ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1878/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 09 februarie 2009, reclamanta SC O.T. SRL în contradictoriu cu C.N.A. a contestat decizia nr. 33 din data de 20 ianuarie 2009 emisă de pârât și a solicitat instanței desființarea actului, iar în subsidiar reducerea cuantumului sancțiunii la minimul special prevăzut de lege și, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a solicitat suspendarea executării actului. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin actul contestat pârâtul a aplicat societății o amendă în valoare de 10.000 lei pentru o pretinsă încălcare a dispozițiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, modificată, precum și ale art. 15 alin. (2) lit. a) și art. 43 alin. (1) lit. c) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizualului.

Reclamanta a susținut că actul contestat a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 162 alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 coroborat cu ale art. 91 alin. (1)-(3) din Legea nr. 504/2002. Reclamanta a mai arătat că actul contestat este netemeinic întrucât, având în vedere și maniera de sancționare, respectiv după o lună de la momentul apreciat de încălcare a dispozițiilor art. 15 alin. (2) lit. a) și art. 43 alin. (1) lit. c) din Decizia nr. 187/2006, subiectul abordat în cadrul emisiunilor pentru care s-a aplicat sancțiunea este de interes public justificat, existând o legătură semnificativă și clară între viața privată și de familie a persoanei și interesul public justificat.

Cu privire la capătul subsecvent, privind reducerea cuantumului amenzii, s-a arătat că, în raport de circumstanțele care stau la baza aplicării sancțiunii, respectiv gravitatea faptei, durata emisiunii, audiența înregistrată este prev. de art. 162 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006 și pe care pârâtul nu le-a avut în vedere, în cazul în care se respinge capătul principal al acțiunii, apreciază că sunt îndeplinite condițiile reducerii cuantumului amenzii la minimul special de 2.500 lei. Referitor la cererea de suspendare s-a susținut că se aduce un grav prejudiciu de imagine societății și un prejudiciu material întrucât se blochează anumite sume de bani care reprezintă un efort financiar suplimentar, iar procedura de recuperare a banilor de la administrațiile financiare este o cale anevoioasă și de lungă durată.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 504/2002, Legii nr. 554/2004, art. 112 C. proc. civ., Decizia nr. 187/2006 . Prin sentința civilă nr. 2353 din 3 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC O.T. SRL, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - Prin Decizia nr. 33 din 20 ianuarie 2009 pârâtul C.N.A. a dispus sancționarea reclamantei SC O.T. SRL în calitate de radiodifuzor, cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 și ale art. 15 alin. (2) lit. a) și art. 43 alin. (1) lit. c) din Decizia C.N.A.

nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual; - În motivarea deciziei pârâtul a reținut, în esență, că postul de televiziune OTV a difuzat mai multe ediții ale emisiunilor „Se întâmplă acum" și „D.D.D." cu încălcarea gravă a legislației audiovizuale referitoare la protecția copiilor în cadrul serviciilor de programe, precum și a celor referitoare la protecția demnității umane; - Din raportul de monitorizare și din DVD-urile depuse la dosar, rezultă că, postul de televiziune O.T.V. a prezentat, în mod repetat, la ore la care copii au acces neîngrădit la programele audiovizuale imagini cu tânăra în ștreang, dar și cu părți ale trupului neînsuflețit al acesteia în sicriu.

- Pârâtul a reținut corect împrejurarea că, difuzarea unor emisiuni cu un astfel de conținut, încalcă principiul interesului superior al copilului statuat de legislația privitoare la drepturile copilului, și care se regăsesc în normele din domeniul audiovizualului. - În cadrul emisiunii „Se întâmplă acum" difuzată în ziua de 15 decembrie 2008 (pag. 6 raport de monitorizare) au fost prezentate în intervalul orar 17-19, în mod detaliat metode de sinucidere, contrar dispozițiilor art. 15 alin . (2) lit. a) din Codul audiovizualului care interzic difuzarea emisiunilor ce conțin detalii ori metode de sinucidere ori de automutilare între orele 6-22.

- Făcând aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 15 alin. (2) lit. a) cu art. 43 alin. (1) lit. c) și art. 91 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, instanța de fond a constatat că întrucât reclamanta a mai fost sancționată anterior cu 3 sancțiuni privind difuzarea timp de 3 ore a textului deciziei de sancționare, cu 17 amenzi și 5 somații, în mod corect, pârâtul a făcut aplicarea art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2004, în sensul că a sancționat reclamanta direct cu amendă pentru încălcarea art. 39 1 din lege fără să emită anterior o somație. - Susținerea reclamantei în sensul că decizia de sancționare este nelegală întrucât sancționează la modul „en-gross-ist" nu poate fi reținută, deoarece în Legea nr. 504/2002 sau în deciziile emise de C.N.A.

nu există reglementate termene, cu începere de la difuzarea emisiunii, în interiorul cărora C.N.A. să poată sancționa eventuale încălcări ale dispozițiilor legale; - reclamanta nu poate invoca nici incidența art. 39 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 și nici interesul public justificat față de împrejurarea că OTV a înțeles să difuzeze acest subiect, în cadrul căruia au fost difuzate imagini ce au scos în evidență atât suferința mamei cât și durerea altor persoane (rude apropiate, care au asistat la înmormântarea D.M.), întrucât aceasta reprezintă fapta de încălcare a prevederilor legale menționate anterior și care interzic difuzarea unor astfel de imagini.

