ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 365/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3002 din 5 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC O.T. SRL, în

contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, a anulat în parte Decizia nr. 274 17 aprilie 2008 emisă de pârât în sensul reducerii amenzii de la suma

de 10.000 lei la suma de 5.000 lei, a menținut celelalte dispoziții ale deciziei

contestate și 1-a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 2 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență,

următoarele:

In motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, prin

decizia contestată, a fost sancționată cu amendă în sumă de 10.000 lei, pentru că, la data de 02 martie 2008, în emisiunea „In atenția PNA" de la postul OTV, au fost aduse acuzații nedovedite de natură morală și penală la adresa unor reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, fără ca în emisiune să fie prezentat și un punct de vedere al acestora cu privire la acuzațiile aduse, fiind astfel prejudiciate demnitatea și dreptul la propria imagine al acestor persoane. Totodată, radiodifuzorul nu a asigurat participarea reprezentanților Bisericii Ortodoxe Române.

Reclamanta a susținut că greșit s-a considerat că a încălcat prevederile art. 42 alin. (1) – (4) și art. 74 alin. (1) lit. a) din Decizia CNA nr. 187/2006, întrucât în emisiune au fost prezentate fapte și evenimente, situație care a dat dreptul la

judecăți de valoare și acestea puse sub semnul incertitudinii. Afirmațiile au fost

susținute cu dovezi (cotidianul „Ziua" sau ziaristul de investigație). Stăruința moderatoarei a ajutat publicul să își formeze o opinie obiectivă. In cadrul

emisiunii, nu a fost folosit un limbaj injurios și nu s-a instigat la violență, iar

principiile prevăzute de art. 71 alin. (1) lit. a) din Legea audiovizualului, au fost pe

deplin respectate, iar Biserica nu a încercat în niciun moment să intervină dacă

aprecia că se impune în sensul art. 52 din Decizia CNA nr. 187/2006, ci s-a adresat direct CNA-ului, contrar dispozițiilor art. 57 din aceeași lege. Pârâtul nu a verificat dacă Biserica Ortodoxă Română a făcut vreun demers pentru acordarea dreptului la replică, cu atât mai mult cu cât subiectul nu era unul spontan, ci unul anunțat care includea fapte de notorietate.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea de apel a reținut că, la data

de 02 martie 2008, postul de televiziune OTV a difuzat, în direct, în intervalul orar

17,14 - 18,00, emisiunea „In atenția PNA", anunțată subtitlul „Biserica KGB și Primarul Cucoș fraudează Mănăstirea Agapia", titlu care a fost afișat pe toată durata emisiunii în partea centrală de sus a ecranului. Emisiunea a avut ca moderatoare pe A.C. și ca invitat pe ziaristul S.A., care, pornind de la articolul cu titlul „Vor cu scandal la Mitropolia Moldovei" publicat în cotidianul „Ziua", a adus o serie de acuzații la adresa mai multor persoane din cadrul Bisericii Ortodoxe referitoare la fraudarea alegerilor pentru scaunul de Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

A mai reținut instanța că, prin decizia contestată, pârâtul a avut în vedere și faptul că, despre unul dintre candidați, respectiv P.S. C., invitatul emisiunii S.A. a afirmat că a colaborat cu Securitatea, precum și faptul că au fost citite opinii de pe site-ul ziarului „Ziua", una dintre ele conținând afirmația că „B.O.R. este B.O.B.".

Curtea de apel a constatat că niciuna dintre afirmațiile reținute prin decizia contestată nu reprezintă o redare a vreunui citat dintr-un articol din cotidianul „Ziua", ci reprezintă în majoritatea lor covârșitoare doar afirmații făcute la persoana întâi, exprimând în mod evident faptul că ziaristul care le-a prezentat le-a asumat expunându-le ca pe niște adevăruri, situație în care îi incumbă și lui obligația de a proba acuzațiile formulate. A mai reținut instanța că termenii care indicau un anumit grad de incertitudine se regăsesc într-o

proporție absolut minoră în ansamblul afirmațiilor litigioase, astfel că, în lumina ansamblului acestor alegații și a titlului emisiunii, afișat pe toată durata acesteia,

reiese în mod evident că ele conțin, în realitate, imputații factuale precise la adresa părților lezate, și anume că alegerea unui înalt prelat al Bisericii Ortodoxe Române s-a efectuat prin fraudă „la puterea a doua" și că au fost

utilizate practici lipsite de etică pentru favorizarea anumitor persoane.

