumativ în prezenta hotărâre, fiecare din apărările recurentei-reclamante au fost înlăturate în mod argumentat în fapt și în drept, astfel că nu poate fi acceptată critica ce vizează doar preluarea automată a motivelor reținute în decizia de sancționare emisă de autoritatea-pârâtă.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 15 alin. (2) lit. a) cu art. 43 alin. (1) lit. c) și art. 91 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, instanța de fond a constatat că întrucât reclamanta a mai fost sancționată anterior cu 10 sancțiuni pentru încălcarea dispozițiilor legale referitoare la informarea corectă a publicului, respectiv două somații, cinci amenzi și trei sancțiuni prevăzute de art. 9 5 din Legea Audiovizualului, în mod corect, pârâtul a făcut aplicarea art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2004, în sensul că a sancționat reclamanta direct cu amendă pentru încălcarea art. 39 1 din lege fără să emită anterior o somație.

Informațiile oferite publicului, prin afișarea pe ecran a titlului privind iminența producerii unui mare cutremur în România în urma căruia vor muri peste 20.000 de oameni, au fost de natură a dezinforma publicul telespectator, în condițiile în care informația nu provenea de la organele abilitate ale statului, iar recurenta - reclamantă nu și-a îndeplinit obligația de a confrunta informațiile provenite din surse proprii sau de la colaboratori ocazionali cu cele deținute de autoritățile competente, respectiv de Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Fizica Pământului. Totodată, nu poate constitui temei de exonerare de răspundere contravențională, situația de fapt expusă privind analogia între previziunile, făcute de către invitatul emisiunii clarvăzător, asupra iminenței producerii unui mare cutremur invitatului și aspectele relative legate de ciclicitatea seismică.

De asemenea, în mod corect, instanța de fond a respins apărarea potrivit căreia punctul de vedere al autorităților a fost publicat în Monitorul Oficial al României, respectiv în H.G. nr. 548/2008, care are în vedere planul de acțiune pe care ar trebui să-1 aibă autoritățile române în caz de calamitate, deoarece acest act normativ cuprinde strategia națională de comunicare și informare publică pentru situații de urgență și definește evenimentele care reprezintă calamități naturale, fără a indica o anumită dată de producere a lor. Ultima critică formulată în recurs urmează să fie respinsă, constatându-se că sancțiunea contravențională aplicată recurentei a fost corect individualizată în raport de gravitatea faptei săvârșite și de efectele acesteia asupra publicului telespectator.

Cuantumul amenzii aplicate a fost stabilit cu respectarea criteriilor de individualizare a sancțiunii, prevăzute de art. 162 alin. (3) din Codul audiovizualului și ale art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, astfel că instanța de fond a apreciat judicios că nu se impune diminuarea cuantumului amenzii de la 10.000 lei la 2500 lei, cum s-a solicitat prin acțiune. In motivele de recurs se critică în mod neîntemeiat aplicarea sancțiunii pe motiv că aceasta ar reprezenta un drept și o încălcare a dreptului la libera exprimare, drept absolut și ocrotit, în opinia recurentei, cu prioritate de dispozițiile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Exercitarea libertăților constituționale prevăzute de art. 30 alin. (6) și art. 31 din Constituția României și ocrotite prin dispozițiile art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu implică o libertate absolută în ceea ce privește modalitatea de exprimare în raport de protecția reputației și a drepturilor cetățenilor inclusiv a omului politic și a fenomenului politic în general. Modalitatea de exprimare și exercitarea acestor libertăți implică „îndatoriri și responsabilități care capătă o importanță sporită atunci când există riscul de a se aduce atingere reputației persoanelor și de a se pune în pericol drepturile acestora" - cauza Cumpănă și Mazăre împotriva României. Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive pentru reformarea sentinței atacate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. P ENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL București împotriva sentinței nr. 4457 din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2011.