În privința solicitării subsidiare de reducere a cuantumului amenzii la minimul special, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată, întrucât reclamanta nu este la prima sancționare, și totodată fapta săvârșită și efectele acesteia asupra minorilor sunt grave, iar amenda aplicată de 10.000 lei nu reprezintă maximul prevăzut de lege. Referitor la cererea de suspendare a executării deciziei nr. 33 din 20 ianuarie 2009 prima instanță a constatat că este un capăt de cerere accesoriu, care fiind soluționat odată cu acțiunea în anulare, în baza principiului de drept conform căruia accesoriul urmează soarta principalului (accessorium sequitur principale) nu poate primi altă soluție, având în vedere si că suspendarea efectelor unui act administrativ se poate dispune numai cu privire la un act aparent nelegal, nu și cu privire la un act constatat că este legal.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC O.T. SRL Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că instanța de fond a înlăturat fără temei legal toate apărările recurentei-pârâte și în acest fel a omis a acorda eficiență juridică dispozițiilor legale incidente, mai exact a prevederilor art. 91 alin. (3) și art. 39 alin. ( 3) din Legea nr. 504/2002 precum și art. 162 alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de Reglementare a conținutului audiovizual.

Recurenta a subliniat că în lipsa unei somații anterioare, care să fi fost comunicată, aplicarea amenzii este nelegală, cu atât mai mult cu cât în opinia sa subiectul abordat în cadrul emisiunilor pentru care s-a aplicat sancțiunea este unul public, justificat și au fost respectate cerințele impuse de art. 39 alin. (3) din Lega audiovizualului în sensul prezentării simbolului vizual de avertizare, iar împrejurarea că mama D.M. care a fost prezentă în studiourile O.T.V. nu a exprimat niciun moment ideea că „a fost abuzată emoțional” așa cum s-a reținut este în opinia sa relevant. Recursul este fondat. Sesizată cu verificarea legalității deciziei nr. 33 din 20 ianuarie 2009 prin care C.N.A. a sancționat cu amendă de 10.000 lei radiodifuzorul SC O.T.

SRL, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a procedat în consecință, raportându-se atât la materialul probator administrat cât și la dispozițiile legale incidente în cauza dedusă judecății – Legea audiovizualului nr. 504/2002 și Decizia C.N.A. nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual. Așa cum se poate lesne observa din considerentele sentinței examinate, care au fost expuse rezumativ în prezenta hotărâre, fiecare din apărările recurentei-reclamante au fost înlăturate în mod argumentat în fapt și în drept, astfel că nu poate fi acceptată critica ce vizează doar preluarea automată a susținerilor autorității-pârâte.

Alte apărări nu au fost aduse în fața instanței de control judiciar, iar din actele dosarului rezultă cu evidență că au fost încălcate prevederile art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului și cele ale art. 15 alin. (2) lit. a) și art. 43 alin. (1) din Decizia C.N.A nr. 187/2006, astfel că actul administrativ contestat este emis în condițiile legii, iar sancțiunea aplicată este proporțională cu abaterea săvârșită. Conform Raportului de monitorizare ce a stat la baza Deciziei contestate, la postul de televiziune O.T.V., începând cu data de 12 decembrie 2009 au fost difuzate în mod repetat la emisiunile „Se întâmplă acum” și „D.D.D.” imagini cu tânăra D.M. în ștreang în copacul în care a fost găsită spânzurată, imagini cu trupul neînsuflețit al acesteia în sicriu, într-un interval orar la care minorii au acces neîngrădit la programele audiovizuale.

Nu în ultimul rând, în același interval orar au fost prezentate în emisiunile monitorizate, urmare unor reclamații pe acest subiect, metode de sinucidere ori de automutilare. Afirmațiile recurentei că toate acestea privesc un subiect de interes public, justificat și că singurul în măsură că aprecieze asupra acestui aspect este chiar publicul care poate „sancționa” postul TV cu refuzul de a mai urmări emisiunile respectiv sunt de neacceptat și demonstrează o dată în plus faptul că cel sancționat ignoră conținutul exact al noțiunilor de interes public, de interes al copilului, (protejat prin acte normative) și, ceea ce este și mai grav, dispozițiile legale ce-i sunt aplicabile în calitatea sa de radiodifuzor.

Constatând că abordarea judecătorului fondului este nu numai temeinică dar și legală, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Lega nr. 554/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL, împotriva sentinței civile nr. 2353 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.