ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4437/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 iunie 2009, reclamanta SC O.T. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 556 din 12 mai 2009 emisă de pârâtul C.N.A., iar în subsidiar, reducerea cuantumului amenzii la minimul special prevăzut de lege. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia contestată i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 15.000 RON pentru pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 și art. 83 din decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

Reclamanta a susținut că nu a săvârșit contravenția constatată de pârât, întrucât previziunile prezentate în cadrul emisiunii au fost rezultatul clarviziunii invitatului și s-a avut în vedere prezentarea unor aspecte științifice, legate de ciclicitatea seismică, diferite calcule matematice, preluate din punctele de vedere exprimate public de autoritățile administrației publice astfel că scopul prezentării a fost avertizarea populației și a instituțiilor abilitate în vederea promovării de măsuri concrete pentru prevenirea și diminuarea efectelor unui cutremur. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința civilă nr. 4.444 din 15 decembrie 2009, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Instanța de fond a constatat că reclamanta a încălcat dispozițiile art. 83 din Codul audiovizualului referitoare la informarea corectă a populației, conform cărora în cazul iminenței producerii unor dezastre, pentru diminuarea efectelor sociale, economice și ecologice ale acestora, radiodifuzorii au obligația să confrunte informațiile primite din surse proprii sau de la colaboratori ocazionali cu informațiile deținute de autoritățile competente, înainte de a transmite știri și puncte de vedere care pot genera panică în rândul populației, iar dacă versiunile primite diferă, se va transmite în mod obligatoriu și informația provenită de la sursa autorizată legal, cu menționarea acesteia.

În privința emisiunii din data de 7 mai 2009, s-a reținut că informațiile prezentate de realizator au fost preluate de pe site-ul Institutului Român de Seismologie Aplicată, care este o asociație particulară non –profit și nu au fost confruntate cu cele deținute de autoritățile competente, respectiv cele deținute de Institutul Național de Fizică a Pământului, astfel cum prevăd dispozițiile legale susmenționate. Apărarea că informațiile au fost preluate din punctele de vedere public exprimate ale autorităților a fost respinsă, cu motivarea că, nu s-a precizat dacă sursa informațiilor și punctelor de vedere exprimate a fost legal autorizată. De asemenea, a fost respinsă apărarea că punctul de vedere al autorităților a fost publicat în M. Of.

al României nr. 426/6.06.2008, respectiv în H.G. nr. 548/2008, care are în vedere planul de acțiune pe care ar trebui să-l aibă autoritățile române în caz de calamitate, deoarece acest act normativ cuprinde strategia națională de comunicare și informare publică pentru situații de urgență și definește evenimentele care reprezintă calamități naturale, fără a indica o anumită dată de producere a lor. Cererea de reducere a cuantumului amenzii la minimul special de 2.500 RON a fost respinsă ca neîntemeiată, avându-se în vedere că reclamanta a mai fost sancționată pentru încălcarea prevederilor legale referitoare la informarea corectă a publicului și în consecință, criteriile orientative prevăzute de art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 au fost corect aplicate în raport de gravitatea faptei și efectele acesteia asupra telespectatorilor.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta și a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziei nr. 556 din 15 decembrie 2009 a C.N.A. În primul motiv de recurs a fost criticată concluzia instanței de fond privind neîndeplinirea obligației de confruntare a informațiilor prezentate cu cele deținute de autoritățile competente, arătându-se că Institutul Român de Seismologie Aplicată este o autoritate în domeniu, fiind atestată de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Pământului. De asemenea, s-a arătat că refuzul repetat și nejustificat al acestuia din urmă de a prezenta un punct de vedere oficial nu poate fi reținut pentru sancționarea reclamantei.

Prin cel de al doilea motiv de recurs s-a susținut că instanța de fond nu a exercitat rol activ în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., deoarece în situația existenței unor dubii cu privire la legalitatea autorizării surselor informațiilor și a punctelor de vedere, trebuia să solicite părții să probeze legalitatea surselor sau să completeze probatoriul. Cel de-al treilea motiv de recurs a fost formulat cu privire la concluzia instanței de fond că în cuprinsul emisiunii din data de 7 mai 2009 s-a afirmat ziua producerii unui cutremur devastator și sub acest aspect, s-a arătat că nu a existat fapta respectivă, reținută cu totul eronat ca temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale.

