ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1878/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, la data de 09 februarie 2009, reclamanta SC O.T. SRL

în contradictoriu cu C.N.A. a contestat decizia nr. 33 din data de 20 ianuarie 2009

emisă de pârât și a solicitat instanței desființarea

actului, iar în subsidiar reducerea cuantumului sancțiunii la minimul

special prevăzut de lege și, în temeiul art. 15 din Legea nr.

554/2004 a solicitat suspendarea executării actului.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, prin actul contestat pârâtul a

aplicat societății o amendă în valoare de 10.000 lei pentru o

pretinsă încălcare a dispozițiilor art. 39 alin. (2) din Legea

nr. 504/2002, modificată, precum și ale art. 15 alin. (2) lit. a)

și art. 43 alin. (1) lit. c) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de

reglementare a conținutului audiovizualului.

Reclamanta a

susținut că actul contestat a fost emis cu încălcarea prevederilor

art. 162 alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 coroborat cu ale art. 91 alin. (1)-(3)

din Legea nr. 504/2002.

Reclamanta a mai

arătat că actul contestat este netemeinic întrucât, având în vedere

și maniera de sancționare, respectiv după o lună de la

momentul apreciat de încălcare a dispozițiilor art. 15 alin. (2) lit.

a) și art. 43 alin. (1) lit. c) din Decizia nr. 187/2006, subiectul

abordat în cadrul emisiunilor pentru care s-a aplicat sancțiunea este de

interes public justificat, existând o legătură semnificativă

și clară între viața privată și de familie a persoanei

și interesul public justificat.

Cu privire la

capătul subsecvent, privind reducerea cuantumului amenzii, s-a arătat

că, în raport de circumstanțele care stau la baza aplicării

sancțiunii, respectiv gravitatea faptei, durata emisiunii, audiența

înregistrată este prev. de art. 162 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006

și pe care pârâtul nu le-a avut în vedere, în cazul în care se respinge

capătul principal al acțiunii, apreciază că sunt

îndeplinite condițiile reducerii cuantumului amenzii la minimul special de

2.500 lei.

Referitor la cererea

de suspendare s-a susținut că se aduce un grav prejudiciu de imagine

societății și un prejudiciu material întrucât se blochează

anumite sume de bani care reprezintă un efort financiar suplimentar, iar

procedura de recuperare a banilor de la administrațiile financiare

este o cale

anevoioasă și de lungă durată.

În drept,

acțiunea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 504/2002, Legii

nr. 554/2004, art. 112 C. proc. civ., Decizia nr. 187/2006

.

Prin sentința

civilă nr. 2353 din 3 iunie 2009, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea formulată de reclamanta SC O.T. SRL, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

- Prin Decizia nr. 33

din 20 ianuarie 2009 pârâtul C.N.A. a dispus sancționarea reclamantei SC

O.T. SRL în calitate de radiodifuzor, cu amendă în cuantum de 10.000 lei

pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului

nr.

504/2002

și ale art. 15 alin. (2) lit. a) și

art. 43

alin. (1)

lit. c) din Decizia C.N.A. nr.

187/2006

privind

Codul de reglementare a conținutului audiovizual;

- În motivarea

deciziei pârâtul a reținut, în esență, că postul de

televiziune OTV a difuzat mai multe ediții ale emisiunilor „Se

întâmplă acum" și „D.D.D." cu

încălcarea

gravă

a legislației audiovizuale referitoare la protecția copiilor în

cadrul serviciilor de programe, precum și a celor referitoare la

protecția demnității umane;

- Din raportul de

monitorizare și din DVD-urile depuse la dosar, rezultă că,

postul de televiziune O.T.V. a prezentat, în mod repetat, la ore la care copii

au acces neîngrădit la programele audiovizuale imagini cu tânăra în

ștreang, dar și cu părți ale trupului neînsuflețit al

acesteia în sicriu.

- Pârâtul a

reținut corect împrejurarea că, difuzarea unor emisiuni cu un astfel

de conținut, încalcă principiul interesului superior al copilului

statuat de legislația privitoare la drepturile copilului, și care se

regăsesc în normele din domeniul audiovizualului.

- În cadrul emisiunii

„Se întâmplă acum" difuzată în ziua de 15 decembrie 2008 (pag. 6

raport de monitorizare) au fost prezentate în intervalul orar 17-19, în mod

detaliat metode de sinucidere, contrar dispozițiilor art. 15 alin . (2)

lit. a) din Codul audiovizualului care interzic difuzarea emisiunilor ce

conțin detalii ori metode de sinucidere ori de automutilare între orele

6-22.

- Făcând

aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 15 alin.

(2) lit. a) cu art. 43 alin. (1) lit. c) și art. 91 alin. (1) din Legea

nr. 504/2002, instanța de fond a constatat că întrucât reclamanta a

mai fost sancționată anterior cu 3 sancțiuni privind difuzarea

timp de 3 ore a textului deciziei de sancționare, cu 17 amenzi și 5

somații, în mod corect, pârâtul a făcut aplicarea art. 91 alin. (3)

din Legea nr. 504/2004, în sensul că a sancționat reclamanta direct

cu amendă pentru încălcarea art. 39

1

din lege

fără să emită anterior o somație.