Prin raportare la conținutul dreptului fundamental la liberă exprimare și având în vedere responsabilitatea ce revine radiodifuzorului cu privire la conținutul programelor difuzate, Curtea de apel a reținut că titlul afișat de radiodifuzor pe ecran pe toată durata desfășurării discuțiilor, împreună cu afirmațiile acuzatoare efectuate de invitatul emisiunii, au fost de natură, pe de o parte, să prejudicieze imaginea și reputația Bisericii Ortodoxe și ale reprezentanților acesteia, iar, pe de altă parte, să inducă în eroare publicul cu privire la subiectul discutat și să influențeze opinia acestuia, prin prezentarea unor fapte ca fiind certe deși nu s-au adus niciun fel de probe. In acest sens, instanța a mai reținut, pe de o parte, că nu există elemente obiective care să conducă la concluzia că ziaristul invitat în emisiune s-a preocupat să verifice în mod serios veracitatea și fiabilitatea afirmațiilor făcute la adresa Bisericii Ortodoxe Române, iar, pe de altă parte, moderatoarea emisiunii nici nu a încercat măcar să-și îndeplinească obligația legală pozitivă, de a stărui ca interlocutorul să își probeze afirmațiile acuzatoare sau să indice cel puțin probele care le susțin.

Instanța a respins susținerea reclamantei potrivit căreia prevederile art. 71 alin. (1) lit. a) din Codul audiovizualului nu au fost încălcate, întrucât Biserica Ortodoxă Română nu a cerut nici un moment dreptul la replică, întrucât acesta din urmă este și rămâne un „drept", iar obligația radiodifuzorului de a asigura

imparțialitatea și echilibrul informației nu este condiționată, din punct de vedere

legal, de exercitarea dreptului la replică.

In consecință, instanța a apreciat că în mod corect s-a reținut prin decizia

contestată încălcarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 42 alin. (1)-(4) și art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia CNA nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

In ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, Curtea a constatat existența unor circumstanțe atenuante de natură a diminua atât fundamentul faptic al sancțiunii aplicate, cât și gravitatea faptei. Instanța a avut în vedere faptul că una dintre afirmațiile acuzatoare la adresa candidatului P.S. C. la funcția de mitropolit a avut la bază o decizie a C.N.S.A.S. aflată în dezbatere publică anterior difuzării emisiunii, iar discuțiile privind Regulamentul de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe au fost precedate de prezentarea, în debutul emisiunii, a prevederilor acestui regulament.

Totodată, Curtea de apel a luat în considerare și faptul că subiectul dezbătut era unul de interes public și că presei trebuie să i se recunoască dreptul la o anumită doză de exagerare sau provocare, în concordanță cu jurisprudența CEDO, precum și faptul că limita rezonabilă a fost depășită în cauză sub acest aspect.

Împotriva sentinței civile nr. 3002 din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, susținând că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii și cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Printr-o primă critică din recurs, recurentul-pârât susține că instanța, deși a reținut în mod corect încălcarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 42 alin. (1)-(4) și art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia CNA 187/2006, în mod eronat a apreciat existența circumstanței atenuante în ceea ce îl privește pe candidatul P.S. C., în condițiile în care invitatul însuși tăcuse următoarea afirmație „a colaborat cu securitatea sub trei nume de cod. Nu știu dacă a făcut politie politică pentru că s-a revenit asupra deciziei grave de poliție politică. Dar a avut trei nume de cod\

Printr-o a doua critică din recurs, recurentul-pârât susține că este contradictorie și greșită aprecierea instanței de fond potrivit căreia, de natură a atrage diminuarea cuantumului amenzii, este și faptul că în debutul emisiunii au fost prezentate prevederile Regulamentului de organizare și funcționare al Bisericii Ortodoxe Române, deși prevederile a căror încălcare s-a reținut prin decizie presupun îndeplinirea obligației de a asigura imparțialitatea și echilibrul informațiilor prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziție, ori respectarea principiul audiatur et altera pars, astfel încât, aducerea la cunoștința publicului a Regulamentului nu îndeplinește și nu acoperă condițiile impuse de reglementările încălcate.

Mai susține recurentul-pârât că în mod greșit instanța a reținut existența circumstanțelor atenuante și a apreciat că sancțiunea nu a fost corect individualizată și se impune reducerea amenzii de la 10.000 lei la 5.000 lei, deși, anterior emiterii deciziei contestate, intimata-reclamantă SC O.T. SRL a mai fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor art. 42 și art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual. In pofida sancțiunilor aplicate, intimata-reclamantă a perseverat în conduita de nerespectare a normelor legale, iar, conform art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, individualizarea sancțiunii se face ținându-se seama inclusiv de sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an.