În ultimul motiv de recurs a fost criticată soluția de respingere a cererii de diminuare a amenzii aplicate, cu motivarea că, în lipsa unor elemente concrete care să dovedească gravitatea deosebită a faptelor, instanța de fond a apreciat eronat că nu se impune diminuarea cuantumului amenzii. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a constatat întemeiat legalitatea deciziei nr. 556 din 12 mai 2009 emisă de C.N.A. pentru sancționarea contravențională a societății recurente, ca urmare a încălcării prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 și ale art. 83 din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual prin emisiunea din data de 7 mai 2009 referitoare la iminența producerii unui cutremur.

Informațiile oferite publicului, prin afișarea pe ecran a titlului privind instituirea codului portocaliu în România au fost de natură a dezinforma publicul telespectator, în condițiile în care informația nu provenea de la organele abilitate ale statului, iar recurenta – reclamantă nu și-a îndeplinit obligația de a confrunta informațiile provenite din surse proprii sau de la colaboratori ocazionali cu cele deținute de autoritățile competente, respectiv de Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Fizica Pământului.

Susținerea recurentei că informațiile furnizate proveneau de la Institutul Român de Seismologie Aplicată, recunoscută a fi o autoritate în domeniu nu este relevantă sub aspectul răspunderii contravenționale, întrucât această asociație privată non profit, indiferent de obiectul de activitate și de calitatea cercetărilor efectuate, nu are calitatea legal recunoscută de autoritate competentă, fiind din acest motiv atestată la rândul său de către autoritatea abilitată în acest sens și anume, Institutul Național de Fizică a Pământului. În consecință, atestarea nr. 982/2001 eliberată Institutului Român de Seismologie Aplicată eliberată de Institutul Național de Fizică a Pământului nu exonera recurenta de obligația legală de a confrunta informațiile furnizate cu cele deținute de autoritățile competente și nici de răspunderea contravențională stabilită pentru neîndeplinirea acestei obligații.

De asemenea, nu poate constitui temei de exonerare de răspundere contravențională situația de fapt expusă privind refuzul repetat al Institutului Național de Fizică a Pământului de a prezenta un punct de vedere oficial, cu atât mai mult cu cât nu au fost dovedite susținerile formulate în acest sens. Recurenta a criticat neîntemeiat și încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., deoarece nu se impunea exercitarea rolului activ al judecătorului în condițiile în care nu s-a contestat fapta care constituie contravenție și anume, neîndeplinirea obligației de confruntare a informațiilor prezentate cu cele deținute de autoritățile competente, astfel încât publicul telespectator să poată lua decizii în deplină cunoștință de cauză.

Din acest motiv, se reține că recurenta a considerat neîntemeiat că instanța de fond trebuia să exercite rol activ pentru lămurirea dubiilor privind legalitatea autorizării surselor informațiilor, fără a observa că, obligația sa de confruntare a informațiilor subzistă în condițiile în care sursa informațiilor prezentate nu are calitatea de autoritate competentă în domeniu, fiind dimpotrivă supusă autorizării de către această autoritate. Apărările formulate în dezvoltarea celui de-al treilea motiv de recurs se dovedesc a fi de asemenea nefondate față de conținutul emisiunii din data de 7 mai 2009, în care au fost furnizate informații privind iminența producerii unui cutremur la data respectivă, completate cu cele referitoare la instituirea codului portocaliu în România.

Aceste apărări sunt infirmate chiar de afișarea pe ecran în timpul emisiunii a titlului „A sosit data fatidică de 7 mai! Afară e lună plină! Urmează marele cutremur?”. Ultima critică formulată în recurs urmează să fie respinsă, constatându-se că sancțiunea contravențională aplicată recurentei a fost corect individualizată în raport de gravitatea faptei săvârșite și de efectele acesteia asupra publicului telespectator. Cuantumul amenzii aplicate a fost stabilit cu respectarea criteriilor de individualizare a sancțiunii, prevăzute de art. 162 alin. (3) din Codul audiovizualului și ale art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, astfel că instanța de fond a apreciat judicios că nu se impune diminuarea cuantumului amenzii de la 15.000 RON la 2.500 RON, cum s-a solicitat prin acțiune.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL împotriva Sentinței Civile nr. 4444 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2010.