- Susținerea

reclamantei în sensul că decizia de sancționare este nelegală

întrucât sancționează la modul „en-gross-ist" nu poate fi

reținută, deoarece în Legea nr. 504/2002 sau în deciziile emise de

C.N.A. nu există reglementate termene, cu începere de la difuzarea

emisiunii, în interiorul cărora C.N.A. să poată sancționa

eventuale încălcări ale dispozițiilor legale;

- reclamanta nu poate

invoca nici incidența art. 39 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 și

nici interesul public justificat față de împrejurarea că OTV a

înțeles să difuzeze acest subiect, în cadrul căruia au fost

difuzate imagini ce au scos în evidență atât suferința mamei cât

și durerea altor persoane (rude apropiate, care au asistat la

înmormântarea D.M.), întrucât aceasta reprezintă fapta de încălcare a

prevederilor legale menționate anterior și care interzic difuzarea

unor astfel de imagini.

În privința

solicitării subsidiare de reducere a cuantumului amenzii la minimul

special, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată,

întrucât reclamanta nu este la prima sancționare, și totodată fapta

săvârșită și efectele acesteia asupra minorilor sunt grave,

iar amenda aplicată de 10.000 lei

nu

reprezintă

maximul prevăzut de lege.

Referitor la cererea

de suspendare a executării deciziei nr. 33 din 20 ianuarie 2009 prima

instanță a constatat că este un capăt de cerere accesoriu,

care fiind soluționat odată cu acțiunea în anulare, în baza

principiului de

drept

conform

căruia accesoriul urmează soarta principalului (accessorium sequitur

principale) nu poate primi altă soluție, având în vedere si că

suspendarea efectelor unui act administrativ se poate dispune numai cu privire

la

un

act aparent nelegal, nu

și cu privire la un act constatat că este legal.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC O.T. SRL

Cererea de recurs a fost întemeiată

în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că

instanța de fond a înlăturat fără temei legal toate apărările

recurentei-pârâte și în acest fel a omis a acorda eficiență

juridică dispozițiilor legale incidente, mai exact a prevederilor

art. 91 alin. (3) și art. 39 alin. ( 3) din Legea nr. 504/2002 precum

și art. 162 alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de

Reglementare a conținutului audiovizual.

Recurenta a subliniat că în

lipsa unei somații anterioare, care să fi fost comunicată, aplicarea

amenzii este nelegală, cu atât mai mult cu cât în opinia sa subiectul abordat

în cadrul emisiunilor pentru care s-a aplicat sancțiunea este unul public,

justificat și au fost respectate cerințele impuse de art. 39 alin. (3)

din Lega audiovizualului în sensul prezentării simbolului vizual de

avertizare, iar împrejurarea că mama D.M. care a fost prezentă în

studiourile O.T.V. nu a exprimat niciun moment ideea că „a fost

abuzată emoțional” așa cum s-a reținut este în opinia sa

relevant.

Recursul este fondat.

Sesizată cu verificarea

legalității deciziei nr. 33 din 20 ianuarie 2009 prin care C.N.A. a

sancționat cu amendă de 10.000 lei radiodifuzorul SC O.T. SRL, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a procedat în consecință, raportându-se atât la materialul

probator administrat cât și la dispozițiile legale incidente în cauza

dedusă judecății – Legea audiovizualului nr. 504/2002 și

Decizia C.N.A. nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

Așa cum se poate lesne observa

din considerentele sentinței examinate, care au fost expuse rezumativ în

prezenta hotărâre, fiecare din apărările recurentei-reclamante

au fost înlăturate în mod argumentat în fapt și în drept, astfel

că nu poate fi acceptată critica ce vizează doar preluarea

automată a susținerilor autorității-pârâte.

Alte apărări nu au fost

aduse în fața instanței de control judiciar, iar din actele dosarului

rezultă cu evidență că au fost încălcate prevederile

art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului și cele ale art. 15 alin. (2)

lit. a) și art. 43 alin. (1) din Decizia C.N.A nr. 187/2006, astfel

că actul administrativ contestat este emis în condițiile legii, iar

sancțiunea aplicată este proporțională cu abaterea

săvârșită.

Conform Raportului de monitorizare

ce a stat la baza Deciziei contestate, la postul de televiziune O.T.V.,

începând cu data de 12 decembrie 2009 au fost difuzate în mod repetat la

emisiunile „Se întâmplă acum” și „D.D.D.” imagini cu tânăra D.M.

în ștreang în copacul în care a fost găsită spânzurată,

imagini cu trupul neînsuflețit al acesteia în sicriu, într-un interval orar

la care minorii au acces neîngrădit la programele audiovizuale. Nu în

ultimul rând, în același interval orar au fost prezentate în emisiunile

monitorizate, urmare unor reclamații pe acest subiect, metode de sinucidere

ori de automutilare.

Afirmațiile recurentei că

toate acestea privesc un subiect de interes public, justificat și că

singurul în măsură că aprecieze asupra acestui aspect este chiar

publicul care poate „sancționa” postul TV cu refuzul de a mai urmări

emisiunile respectiv sunt de neacceptat și demonstrează o dată

în plus faptul că cel sancționat ignoră conținutul exact al

noțiunilor de interes public, de interes al copilului, (protejat prin acte

normative) și, ceea ce este și mai grav, dispozițiile legale

ce-i sunt aplicabile în calitatea sa de radiodifuzor.

Constatând că abordarea

judecătorului fondului este nu numai temeinică dar și

legală, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (1) din Lega nr. 554/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL,

împotriva sentinței civile nr. 2353 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 aprilie 2010.