In concluzie, recurentul-pârât susține că motivele reținute de instanță ca fiind circumstanțe atenuante nu au nicio înrâurire asupra gravității faptei, care a fost foarte complexă, în speță fiind încălcate dreptul la propria imagine, dispozițiile privind principiul

audiatur et altera pars

, obligația moderatorului de a stărui ca invitatul să probeze afirmațiile acuzatoare ori cele privind asigurarea echilibrului și imparțialității informației.

Mai susține recurentul-pârât că instituția „circumstanțelor atenuante" nu este reglementată în materia contenciosului administrativ ori de Legea audiovizualului.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, care se circumscriu ipotezelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare:

Prin prisma motivelor de recurs, se constată că recurentul-pârât critică hotărârea pronunțată de Curtea de apel numai sub aspectul soluției de reducere de la 10.000 lei la 5.000 lei a cuantumului amenzii aplicate intimatei-reclamante prin decizia contestată.

Susținerea recurentului-pârât referitoare la lipsa de reglementare a instituției „circumstanțelor atenuante" este neîntemeiată, întrucât Curtea de apel a reținut, sub denumirea generală și uzuală de „circumstanțe atenuante", existența unor elemente desprinse din materialul probator administrat în cauză de natură a forma convingerea judecătorului în sensul că sancțiunea aplicată radiodifuzorului este disproporționată în raport cu realitatea faptelor reținute în sarcina sa.

Este pe deplin justificată aserțiunea instanței de fond în sensul că afirmațiile ziaristului invitat în emisiune cu privire la P.S. C. aveau la bază existența unei decizii a C.N.S.A.S. aflată anterior în dezbatere publică, ceea ce demonstrează faptul că afirmațiile respective nu erau complet lipsite de suport real, atâta timp cât la momentul respectiv era de notorietate dezbaterea respectivă. De altfel, recurentul-pârât nu contestă veridicitatea dezbaterii publice referitoare la respectiva decizie a C.N.S.A.S., iar afirmația invitatului emisiunii, astfel cum este prezentată în recurs, nu conduce la o altă concluzie decât cea însușită de instanța de fond.

In ceea ce privește susținerile din recurs referitoare la prevederile Regulamentului de organizare și funcționare a Bisericii Ortodoxe, instanța de recurs constată că, așa cum rezultă din materialul probator, prevederile pe marginea cărora au fost purtate discuțiile au fost prezentate în debutul emisiunii. In temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ învestită cu controlul de legalitate al deciziei contestate prin care s-a reținut în sarcina reclamantei săvârșirea unor fapte contravenționale și i-a fost aplicată sancțiunea contravențională, are competența de a se pronunța cu privire actul administrativ contestat, putând dispune inclusiv anularea parțială a acestuia, ca urmare a aprecierii atât cu privire la săvârșirea contravenției, cât și cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate.

In ceea ce privește individualizarea sancțiunii, se constată că, într-adevăr, art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, , forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate, dispune în sensul că „Individualizarea sancțiunii în cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute în prezenta lege se face ținându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum și de sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an", iar art. 91 alin. (3) din aceeași lege dispune în sensul că „în cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul și în condițiile stabilite prin somație sau încalcă din nou aceste prevederi, se aplică o amendă contravențională de la 25.000.000 lei (ROL) la 250.000.000 lei (ROL)". Înalta Curte constată, însă, că prin reducerea cuantumului amenzii aplicate, ca urmare a reținerii existenței unor circumstanțe atenuante, instanța de fond nu a nesocotit dispozițiile respective, atâta timp cât cuantumul amenzii stabilit de instanță în sumă de 5.000 lei (RON) se situează în limitele impuse de textul de lege și, în același timp, nu reprezintă minimul amenzii aplicabile (2.500 lei - RON).

Astfel fiind, aprecierea instanței de fond referitoare la existența unor elemente ce se desprind din conținutul materialului probator de natură a justifica reducerea cuantumului amenzii aplicate intimatei-reclamante prin decizia contestată este pe deplin justificată și a fost convingător argumentată prin hotărârea ce formează obiectul recursului, motiv pentru care nu se poate reține incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocat de recurentul-pârât sub aspectul existenței în cuprinsul sentinței a unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată de Curtea de apel este legală și temeinică și nu sunt incidente motive de modificare sau casare a hotărârii în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel că va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Consiliul Național al Audiovizualului împotriva sentinței civile nr. 3002 din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2010.